3,559 matches
-
punct în spațiu are o intensitate diferită și este reprezentat în pictură de urme de alb sau negru și de umbrele gri dintre ele. Intensitatea diferă de la un punct la altul din cauza umbrelor și a reflecțiilor apropiate obiectului. Formele sunt articulate prin juxtapunerea unor spații de intensități diferite, în timp ce utilizarea culorii duce la reprezentarea unor forme simbolice. Culoarea este subiectivă și are efecte psihologice, ducând la interpretarea picturii în funcție de spațiul prezenței sale. Simbolistica culorii diferă, astfel, de la un spațiu cultural la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se simțea apropiat încă din tinerețe. Mergând pe urmele „etalonului de aur”, isi schițează un autoportret înrudit cu „pată de sânge care vorbește”, încercând a „traduce întunericul”, adică să recupereze logosul. Pentru că misiunea poetului e simultan cuvântare și tăcere, isi articulează lirica pe metaforă dezrădăcinării, a dezagregării spațiului balcanic, în care, el a ales „călătoria” că un exil mai blând. Estul mereu rănit devine un loc uitat de Dumnezeul „mort”. De la Est la Est (adică din Șerbia către România) se realizează
VUKADINOVIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290662_a_291991]
-
plasează personajele în Munții Apuseni, scena de desfășurare a acțiunii fiind un șantier de exploatare a uraniului în folosul unei puteri străine, ușor de identificat sub numele Roxolania. Fără o construcție epică și fără un flux narativ propriu-zis, cartea se articulează ca o succesiune de episoade dramatice, dând seamă despre deteriorarea și ieșirea din matcă a vieții oamenilor din acest ținut al minelor. Rezistă la lectură câteva tablouri de atmosferă, care surprind „misterul” blestemat al locului, tensiunea momentului (primii ani după
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
depusă, nu fondează nicio inegalitate și niciun privilegiu în ce privește posesia și satisfacerea”. Totuși, dincolo de existența unui soclu comun pentru diversele comunisme, marxismul* marchează diferența dintre comunismul vechi, zis de consum și comunismul modern, axat pe producție. Marx este cel care articulează ideea cea măreață la un corpus doctrinal și la o strategie de organizare a subiectului revoluționar, proletariatul. De atunci, comunismul modern se recunoaște în prelungirea unei lupte ancestrale contra puterii banului, dar se vrea superior celui vechi prin aceea că
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniști - dar și pe stângiști - în ambientul lor societal și național. Dacă agit-propul este principalul suport al subversiunii în regimurile neocomuniste, el este și un vector major al promovării URSS - mai apoi a Chinei* maoiste, a Cubei* etc. - și se articulează pe unele campanii de dezinformare* și de diversiune. Astfel, în 1952, mobilizarea mondială în favoarea soților Rosenberg, condamnați la moarte de către justiția americană pentru spionaj* atomic, contribuie la deturnarea atenției de la epurările la care erau supuși evreii în URSS și în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
piețile economice și treptele legalității admise, nivelurile schimburilor economice și sociale sprijinindu-se pe diferite rețele de actori și tipuri de legalitate. Reforme imposibile Numeroasele crize care punctează dezvoltarea economiilor de tip sovietic trimit toate la natura economiei centralizate care articulează strâns între ele preeminența partidului comunist, gestionarea centralizată a aprovizionării, suprainvestițiilor în anumite ramuri, dominația comercianților și adaptarea comportamentelor microeconomice. Puternica logică a sistemului creează „dependențe” de comportament: orice tentativă de amenajare locală nu poate duce decât la apariția unor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe calea progresului”. Limba de lemn este impulsionată nu de voința locutorului de a exprima o idee personală, ci dimpotrivă, de aceea de a-și etala în mod demonstrativ ortodoxia, conformitatea cu ideologia și, înainte de toate, cu dualitatea maniheistă care articulează: „Două linii, două tendințe istorice apar din ce în ce mai clar în evoluția socială. Una este linia progresului social, a păcii și a creației. Cea de-a doua este linia reacțiunii, a asupririi și a războiului”. Ea are și o funcție defensivă, de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
disensiuni au apărut astfel în timpul întâlnirii de la Atena, din 2005: Die Linke - PDS, purtător de cuvânt al formațiunilor reformiste care au abandonat marxism-leninismul, este partizanul unei linii instituționale și electorale, în timp ce PRC italian vrea să se deschidă înspre mișcările sociale articulate în jurul criticii globalizării, în scopul organizării unei rezistențe europene împotriva neoliberalismului. Dar toate s-au pronunțat contra proiectului de Constituție Europeană în 2006. PLAN CINCINAL Planificarea este instrumentul strategic prin care Lenin* speră să elimine „mâna invizibilă” a pieței proprie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Blanqui, cu nuanțe de anarhism*. Al treilea este un socialism independent, animat de personalități ca Jean Jaurès. în 1905, Jaurès reușește să unifice ansamblul într-un Partid Socialist - Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO), care, totuși, nu ajunge să-și articuleze doctrina și acțiunea cu cele ale unui sindicalism impregnat de anarhism și refuzând democrația* parlamentară. Numărând puțini activiști, dar mulți aleși, SFIO nu va fi niciodată o social-democrație de tipul celei germane sau britanice, modele ale partidelor socialiste austriac, belgian
