26,366 matches
-
spune că am crescut și că m-am făcut fată mare acum. Eu, mândră, zâmbesc și spun c-o să fac unșpe ani peste o lună. Am geaca deschisă și helanca roșie pe mine. Îmi pune mâna pe un sân, mă apucă de parcă ar mângâia un măr. Ți-au crescut, îmi spune cu un surâs libidinos. Parcă ieri zburdai pe maidan cu gâștele. Mă întreabă dacă m-a sărutat vreun băiat până acum. Îi răspund că nu. Se preface uimit și îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de rușine. Deodată buzele lui se lipesc de ale mele. Îi simt limba umedă cum se strecoară printre ele ca un melc bălos. Țin gura închisă, cu dinții încleștați. Îmi spune să deschid gura, dar, pentru că eu mă împotrivesc, îmi apucă obrajii cu o mână să se asigure. Gata. Am deschis-o. Nu e nevoie de forță. Cealaltă mână mă mângâie pe amândoi sânii. Mă gândesc ce bine că mi-am luat haine groase, să nu simtă nimic prin ele. Îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
atât de curioasă să răzuiesc, încât am pus repede degetul pe unul. Tanti l-a dat jos de pe sârmă și mi l-a întins. Moneda pentru răzuit am luat-o de la mamaia - cred că o avea deja pregătită. M-am apucat de răzuit și, când aproape să zic „Gata, am terminat“, am auzit „Nu-i bun, dă-l la tanti“. Tanti care vindea lozurile mi-a zis asta. Și i l-am dat. Mamaia n-avea ochelarii la ea, așa că n-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Dar până la vară nu comandați încă un stoc? — Nu, politica noastră e să comandăm un stoc nou numai după ce îl epuizăm pe cel vechi. — Și rătăcirea nu e o formă de epuizare? Nu mi a mai răspuns. Exasperat, m-am apucat să răs colesc toată librăria, sub privirile uimite ale fetei de la parter și ale băiatului de la etaj. Probabil se gândeau că sunt dus cu pluta. Nu cred că le trecea prin cap că tot ce făceam eu acum era treaba
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
S.C. Elvis S.A. Vai, ce bine că rezolv și chestia asta, că prea urât atârnă becurile alea din tavan; așa m-am săturat de mățăraia aia de cabluri. Și ce bine că-l știu pe omul ăsta. Dar n-am apucat să-mi termin treaba la birou și să fiu acasă când vine. Mă rog, e OK, am ajuns la timp. Aoleu, mă sună! — Da. Bună ziua. Sunt aici, în fața blocului, imediat ajung, în două secunde. Are o salopetă bleumarin, murdară pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zeci de metri. Pe când urcăm o pantă ușoară zărim o mașină venind din curbă. Ceva nu e bine, mi se pare că are viteză mare, alunecă prea repede pe drum. Uită-te la ăsta ce face, spune tata, însă nu apucă să termine, căci șoferul pierde controlul. Ma șina intră pe jumătatea noastră de drum, încearcă să frâneze, dar patinează cu și mai mare viteză spre noi. Metalul urlă sfâșietor, cioburi de sticlă sar pe bord. Ziua de mâine e un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
câte-n lună și-n stele. Îi sorb cuvintele și mi-aș dori tare mult să-i pot auzi vocea de înger coborât printre oameni. Suspin și-mi arunc pri virea către sălciile bătute de vânt, pe malul lacului. Nu apuc decât să zăresc cu coada ochiului cum, dintr-o zmucitură, o îndepărtează pe Lulu de lângă mine și-o ia la fugă. Se oprește. Încep să respir din nou. Te-am mințit, îi citesc pe buze, amețită. Nu sunt mut. Bețele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
când porțile singurului liceu militar de marină se deschiseseră hămesite să-și primească noua promoție, uniforma asta a devenit ca tabla de la straturile de praf, jeg și zemuri uscate de struguri. Cele trei dungi albe de pe guler, despre care cineva apucase să ne spună că nu reprezintă altceva decât bătăliile de la Salamina, Lepanto și Trafalgar, nu mai sunt decât niște zdrențe de o culoare incertă. Pe vine, ca niște infractori, o pornim spre capătul rândurilor de vie. La câteva sute de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zbiară și el ceva, arătându-ne degetul mijlociu. Motanu dă din mână a lehamite, scoate o țigară boțită dintr-un buzunar și-o aprinde cu gesturi