3,711 matches
-
55). Miturile etiologicetc "Miturile etiologice" Această familie de mituri instituie un continuum Între cele cosmogonice și cele escatologice: creația nu se oprește la gestul inițial, ea continuă prin numeroase transformări, care explică cele mai diverse aspecte ale lumii cunoscute: mișcarea astrelor și anumite fenomene meteorologice, un munte cu o Înfățișare aparte, o specie utilă sau otrăvitoare de plante, formele și deprinderile unor animale, apariția unor forme specifice civilizației umane (vânătoarea cu anumite arme, stăpânirea focului, interdicția incestului, riturile de inițiere etc.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
majori (greșeala și reparația, Înșelăciunea și Îndreptarea, binecuvântarea și blestemul) atribuiți unor ființe cu puteri creatoare (Dumnezeu, Dracul, ariciul, broasca, Sfântul Ion, Păioara, Maica Domnului), fie a unor operatori minori (hoția, minciuna, nepriceperea, lăudăroșenia) atribuiți unor pacienți (diverse animale, plantele, astrele etc.), lumea Înconjurătoare ajunge să dobândească structura actuală (vezi pe larg M. Coman, 1986, 1988, 1992, 1995); b) tema escatologică (marea trecere), care include salturile și integrarea, fie dintr-un nivel ontologic Într-altul (prin naștere, inițiere, căsătorie, moarte sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și Înfruntarea. Acestea generează o constelație de scheme epico-simbolice, dinamizate de operatori narativi (metamorfoza, blestemul, binecuvântarea, lupta, vânătoarea) și articulată de numeroase figuri și categorii de figuri (de la divinități creștine la animale, de la plante la locuri personificate, de la stihii și astre la micii demoni benefici și malefici). Coerentă și mobilă, În ceea ce privește structurile ei profunde, gândirea mitică generează, În manifestările ei, texte, risipite În numeroase genuri folclorice și În complexe simbolice (gestuale În ceremonii, figurative În arta populară) de o mare și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
scris În 1986 și 1988 (reeditate Într-o versiune concentrată În 1996) se prezintă ca Începutul unei lucrări de anvergură care și-ar propune să creioneze profilul mitologiei românești pornind de la următoarele clase: animalele, plantele, alimentele, obiectele, toposurile, stihiile și astrele, categoriile umane, elementele și materiile și figurile fabuloase (volumele apărute epuizează doar prima clasă). În descendența lui Claude Lévi-Strauss, autorul consideră mitologia ca pe un limbaj, deci ca o „mașină combinatorie” cu ajutorul căreia o civilizație gândește realul. Dintr-o asemenea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
traduits : De argint se făcură, o treptele, frunțile martore pure izvoadelor din univers. Iar noi ne ghiceam izbăviți din penumbre că două fapturi de matase în mers. În ceasul acela înalt, de-alchimie cerească, silirăm luna și alte vreo câteva astre în jurul inimilor noastre să se-nvârtească. (Legendă noastră) (Blaga, 2010 : 362) (abba) Témoins purs des sources de l'univers se firent d'argent, ô, leș fronts, leș marches. Et nos contours surgissaient des pénombres comme deux êtres de soie en
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ar găsi unde sunt neliniștea morii de vânt. Și l'angoisse du moulin à vent ne me trouvait auparavant. Și l'ombre d'un moulin à vent Ne m'arriverait vers le couchant, De nu as pieri, supt de-un astru văzut-nevăzut, în albastru. (Blaga, 2010 : 214) Și un petit astre mystérieux ne m'absorbait dans la voûte bleue. (Miclău, 1978 : 415) Și je ne disparaissais pas dans l'astre creux À peine *vizible dans le lointain bleu. (Romanescu, 1998 : 53
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
angoisse du moulin à vent ne me trouvait auparavant. Și l'ombre d'un moulin à vent Ne m'arriverait vers le couchant, De nu as pieri, supt de-un astru văzut-nevăzut, în albastru. (Blaga, 2010 : 214) Și un petit astre mystérieux ne m'absorbait dans la voûte bleue. (Miclău, 1978 : 415) Și je ne disparaissais pas dans l'astre creux À peine *vizible dans le lointain bleu. (Romanescu, 1998 : 53) On observe que le jeu des rimes est préservé par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
arriverait vers le couchant, De nu as pieri, supt de-un astru văzut-nevăzut, în albastru. (Blaga, 2010 : 214) Și un petit astre mystérieux ne m'absorbait dans la voûte bleue. (Miclău, 1978 : 415) Și je ne disparaissais pas dans l'astre creux À peine *vizible dans le lointain bleu. (Romanescu, 1998 : 53) On observe que le jeu des rimes est préservé par leș deux traducteurs, mais leș méthodes qu'ils emploient șont différentes. Și Paul Miclău recourt en général à la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