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o „carte de învățătură” adresată în primul rând ucenicului, care avea astfel acces la „secretele” meseriei. Mai târziu, când meșterul a devenit artist și a început să rivalizeze cu poetul, au apărut tratatele, în care componenta teoretică și dimensiunea reflexivă articulau o meditație pe marginea activității artistice. Arta devenea astfel „cosa mentale”. Dintr-o altă perspectivă, această remarcabilă transformare poate fi citită și ca trecere de la „tăcere” la locvacitate: artistul nu mai este „mut” și devine convingător nu doar prin imaginile
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
noul context economic mondial, organizațiile, arată autorul, trebuie să se caracterizeze prin rapiditate, prin oferirea unor soluții, servicii integrate și flexibile și, mai ales, prin oferirea unor valori maximale. Or, pentru aceasta este necesar ca ele să adopte o structură articulată în jurul „proceselor-cheie” care asigură fluxul muncii, informațiilor și materialelor. „Procesele-cheie” cuprind organizația în ansamblul ei, permițându-i acesteia să-și realizeze marile obiective de performanță definite în cadrul strategiei sale. Această structură este numită de autor „structură orizontală”, finalitatea ei constând
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai mult și decât trăsăturile, și decât comportamentele), rămânea cantonat în una sau alta dintre ele. Probabil că o evoluție spectaculoasă a modelului conducerii ca funcție a persoanei se va înregistra în momentul în care elementele lui componente vor fi articulate și sudate într‑un tot unitar. Când trăsăturile de personalitate vor fi interpretate ca provenind din exterior, din relațiile și contextele relațional‑situaționale ale omului, altfel spus ca interiorizări ale acestora, iar comportamentele vor fi considerate exteriorizări și obiectivări ale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dezvoltarea sinelui prin intermediul respectului de sine pozitiv și al centrării pe reușită (Bennis, Nanus, 2000, p. 38). Prima strategie - atenție prin intermediul viziunii - postulează rolul major pe care îl are liderul în stabilirea viziunii ce animă, inspiră, transformă scopul în acțiune, articulează imaginea unui viitor realist, credibil, atractiv pentru organizație. Cea de a doua strategie - semnificație prin intermediul comunicării - se referă nu doar la capacitatea liderului de a transmite (comunica) subordonaților săi viziunea stabilită, ci și la capacitatea acestuia de a stabili semnificația
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
constrângerilor organizaționale. În același timp, liderul caută sau chiar provoacă deficiențe stării curente. În stadiul al doilea, liderul formulează o viziune sau o misiune care pune în discuție situația curentă și care cumva corespunde nevoilor și aspirațiilor subordonaților. Pentru a articula viziunea secundanților, importantă este controlarea impresiilor acestora. Aici intră în joc retorica, încrederea în sine și în ceilalți. Este subliniată capacitatea noii viziuni de a schimba starea actuală. În cel de‑al treilea stadiu, liderul îi face pe subordonați să
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Existența unor obiective diferite care nu pot fi atinse simultan − această situație apare atunci când are loc specializarea unor subunități, diferențierea lor, fapt care conduce la stabilirea unor noi scopuri ce intră în contradicție cu cele vechi. Sistemele de salarizare insuficient articulate între ele, care generează nedreptate organizațională (un grup este mai prost plătit decât toate celelalte din întreaga organizație; distribuția inechitabilă a resurselor financiare, promovarea unor proceduri de distribuție incorecte utilizate, etc. Percepții, atitudini și opinii diferite sau chiar opuse a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
muncii intră în sfera de influență a organizației. Ea este cea care le propune, organizează, controlează, restructurează contribuind la ameliorarea sau deteriorarea lor. Pe bună dreptate însuși Dejours (2001) consideră că organizarea reală a muncii este rezultatul unui compromis ce articulează jocurile complexe politice, sociale și personale. Și Santiago-Delefosse împărtășea o asemenea idee: # Organizarea reală a muncii este întotdeauna rezultatul unui compromis negociat și constant renegociat... Ea nu este impusă. Ea se elaborează și se pune în discuție. Ea nu este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o are ca punct de articulare în zona bolții palatului; este vorba de acel sunet caracteristic și basarabenilor vorbitori de limbă rusă, care se deosebește de sunetul l din română, care urmat de vocala o sau chiar de a se articulează mai aproape, în zona dentală anterioară, ceea ce are ca rezultat pronunțarea consoanei l mai deschis decât cel format în zona palatală, din limba rusă. Așadar, urmărind forma voloh și mușchii antrenați în pronunție, vom observa că e vorba de o
