6,475 matches
-
fac eu urmele la galoș? Nu vezi cum s-au topit acoperișurile și s-au scurs în canal? N-ai trecut pe străzi, n-ai fost în parcul municipal? N-ai văzut că n-a mai rămas decât un singur arbore, negru, pe care-l port chiar acum la mine în buzunar? N-ai văzut cum plouă de zece ani cu aceeași picătură neagră de apă? Te-ai urcat în turn, te-ai uitat să vezi cum arată câmpia? Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fie asta? PARASCHIV (Urlă furios și isteric.): Cad. MACABEUS: Atunci m-am ridicat de la masă nemâncat și am luat-o încet peste câmpie... Se făcea că era o câmpie netedă și din loc în loc se vedea câte o jumătate de arbore... Ce să însemne o jumătate de arbore? PARASCHIV (Plânge grotesc, icnește.): Cad. MACABEUS: Dacă nu mă asculți te las și mă culc. (Furios.) Te las dracului și mă culc. Înțelegi? Mi-e foarte ușor să te las și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cad. MACABEUS: Atunci m-am ridicat de la masă nemâncat și am luat-o încet peste câmpie... Se făcea că era o câmpie netedă și din loc în loc se vedea câte o jumătate de arbore... Ce să însemne o jumătate de arbore? PARASCHIV (Plânge grotesc, icnește.): Cad. MACABEUS: Dacă nu mă asculți te las și mă culc. (Furios.) Te las dracului și mă culc. Înțelegi? Mi-e foarte ușor să te las și să mă culc. Știi că îmi place să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ce sunt străzile, ce sunt acoperișurile? IOANA: Vreau să văd străzi! Vreau să văd acoperișuri! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Evocând un vis.): Fiecare oraș are un acoperiș enorm, în care sunt tăiate mii de ferestre... În mijlocul fiecărui oraș crește câte un arbore și în fiecare an din arbore crește un fruct. Toamna, fructul plesnește și din el iese o pasăre care mai apoi locuiește în arbore. La început păsările sunt vorbitoare și dacă știi cum să le întrebi afli o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
IOANA: Vreau să văd străzi! Vreau să văd acoperișuri! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Evocând un vis.): Fiecare oraș are un acoperiș enorm, în care sunt tăiate mii de ferestre... În mijlocul fiecărui oraș crește câte un arbore și în fiecare an din arbore crește un fruct. Toamna, fructul plesnește și din el iese o pasăre care mai apoi locuiește în arbore. La început păsările sunt vorbitoare și dacă știi cum să le întrebi afli o mulțime de lucruri despre lumea din care vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un acoperiș enorm, în care sunt tăiate mii de ferestre... În mijlocul fiecărui oraș crește câte un arbore și în fiecare an din arbore crește un fruct. Toamna, fructul plesnește și din el iese o pasăre care mai apoi locuiește în arbore. La început păsările sunt vorbitoare și dacă știi cum să le întrebi afli o mulțime de lucruri despre lumea din care vin. Dar trebuie să te grăbești să le întrebi pentru că mai apoi păsările devin tot mai triste și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să le întrebi afli o mulțime de lucruri despre lumea din care vin. Dar trebuie să te grăbești să le întrebi pentru că mai apoi păsările devin tot mai triste și își pierd glasul. La început păsările stau toată ziua în arbore și se miră de arbore. Mai apoi, spre bătrânețe, învață să zboare, iar atunci când sunt bătrâne de tot nici nu se mai întorc în arbori, se rotesc doar prin aer și mor în aer. Aerul le poartă doar dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mulțime de lucruri despre lumea din care vin. Dar trebuie să te grăbești să le întrebi pentru că mai apoi păsările devin tot mai triste și își pierd glasul. La început păsările stau toată ziua în arbore și se miră de arbore. Mai apoi, spre bătrânețe, învață să zboare, iar atunci când sunt bătrâne de tot nici nu se mai întorc în arbori, se rotesc doar prin aer și mor în aer. Aerul le poartă doar dintr-o parte în alta și încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ploaia pentru că acolo trăiesc cei mai mulți călători prin ploaie. Am să-ți arăt și corăbiile... Unii oameni, ca să nu le fie frig pe ocean, își construiesc corăbii. Iar în mijlocul corăbiilor își pun câte un catarg care nu este altceva decât un arbore