différentes. Și Paul Miclău recourt en général à la traduction littérale, Paula Romanescu ajoute des unités sémantiques pour recréer la prosodie en langue cible : la croix devient " vive ", l'ombre d'un moulin à vent arrive " vers le couchant ", l'astre est " creux ". La traductrice omet de traduire le syntagme " miei luzitani " (" agneaux portugais ") ; en plus, le moț " liman " (" rive ", " bord ") est interprété comme un " cîte ". Comme nous avons observé un ajout d'unités sémantiques dans la traduction des poèmes à
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la soif du salut " (Sufletul satului/L'âme du village) (Miclău, 1978 : 281) ; " la soif de rédemption " (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 149) ; " la soif de rédemption " (L'âme du village) (Stolojan, 1992 : 43) ; " minunea " " le prodige " (Bunăvestire/Annonciation) (Loubière, 2003 : 63) ; " liturgic astrul mă-ntâlnește-n vai " " l'astre liturgique me rencontre seul " (Răsărit magic/Lever magique) (Miclău, 1978 : 433) ; " patrafir " " étole " (Tămâie și fulgi/Encens et neige) (Miclău, 1978 : 231) ; " étole sacerdotale " (Encens et neige) (Poncet, 1996 : 78) ; " Îi sunt obrajii zdrențuiți
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
L'âme du village) (Miclău, 1978 : 281) ; " la soif de rédemption " (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 149) ; " la soif de rédemption " (L'âme du village) (Stolojan, 1992 : 43) ; " minunea " " le prodige " (Bunăvestire/Annonciation) (Loubière, 2003 : 63) ; " liturgic astrul mă-ntâlnește-n vai " " l'astre liturgique me rencontre seul " (Răsărit magic/Lever magique) (Miclău, 1978 : 433) ; " patrafir " " étole " (Tămâie și fulgi/Encens et neige) (Miclău, 1978 : 231) ; " étole sacerdotale " (Encens et neige) (Poncet, 1996 : 78) ; " Îi sunt obrajii zdrențuiți/întocmai că un prapur vechi [...]. " " Șes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Stănescu trecuseră. Lumea literară care avusese nevoie de un Nicolae Labiș, apoi de un Nichita Stănescu s-a năpustit pe noul apărut, sânge tânăr, de Slobozia, cum nota Lucian Raicu. Toată boema literară recita faimoasele versuri de autoprezentare a noului astru liric: „Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost / și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, / cum aș putea întoarce copilul care-am fost / când carnea-mi înflorește și doar uitarea plânge // [...] Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
minoră a vremii. O anume acuratețe a versificării releva totuși travaliu, dovedit apoi și în traduceri din Leconte de Lisle, E.A. Poe, Paul Verlaine. Un incontestabil progres aduce volumul Sonetele Uraniei și altele. Autorul vădește o sensibilitate deosebită față de lumea astrelor, față de imensitatea cosmică și de misterele ei, iar studiile astronomice, întreprinse cu patimă, îi vor îmbogăți lexicul cu sonorități insolite, dar și cu percepții noi, ce vor da substanță reflexivității sale. De aceea, nu de puține ori, descriptivul, în formă
DONNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
nesfârșit reîncepe./ Hambarele pline, hambarele goale/ Ah! Inima lucrurilor - punct de lumină” (Eu sunt piatra). Nu întâmplător poemele din Plângeri se deschid cu invocarea cucului, pasăre mesager, și totodată simbol al spiritului divin, sub semnul căreia stau nuntirea însăși, chemarea astrelor puse să se rotească spre regăsirea punctului inițial. Poezia lui C. încearcă recâștigarea ultimă a sensului primordial al mitului și cele de pe urmă versuri din Plângeri tind să acopere și să definească asemenea semnificații: „Ne-am întors către noi pe
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
literare”. Înscriindu-se într-o lirică de tip confesiv, poezia lui C. traduce mirarea existenței într-o stare de simpatie universală, în care prospețimea percepției directe și plasticitatea limbajului îi deschid poetului calea către sufletul obiectelor, al anotimpurilor și al aștrilor. În placheta de debut, Punct căzut (1969), universul apare traversat și susținut de o stare de permanentă tensiune lirică, ce umple spațiul și se răsfrânge asupra sufletului ca durere difuză, „arsură sub coaste” sau tristețe adâncă, inexplicabilă, care își face
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
cultivând eclectismul estetic, cu o propensiune irezistibilă spre înnoire. A mai scris versuri pentru copii: Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan (1978), Cine l-a văzut pe Zdreanță (1991) ș.a. SCRIERI: Adierea tărâmului, București, 1972; Ramura de veșnicie, București, 1974; Numărătoare de aștri, București, 1977; Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan, București, 1978; Totdeauna, iubirea, București, 1979; Marele semn al mirării, București, 1980; Cum se dau nume copiilor, București, 1983; Imperiul de corali, București, 1986; Cercul și inocența, București, 1987; Nașterea zilei, București, 1989, Cine
