29,817 matches
-
însuși, care în ipostaza de versificator reușește, poate, mai bine decât vorbind în proză să o cucerească pe aleasa inimii lui. Aceasta este însă o problemă a sa, intimă, și nu înțelegem de ce am fost convocați și noi, cititorii, să asistăm la seducerea unei femei. Ca să nu mai vorbim de faptul că există riscul ca femeia adorată de poet să fie o cunoscătoare de literatură, exigentă, iar atunci el chiar că nu mai are nici o șansă să-i intre în grații
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu se știe de ce - să scrie o poezie ștrengărească. Încercarea lui de a fi dezinvolt este de un irezistibil comic involuntar. Citind versurile lui Eugen Cioclea (Dați totul la o parte ca să văd, metapoeme, Cartier, Chișinău, 2001), ai impresia că asiști la tentativa unui bărbat masiv și grav, îmbrăcat în negru, de a juca șotron pe stradă, alături de copii. Exuberanța nu i se potrivește. Și totuși el o practică tenace, devenind caraghios sau, cel mult, demn de compasiune, în momentul în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
episoade ale vieții sale amoroase le adnotează cu grijă, dar părerea sa din 1963 despre Nichita Stănescu o lasă necomentată, ceea ce înseamnă că și-o asumă. Nu ne rămâne decât să-l compătimim pe Leonard Gavriliu pentru opacitatea sa: a asistat la un moment frumos fără să-l înțeleagă. Este ca și cum, fiind de față la nașterea Afroditei din spuma mării, ar da telefon la Poliție și ar cere ca nudismul să fie practicat numai în locuri special amenajate. Stilul licentios-sclifosit În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poezia însăși ca pe un delir nu este, luată în sine, de disprețuit. Dar autorul o aplică neinspirat și abuziv, cu o insistență maniacală, ignorându-l pe cititor. Acesta devine martorul inoportun al unei defulări turbulente și adeseori dizgrațioase. El asistă la un act intim lipsit de semnificație artistică și nu poate decât să se rușineze de indiscreția pe care (involuntar) o comite. Chestia cu blondele care își leagănă anusul ca un drogat coada este de neuitat. Despre blonde se știa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
drept în capul lui. Doamna Mardare! Doamna Mardare! strigă omulețul, bătînd ușor în ușă. După o veșnicie și jumătate, ușa se deschide și în ușă apare o imensă cocoană care ar provoca o mare nedumerire tuturor celor care ar fi asistat la scenă: Pe unde au băgat-o în casă?! Sau s-a îngrășat după ce a intrat? Nimeni n-ar fi acceptat că doamna Mardare ar mai putea ieși pe ușa aceea minusculă de la intrare. Din ușă, corpolenta doamnă, oarecum mirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu sînge din belșug, cu morți în poziții de groază se perindau prin capul său, stimulînd inima să se autodistrugă. Ajuns la vecin, gîfîind și cu 200 de bătăi de inimă pe minut, asistă la o scenă tîmpă: La mulți ani, cumetre! strigă toți cu gurile pînă la urechi. Altfel nu veneai pe la noi. Moș Robilă se așează pe scaun, bea puțină apă, își revine și glăsuiește: Am lăsat ușile deschise, voi reveni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de apă. Anica înșfacă găleata, o toarnă în celalată găleată și se îndreaptă spre casă. Nici n-a băgat de seamă la mîța întinsă lîngă ghizdele. Nevasta pune găleata pe un scăunel, apucă o cană și bea cu sete. Vasile asistă la scenă, ar fi putut interveni, dar a lăsat-o pe Anica să bea. Abia după aceea s-a ridicat și a căpătat viață. Dacă ai ști ce-ai băut! Apă, doar nu rachiu. Apă cu... mîță. Ce bîigui, omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
băiat. Are tata bani pentru amîndoi... Codrin se apucă și mai abitir de afaceri și conturile sale cresc și tot cresc de crăpau băncile de atîta bănet. Îl nasc aici, în Malaezia, anunță Adriana veselă. Să vii și tu să asiști. Vin, mami. Cum să nu vin? Codrin fuma țigară după țigară și urmărea surorile medicale cum alergau de ici, colo. Aveți un băiat de 3,4 kg. Îl vom arăta imediat. Sufletul bărbatului este copleșit de fericire. Așteaptă cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
orientare a tinerelor generații spre internet, spre calculatoare și chiar și etalarea opulenței, susținută de îmbogățiții de după revoluție. Gîndeam optimist că dintre toți, atît de mulți, se vor selecta valorile gîndirii românești de mîine. Și acum am acest crez. Deși... Asist, butonînd televizorul în căutarea unui program care merită atenție, la niște spectacole care mă împing, fără glumă, spre sinucidere. Într-o emisiune, care își propune să scoată în evidență catastrofala incultură care s-a abătut ca un cancer imbatabil spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