jupuit și care le amintește de arborele din mijlocul orașului. Da... Am să-ți arăt și pădurile care sunt cu totul și cu totul fantastice. Pădurile sunt niște locuri unde arborii stau unul lângă altul, îți poți închipui așa ceva, mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ploaie. Am să-ți arăt și corăbiile... Unii oameni, ca să nu le fie frig pe ocean, își construiesc corăbii. Iar în mijlocul corăbiilor își pun câte un catarg care nu este altceva decât un arbore jupuit și care le amintește de arborele din mijlocul orașului. Da... Am să-ți arăt și pădurile care sunt cu totul și cu totul fantastice. Pădurile sunt niște locuri unde arborii stau unul lângă altul, îți poți închipui așa ceva, mii de arbori unul lângă altul? IOANA: Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Știu și eu? Să zicem.... o mie de arbori. IOANA: Și dacă ai 999? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu dacă e bine. Cred că trebuie să ai o mie fix. IOANA: Ce bine! Eu am deja un arbore... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai tu un arbore? IOANA: Da. Am. L-am crescut eu. E înalt... cam așa, are frunze și o să iasă din el o pădure. (Brusc, întristată.) De ce nu plouă, de ce nu plouă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zicem.... o mie de arbori. IOANA: Și dacă ai 999? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu dacă e bine. Cred că trebuie să ai o mie fix. IOANA: Ce bine! Eu am deja un arbore... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai tu un arbore? IOANA: Da. Am. L-am crescut eu. E înalt... cam așa, are frunze și o să iasă din el o pădure. (Brusc, întristată.) De ce nu plouă, de ce nu plouă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Trebuie să înceapă dintr-o clipă în alta. IOANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lumea grăbită și superficială pe care el însuși o crease, din atâta genială risipă, cine să aibă răbdare să se uite? Dar vin și vă întreb: de unde știm noi ce e frumos și ce nu? De ce e frumos cerul, un arbore, un râu? Chipul pe care ni-l descrie Shelley purta semnele subversiunii, și atunci frumusețea mai e frumusețe? Albă ca Zăpada e mai frumoasă decât mama vitregă doar pentru că e mai tânără? Sau pentru că e mai generoasă? Și-apoi poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
caiacul să se apropie de mal cu nevinovăția unui trunchi de copac în derivă. Un pecari își înălță capul și îl privi stăruitor cu ochii lui gălbui. Adulmecă aerul și se retrase pe uscat, scurmând în continuare la umbra unui arbore de cauciuc. Însoțitorul lui atent îl urmă și malul râului rămase pentru moment pustiu. Așteptă răbdător în liniștea râului, atât de nemișcat, încât dacă ar fi stat cineva să-l privească, l-ar fi putut crede mort. Privi spre înaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să deschid conservele și să cinăm. Doi ani fără să fi gustat sparanghel. Vă imaginați? Doi ani! Închise breviarul, își termină rugăciunile și îl privi îndelung pe bărbatul care, la mai puțin de douăzeci de metri, citea la umbra unui arbore înalt de capoc, ținând o gută în cealaltă mână. Tabloul ar fi putut fi idilic fără căldura de patruzeci de grade și fără posibilitatea ca o anacondă sau un caiman să se ivească pe neașteptate din adâncurile mlaștinii. Amazonia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
două bețe și frunze uscate, împărți cu el o cină frugală cu manioc și banane și, la primele umbre ale nopții, intră în adăpost, închise ochii și adormi de îndată. Afară, lângă foc, se rezemă de trunchiul neted al unui arbore de cauciuc și lăsă ca fumul să-l împresoare, îndepărtând țânțarii. Privi spre cer, stelele ivindu-se sfios printre coroanele copacilor din micuțul luminiș, și se întrebă ce făcea el acolo, atât de departe de tot. Departe de lumea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dinăuntru. Nimic mai dezolant, decât să-ți atingi țelul și să descoperi că era un țel greșit. Nimic mai exasperant, decât să privești în urmă și să înțelegi zădărnicia unei vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Intié, pentru că, în junglă, totul se limitează la a mânca și a fi mâncat, la a juca rolul de Taré