de expert. Trage adânc în piept de două ori și mi o întinde. N-apuc să trag nici un fum. În spatele lui Motanu apare, ca din pământ, plutonierul Ciocoiu, cu cascheta într-o rână și cu un rânjet dement. Motanu se scobește în nas, liniștit, când palma grea a plutonierului îl plesnește peste ceafă. Motanu se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Otto? Otto a reușit să zboare. Ioan Maxim Licurici Biroul polițistului avea un perete întreg de sticlă și vedeam, fără să aud, ce-i drept, tot ce se întâmplă. Mi-am imaginat că tot femeia e de vină, pentru că o apuca plânsul când și când. La un moment dat, polițistul i-a adus niște șervețele verzi. Sensibil, dar tot a trebuit să-i dea amendă. Terminasem de scris declarația, eram mândră îndeosebi de măiestria cu care desenasem schița accidentului, și-mi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu sunt ochii mei. Încerc să-i privesc și mai adânc, dar totul începe să se întunece. Și nu vreau. Vreau să-i mai privesc o dată. Încep să mă zbat în nisip. Dacă mi-aș putea scoate o mână să apuc lopata. Trag aer adânc în piept, răscolesc nisipul ud și reușesc să apuc lopata cu mâna. După câteva minute de chin ies și alerg acolo unde marea nu mă mai poate ajunge. Găsesc sticla de vin. Beau pe nerăsuflate. Mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
începe să se întunece. Și nu vreau. Vreau să-i mai privesc o dată. Încep să mă zbat în nisip. Dacă mi-aș putea scoate o mână să apuc lopata. Trag aer adânc în piept, răscolesc nisipul ud și reușesc să apuc lopata cu mâna. După câteva minute de chin ies și alerg acolo unde marea nu mă mai poate ajunge. Găsesc sticla de vin. Beau pe nerăsuflate. Mă întind pe jos cu fața spre cer. Ochii au dispărut. Nu există nici o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-o și mi-a spus să cobor. Tonul vocii îi era complet schimbat. Rece, autoritar. Nu înțelegeam ce se întâmplă. L-am întrebat de ce. — Fără întrebări, mi-a răspuns. Am refuzat să cobor. Mi s-a făcut frică. M-a apucat de mână și m-a tras afară din mașină. — Fă ce-ți spun. Nu te împotrivi. Am observat că ascunde ceva în mâna stângă. M-a îmbrâncit spre pădure. De cum am ajuns la umbra copacilor, m-a trântit la pământ
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
omul care mă voia atât de brutal. Descopeream, șocată, o deviere de la normal a instinctelor mele, o curiozitate indecentă în fața actului animalic al cărui obiect eram eu însămi. Într-un moment de luciditate am încercat să mă împotrivesc, l-am apucat tare de păr și i-am ridicat capul de pe sânii mei care fierbeau de durere și plăcere în același timp. Mi-a pus cuțitul la gât. Mi-a spus rar și apăsat că, dacă mai fac o singură mișcare, mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
capul de pe sânii mei care fierbeau de durere și plăcere în același timp. Mi-a pus cuțitul la gât. Mi-a spus rar și apăsat că, dacă mai fac o singură mișcare, mă taie. Mi-am desfăcut mâinile larg, am apucat câte-un un smoc de iarbă, l-am strâns tare în palme și m-am abandonat lui. Dintr-o smucitură, mi-a dat jos pantalonii scurți cu tot cu chiloți, apoi s-a ridicat in picioare, atât cât să se dezbrace. Cheile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
părul răvășit și l-am scuturat, apoi l-am prins într-un coc, la spate. După câteva minute am ajuns în oraș. A oprit la locul sugerat de mine. Mi-am luat rucsacul și am dat să cobor. M-a apucat de mână, obligându-mă să-l privesc. Îmi pare rău. Sincer. Îmi pare rău. Cuțitul ăla. Nu l-aș fi folosit. M-am smucit și am coborât repede, fără o vorbă, după care am trântit portiera cu toată forța. Mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