per total, convergența unei anumite stabilități a dependenței seniorilor și a unei puternice descreșteri a celei a tinerilor duce la o descreștere destul de pronunțată a procentului global de dependență. Graficul 2 tipizează clar aceste evoluții. Până la urmă, nu s-a asistat încă, în Franța, la o agravare spectaculoasă sau măcar notabilă, a fenomenelor de dependență. Situația nu va fi neapărat aceeași în următoarea jumătate de secol. Evoluția probabilă a fenomenelor de dependență până în 2050 Proiecțiile de populație (totală, pe sexe, pe
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
exercițiu complex. Apoi, cunoașterea morbidității efective (ansamblu de maladii afectând persoanele) este imposibilă. Nu se poate ține seama decât de morbidități declarate de persoane și/sau diagnosticate de medici. Totuși, după toate estimările, de acum în 2020 sau 2040, vom asista la o accelerare a creșterii cheltuielilor, dar cu siguranță nu la o explozie. Acest scenariu mecanic ("efect de vârstă" sau "efect asupra ciclului de viață") nu satisface, căci în trecut nu a fost verificată o stabilitate în timp a cheltuielilor
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
corespunde "unei reduceri parțiale sau totale a capacității de a îndeplini o activitate într-un mod sau în limitele considerate ca normale pentru o ființă umană". Dependența este definită în raport cu nevoia de ajutor pentru efectuarea anumitor acte ale vieții curente. Asistăm la o diminuare a prevalenței (număr de persoane la care se referă raportate la populație) incapacităților persoanelor rezidente la domiciliul lor și la o stabilitate a nivelului global de dependență pentru persoanele instituționalizate cu o mai mare proporție de persoane
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
va face obiectul primei noastre analize. Dacă solidaritatea între juniori și seniori are o dimensiune familială bazată pe valori de respect, de recunoștință, de considerație și uneori de autoritate, nu înseamnă că este limitată numai la această sferă. De exemplu asistăm la o întărire periodică a lumii asociative, la o creștere a acțiunilor de caritate, la o intensificare a relațiilor de vecinătate, ce constituie vectori privați pentru a rupe izolarea și pentru a redistribui venituri pe canale mai mult sau mai
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
a fost atîrnat de stîlp, cu mîinile legate la spate, preț de două ceasuri. Fiecare stîlp era păzit de cîte un soldat pentru ca nu cumva pedepsitul să recurgă la vreo Înșelăciune spre a-și ușura chinul. Toți deportații trebuiau să asiste ca să ia aminte. Cei mai mulți condamnați nu rezistau pînă la capăt, leșinau, dar erau aduși În simțiri cu o găleată sau mai multe de apă rece. Pauza era cronometrată și adăugată celor două ore, iar scripetele Îl trăgea pe osîndit la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Adunare de la Alba Iulia. Fiul lui, tot Ștefan, moșul meu care rar bea un pahar de vin, cumpărase cîrciuma satului de la niște evrei. Fiul său, Silviu, a gestionat-o la Începutul democrației populare. Biserica aparținea cultului greco-catolic. În 1969, am asistat aici la o cununie. La peste douăzeci de ani de la des ființarea sa oficială, se mai păstra limbajul ritului catolic orien tal. Preotul a spus: „Se cunună servul lui Dumnezeu, Sabin, cu serva lui Dumnezeu, Eugenia“. Lăsînd la o parte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atît mai puțin despre strigile cu luminițe În creștetul capului sau despre dăn țu ielile Frumoaselor ca niște vîrtejuri de raze În asfințit, toate făpturi văzute și Întîlnite, chipurile, ci despre cea mai primej dioasă peripeție, una la care nu asistase, a străne potului cres cut de ea. Nu izbutise niciodată să rostească numele lui Zoli. Îi spunea Doli. Care o fi fost piedica rostirii negreșite, nu știu. — Mamă, spune Zoli, o Îndemnam eu. Voi spuneți-i cum vreți că io
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de pe traseul umil, dar bine protejat, prestabilit pentru orbi de către stat. Părinții sperau că am eu deja o soluție sau că regimul are obligația să mă cocoloșească, așezîndu-mă Într-o firidă netulburată pentru tot restul vieții. O singură dată am asistat la o șuetă despre viitorul meu, dar ea se petrecuse demult, În copilărie, Într-un cerc de mătuși cu mama la mijloc. Venisem acasă În vacanță, de la școala aia a mea din Cluj, orb și limbut. Nu-mi tăcea gura