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
acestor locuri este o abordare dinamică, deoarece gândește mișcarea, complexitatea și metisajul cultural. Din acest punct de vedere, spre deosebire de ceea ce afirmă economismul modern, nici o dimensiune a existenței umane nu poate fi complet separată de celelalte. Credințele, conceptele și comportamentele se articulează În jurul unui sens specific și determină astfel o mare relativitate a legilor economice și de evoluție a societății, deși, În același timp, lumea pare să se uniformizeze. Altfel spus, ceea ce noi separăm În plan abstract și În cadrul disciplinelor științifice este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al doilea caz, dreptatea se bazează pe o concepție anume. În termeni filosofici, această opoziție fundamentală s-a tradus adeseori prin dihotomia dintre teoriile liberale și cele perfecționiste. Nu inteționăm să facem aici inventarul acestor teorii. Totuși, expozeul nostru se articulează În jurul acestei opoziții, care este de natură să explice diferențele de abordare În ceea ce privește problema diferenței colective. Credem totuși că este oportun să Începem cu o discuție prealabilă asupra noțiunii de dreptate socială. Vom vedea că aceasta nu are caracterul de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mitice. Aceasta este teza centrală a teoriei modernitare extinse, elaborată În raport cu cele trei principale configurații istorice În care se constituie mitul „sângelui pur” amenințat de „Întinare”. Imaginarul „sângelui” și al „rasei” (ca „stirpe”, și nu ca „tip” sau subspecie) se articulează În trei contexte diferite, caracteristice toate protorasismului occidental, unde Întâlnim obsesia amestecurilor și teama de Întinarea transmisibilă: 1) mitul „purității sângelui” (limpieza de sangre) În Spania și Portugalia secolelor al XV-lea, al XVI-lea și al XVII-lea și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sale (artă, educație, ideologii, științe, religii). Domeniul reflecției se mărește considerabil În felul acesta. El se generalizează la Întreaga lucrare, pentru care articolul de față nu constituie decât un element. Trebuie să Înțelegem așadar În ce măsură reprezentările sociale acoperă, interconectează și articulează toate aceste sisteme noționale și domenii practice. Luând drept ilustrare cercetările despre artă și creatori, cum am putea să nu vedem că aceștia din urmă sunt niște fabricanți de reprezentări? Unii dintre ei (vezi expoziția lui Dominique Gonzales-Foerster, din octombrie-decembrie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fără Încetare confruntată cu mișcarea contradictorie a uniformizării și dezagregării: ea nu rămâne viață decât perpetuându-o și făcând-o să renască sub alte forme” (Simmel, 1957, p. 1). Sociologia politică ne furnizează o bună ilustrare a preocupării de a articula mai bine „constrângerile instituționale” cu „comportamentele strategice”. Dacă indivizii se situează la intersecția mai multor grupuri de apartenență, votul apare ca o adecvare mai mult sau mai puțin stabilă Între perceperea sau imaginea unui candidat și credințele sau preferințele partizane
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a face film, amândoi impuseseră un stil și făcuseră școală. Chiar dacă nu mai realizau filme de câțiva ani, din pricina vârstei Ădar și a sănătății; Antonioni a lucrat chiar și după atacul cerebral din 1985 care-i blocase capacitatea de a articula, a regizat în 1994 Dincolo de nori din scaunul cu rotile), cred că dispariția lor fizică lasă cinematograful mai sărac în originalitate. Nu prea mai sunt cineaști care să fie în stare să spună ceva nou și care să aibă stil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
în ultimele trei luni. Tăcere, plus câteva grohăituri: ,,aaa... ceva di minigiment... aaa... ăla care a scris despre femei... Cărtărescu!“ - exclama specimenul interogat, fericit ca a găsit un nume, ceva. Inutil să-ți descriu vocea, accentul, maniera de a-și articula ideile (de fapt, nu aveau ce articula, ce spun eu!). Cunoști bine acest gen de individ care grohăie prin administrația țării. Dar nu mă pot împiedica să nu gândesc faptul că ei iau decizii culturale, decid soarta unor intelectuali puțini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
grohăituri: ,,aaa... ceva di minigiment... aaa... ăla care a scris despre femei... Cărtărescu!“ - exclama specimenul interogat, fericit ca a găsit un nume, ceva. Inutil să-ți descriu vocea, accentul, maniera de a-și articula ideile (de fapt, nu aveau ce articula, ce spun eu!). Cunoști bine acest gen de individ care grohăie prin administrația țării. Dar nu mă pot împiedica să nu gândesc faptul că ei iau decizii culturale, decid soarta unor intelectuali puțini, dar veritabili. Sus, la vârf, se dau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]