deși nu sunt fumător, am spus. Ai văzut, șefu’, că ai? I-am întins pachetul, dar s-a în tors imediat cu umărul drept înspre mine și am înțeles că nu doar stânga îi lipsea. (Nu avea cu ce să apuce ceea ce eu nu aveam și îi întindeam.) Le bagi mata aici, mi-a spus, și și-a scos piep tul în față ca să pot vedea mai bine ce de buzu nare avea vesta lui de piele. Am ales unul de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și găști și ce s-au gândit deștepții noștri? C-ar fi bine să facă la fel, adică să-i imite pe ăia, că la mai mult nu-i duce capul, de conștiință ce să mai zic?! și s-au apucat de joacă frații și au luat-o chiar și În serios. Numai că "ăia", adică oculții cu vechime și experiență Într-ale parșiveniei au pus șaua pe ei și nu oricum, ci strâns de tot, ca să priceapă și să simtă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nu pentru căței". Alt exemplu: un tânăr sărac care are de Întreținut o familie și n-are nici o altă perspectivă Își vinde apartamentul și pleacă cu așa zișii prieteni În țară ca să cumpere un Început de afacere. Pe drum Îi apucă setea. Proprietarul mașinii rămâne să "păzească" banii, prietenul lui Îl ia pe sărac la un suc... și rămân cu sucul, pentru că Între timp mașina s-a evaporat cu tot cu bani. Se reclamă la poliție, se ajunge la procuratură. Și, stupefacție: furtul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
noi ne-ați lăsat „flămânzi și goi, făr'adăpost” și „ne-ați pus În spate cât ați vrut”, dar suntem VII, pricepeți ?!? Viața e cu noi pe baricade, pe când voi.... Numai când mă gândesc la constituția care funcționează deja mă apucă greața : să-ți vinzi țara numai pentru un pumn de arginți, oricât ar fi el, pumnul de mare și oricât ar fi ei , arginții, de mulți......și mai și jigniți pe cei care nu pot pricepe asta, cum că n-
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
sunt În țara românească și câți din ei pot profita de aceste programe. Calculul este simplu și vreau să vă văd lăudându-vă pe baza acestui calcul În fața națiunii de performanțele voastre. Atât. Și de judecat să nu vă mai apucați toți, de-a valma, să-i judecați pe cei de dinaintea noastră, așa cum ați făcut cu mareșalul Antonescu, și cu statuia lui de la Lețcani. Cum vă permiteți să târâți istoria asta a noastră prin noroi numai pentru că „așa vrea mușchii voștri
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
bun simț, omenie, muncă corectă și cinstită; fiecare cum poate, dacă mai poate... 4 mai 2009 Dacă mai poate românul?!! Vorba, tot a românului, spune: „Nu-i da, Doamne, omului cât poate duce!” Și, când te uiți În jur, te apucă amețeala de câte i se mai pun românului În spate cu o seninătate și nonșalanță de neînchipuit: așa cum ni se explică mereu ce se face, ni se explică și de ce se face așa și nu cum trebuie: pentru că toate sunt
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
lui Anton Pan și nici chiar ale lui George Coșbuc pentru a arăta cum se trăiește În țara românească - conform legii. În numai 20 de ani răul s-a Înrădăcinat așa de profund, că nu mai știi de unde să te apuci să cureți. Toți și totul e pus pe capul nostru, al românilor, să ne desființeze ca nație... Și totuși... lumina persistă și crește În România, de data aceasta nu conform legii (de aici) ci conform legilor universului și ale karmei
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
carnea. Uneori, la amiază, când văpaia topea asfaltul și făcea să tremure ape de fum deasupra acoperișurilor, sufletul ei părea că se desprinde din carne, din trup, și fuge din nou ca o cerboaică adăpostindu-se în singurătatea pădurii. Se apuca de-o treabă și rămânea cu ochii în gol, uitând ce face. Un gol fierbinte îi alunecă prin coapsei. Să fi vrut, ar fi avut unde, și tot n-ar fi putut pleca nicăieri. Unde să plece? Lumea era pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bătrâna. faci ce vrei. Eu, ca soacră, închid ochii și nu zic nimic. Nu te lua după gura mea, ia-te după inima ta. Îți bați joc. Parcă toată ziua m-ai vedea că mă duc la petrecere... Ce-o apucase? De ce-o gonea de lângă ea? De ce-o hăituia? Ce voia adică? Să scape de ea? S-o înstrăineze de tot, s-o facă să-și piardă mințile și să nu mai asculte decât iureșul nopții care trecea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]