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
model vetero-testamentar: urcarea la cer a lui Ilie sub privirile ucenicului său, Elisei (2Regi 2,1-18). Prin urmare, dacă Isus este „noul Ilie”, Maria Magdalena nu poate fi decât un „nou Elisei”, căruia Mântuitorul îi lasă întreaga moștenire spirituală. Întrucât asistă la ascensio Învățătorului, ea primește automat duhul și puterile Sale. Dar scena transmiterii efective nu mai apare în textul actual. Extremele acestei hermeneutici deopotrivă revanșarde și apologetice sunt atinse în două studii, semnate de Esther A. de Boer și Ramon
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
identitatea. Adevăratul mesaj al victimelor s-a păstrat în sectele gnostice, unde figura Magdalenei se află la loc de cinste. Soarta gnosticismului se suprapune într-un fel cu soarta acestei femei hăituite și neînțelese. Abia acum, după aproape două milenii, asistăm la o încercare de reabilitare atât a gnosticismului, cât și a Mariei Magdalena din punct de vedere „științific”. Departe însă de a fi „științifice”, prejudecățile feminismului sunt simptomele unei mentalități revanșarde, antimachiste și antitradiționaliste. Firește, conceptul însuși de „tradiție” poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-a făcut ultimul pas, radical: includerea Mariei Magdalena printre persoanele divine și transformarea Sfintei Treimi într-o Sfântă Tetradă. Cine știe până unde se va merge cu speculațiile, provocările și rătăcirile? Cert este că mileniul al III-lea va asista la o modificare de proporții a valorilor tradițional-creștine, în sensul unei repăgânizări profunde, plecând de la raportul de forță masculin-feminin și reutilizând fără complexe acel „fond secret” al memoriei creștine, refulat cu violență de Tradiția oficială sub eticheta „erezii”. 2. Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
altceva, înseamnă disperare în fața unui act socotit ireparabil. Efectul „convertirii” este salvarea; efectul disperării este moartea. Dacă Iuda ar fi trecut printr-o convertire, el s-ar fi întors la ucenici și ar fi primit iertarea lui Isus, ar fi asistat la înviere și la înălțare. Ar fi înțeles importanța actului său. Disperarea însă l-a făcut să se rupă abia acum definitiv de Mântuitor, cufundându-se într-o singurătate absolută, fără speranță. „și plecând, s-a spânzurat.” Cuprins de remușcări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răpit în felul acesta până la al treilea cer. și-l știu pe un astfel de om ș...ț că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască”. După ce asistă la judecarea a trei suflete, după ce coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și în „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pradă. Atunci Abraham, fără să stea o secundă pe gânduri, îl roagă pe arhanghel să facă în așa fel încât bandiții să fie înghițiți de fiarele pădurii din preajmă. și lucrul se întâmplă după voia lui. Ceva mai încolo, patriarhul asistă la un adulter. Din nou o rugăminte către arhanghel și din nou împlinirea pe loc a rugăminții: pământul se deschide și-i înghite în pântecele său pe cei doi păcătoși. A treia scenă: câțiva hoți încearcă să spargă zidul unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cât privește chestiunea dualismului ridicată de alți exegeți, trebuie spus că, în textele noastre, Iahve este văzut ca unic Dumnezeu creator. Schisma unor creaturi orgolioase provoacă și mențin răul. * Apăsați de istorie, apocalipticii tânjesc să evadeze din ea. Încă o dată, asistăm la un soi de revoluție antiprofetică. Istoria lăsată de Iahve pe mâinile nelegiuiților a devenit receptaculul murdar al „antiepifaniilor”. Devalorizarea istoriei are ca efect compensatoriu o evaluare excesivă a supraistoriei. Din această perspectivă (supraistoria: panaceu iluzoriu!), suferințele prezentului parcă nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chiar și astăzi ne lasă visători: 35.000 de exemplare! Dovadă că teologia nu ajunsese ancilla disciplinarum, ci se afla încă în centrul atenției intelectuale. Epoca a cunoscut, de altfel, o adevărată explozie a studiilor liturgice și teologice. De asemenea, asistăm la nașterea misiologiei, ca atitudine față de lumea necreștină, fundamentată scripturistic. Pentru a schița contextul cultural, ajunge să amintesc câteva titluri marcante: Être et avoir, de Gabriel Marcel, L’Être et les êtres, de Maurice Blondel, ambele apărute în 1935. Atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]