uneori, de Intié alteori, încă o verigă din lanțul interminabil care începe cu o larvă, crește până la cel mai înalt arbore de capoc și revine din nou la larvă, trecând prin trei sute de mii de specii vegetale și cincizeci de mii de fluturi diferiți. Făptura omenească nu era altceva decât un număr în acea imensitate și, cu toate astea, avea pretenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de a treia zile, auziră zgomotul asurzitor al mașinilor mișcând pământul și doborând copacii și, pe măsură ce se apropiau, zgomotul creștea până la a deveni insuportabil. Când ajunseră să vadă luminișul în care evolua primul buldozer ce împingea trunchiul enorm al unui arbore de capoc, indianul yubani rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care ar fi străbătut de o sută de ori același drum, în ciuda faptului că nu exista nici un amănunt care să deosebească acea porțiune de selvă de oricare alta. Se opri deodată, dădu de o parte niște frunze late ale unui arbore de cauciuc și arătă de cealaltă parte a șoselei. Nu era nimic. Oricât de mult își forță privirea, nu zări decât verdele încâlcit al junglei, dar războinicul insistă. Nimic. José Correcaminos a fost cel care îl obligă să observe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de branhii și îl aruncă pe uscat. Îl privi cum dădea din coadă la picioarele copacului. „Prea mare“, gândi el. Se întoarse spre malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce șerpuia până la satul yubani. Nu erau copii recitând lecția sub arborele de capoc. Nu erau fete râzând pe când își umpleau ulcioarele. Nu erau războinici stând de vorbă despre vânătoare și război în coliba cea mare. Nu era decât liniște și un vaiet îndepărtat. Înaintă, impresionat, lăsă peștele bagre la umbră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Savage, „sălbatic“ în engleză. Ființele „clonate“, am spune noi astăzi, zămislite în laboratorul imaginat în anul 1932 de Aldous Huxley. Aici, este vorba de un drog euforizant, sursă a păcii sufletești, pe care îl iau personajele din Minunata lume nouă. Arborele achiote sau bija, cu denumirea științifică Bixia orellana, din semințele căruia se extrage o substanță roșie pe care o foloseau indienii să-și vopsească trupurile, iar azi este întrebuințată la fabricarea vopselelor. Specie de palmier cu lemnul tare. Personajele povestirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al Statelor Unite ale Americii, stabiliți în Peninsula Yucatán, în statele de azi Tabasco și Chiapas, din Mexic, precum și în Belize, Guatemala, Vestul Hondurasului și parte din El Salvador. Una dintre cele mai importante culturi aborigene de pe continentul american. Copac american asemănător cedrului. Fructul arborelui guayabo, originar din America de Sud. Denumirea unei regiuni geografice din Perú, situată în zona de tranziție dintre cordiliera Anzilor și câmpia amazoniană. Francisco de Orellana (1470?-1550), explorator spaniol, participant la cucerirea Perú, descoperitor al Amazonului în 1542, al cărui curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de el, râul se prăbușea în cazanul în fierbere al barajului. Zeul părinților intervenise în favoarea lui. Sau poate fusese zeul ursuleților. Pentru că acum, în timp ce-și trăgea sufletul cutremurat și cu ochii plini de lacrimi, Hugo a văzut că arborele nu-i salvase viața numai lui. Chiar și așa, cu vederea compromisă, Hugo a întrezărit, prinsă între niște crengi din apropiere, o formă fleșcăită, care aducea cu un urs. Era de un roz foarte fosforescent. La scurt timp după asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bea, domnule reporter, din când în când, nu tot timpul, dar părea cetățean onorabil, scriitor, intelectual, primea ziarul dimineața, tundea iarba, scria, a bea câteva pahare nu este o infracțiune într-o comunitate normală...), televiziunile vor căuta cu aviditate prin arborele său genealogic pentru a descoperi vreo rudă îndepărtată cu antecedente penale (un criminal în serie ar fi un deliciu), Lucia îi va face vizite scurte în închisoare, apoi - plictisită până și de privirile admirative (libidinoase, să nu ne ascundem după
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]