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
și inocența, București, 1987; Nașterea zilei, București, 1989, Cine l-a văzut pe Zdreanță, București, 1991; Cele patru păsări ale zilei, București, 1991; Ronțăilă e cu noi, Galați, 1995; La umbra Corintului, București, 1995. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, „Numărătoare de aștri”. Sub „zodia” lui Blaga, LCF, 1977, 35; Doina Uricariu, „Numărătoare de aștri”, RL, 1977, 46; Ioan Adam, Retorica melancoliei, „Scânteia tineretului”, 1977, 8873; Nicolae Ciobanu, Doi poeți tineri, CNT, 1977, 48; Iorgulescu, Scriitori, 47; Valentin F. Mihăescu, Ipostazele iubirii, CNT
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
pe Zdreanță, București, 1991; Cele patru păsări ale zilei, București, 1991; Ronțăilă e cu noi, Galați, 1995; La umbra Corintului, București, 1995. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, „Numărătoare de aștri”. Sub „zodia” lui Blaga, LCF, 1977, 35; Doina Uricariu, „Numărătoare de aștri”, RL, 1977, 46; Ioan Adam, Retorica melancoliei, „Scânteia tineretului”, 1977, 8873; Nicolae Ciobanu, Doi poeți tineri, CNT, 1977, 48; Iorgulescu, Scriitori, 47; Valentin F. Mihăescu, Ipostazele iubirii, CNT, 1979, 48; Nicolae Ciobanu, Ochii pământului, „Viața militară”, 1984, 6; Alexandru Horia
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
recunoști tatăl după surâs. Lovit în interior și în exterior de comploturi, întotdeauna învingător, niciodată învins, acesta este tatăl tău. Pentru el, tu reprezinți încununarea eforturilor sale, moștenitor al virtuților a șaizeci și patru de regi pioși, născut sub un astru fericit [...] Regii, asemeni popoarelor, sosesc pe firul orașului pe care îl vom numi Heliaca, unde s-au format iluștrii eroi; și în mijloc, va așeza, așa cum este așezat în ceruri, templul, care va fi curtea părintelui superior și a senatului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
à son sourire. Frappé à l'intérieur et à l'extérieur parles complots, vainqueur toujours, vaincu jamais, țel est ton père. Pour lui, tu es l'achèvement de șes épreuves, héritier des vertus de soixante-quatre rois pieux, né sous un astre heureux... Leș rois viendront ainsi que leș cortèges de peuples, dans la ville fils la nommeront Heliaca que construiră l'illustre héros ; et, au milieu, îl placera, comme dans le ciel, le temple, qui seră la cour du prêtre supérieur
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Pe fruntea mea senină al bucuriei mir Și sufletu-mi o rouă în aurit potir Pe ceru-mi stele negre să văd și să ador, În geniu-mi speranțe - lungi aripe de zbor, Pe buza-mi zâmbet rece, regal cum aștrii -n Nord Surâd l-a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni. Satan ce nu căzuse în timpii cei străbuni A vieței lui damnate. Pe fruntea mea senină al bucuriei mir Și sufletu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pe fruntea mea senină al bucuriei mir Și sufletu-mi e rouă în aurit potir, Pe ceru-mi stele negre să văd și să ador, În geniu-mi speranțe - lungi aripe de zbor, Pe buza-mi zâmbet rece, regal, cum aștrii-n Nord Surâd l-a mărei triste sălbatecul acord. Un zeu scăldat în cerul a mii de rugăciuni! Satan ce nu căzuse în timpii cei străbuni A vieței lui damnate. O, când mi-aduc aminte cum inima mea jună Zbura
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mi grozav Peste lumea murindă, peste pământul sclav. (Demoni înebuniți se rostogolesc cu ochi roșii prin aerul cernit) {EminescuOpVIII 288} POVESTEA 2262 [GLASURILE] POVESTEA, [POETUL], POESIS, [UMBRA LUI ȘTEFAN CEL MARE] [POVESTEA] Eu vin din Miazănoaptea steloasă, nevăzută, Care răsfrânge aștrii în marea ei cea mută, Care-și petrece-n visuri de iarnă a viață Și doarme[-n] valuri triste și [î]n ruini de gheață, Îngână a ei cântec eternul ei acord Cu stelele polare din diadema regelui Nord Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
regelui Nord Ce tronă pe o stâncă, picioare de granit Întinse-n fundul mă[r]ei amar și infinit, Iar fruntea lui uscată, prin viscole rebele, Sparge nourii așpri amestecați eu stele. Soția celui rege superb - regele Nord: Încununat de aștri, de-a mărilor acord Cântat, în haina-i albă, cu fruntea lui cea ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer. Reci și triști
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce, senin și liniștit. Dar noaptea... când sosește a Miezenopții oră, Când cerul brun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci marea ce cântă prin stîncele zdrobite Și vântul care geme prin iernele cernite {EminescuOpVIII 289} Tac toate... și descîntul al Miezenopții, rece, Senin prin iarnă zboară, sublim prin aer trece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]