3,728 matches
-
existențială, înaintez spre mereu alte culoare ale situației nefericite ce m-a învăluit. Labirintul mă solicită întru solitudinea mea, amplificând-o. În interiorul său, mă resimt ca fiind singurul supraviețuitor al cataclismului ființei. Este ca și cum lumea a fost arsă de un astru rebel izvorât din pedeapsa divină, iar eu sunt unicul damnat la o moarte ce nu mai moare, la un declin-prăbușire ce nu se termină nicicând. Asumându-mi statutul de muribund abandonat de viață, de exilat între pereți ce îmi dictează
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
oricât de avansat ar fi procesul de alienare al unui dement el rămâne o individualitate-persoană umană, o prezență și nu mai multe. Prăbușirea în demență a celui angoasat în urma unei revolte sufletești oarbe semnifică, prin urmare, o explozie la nivelul astrului conștiinței sale, o detonație a stelei interioare urmată de evul beznei lăuntrice în care vor pluti planetele-deșert ale unei vieți fără de stigmatele lucidității. Călătorul labirintic devine revoltatul însetat de sacrilegiu ce alunecă în angoasă fiind, la final, sufundat în marasma
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
comportă însă o gradație de intensitate, gradație care poate fi foarte bine surprinsă în exemplul unei ascunderi remarcabile anume procesualitatea astrală a eclipsei, fenomen cosmic corelat, pentru perspectiva comună și profană, cu termenii de total și parțial. Astfel, spunem că astrului îi este opturată totalitatea imaginii și a luminii sau un fragment din acestea, urmând ca, ulterior, opturarea să fie redusă până la dispariție. În prima fază, el își sustrage, așadar, privirilor noastre întregul sau o anumită zonă a sa. În timpul eclipsei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
opturarea să fie redusă până la dispariție. În prima fază, el își sustrage, așadar, privirilor noastre întregul sau o anumită zonă a sa. În timpul eclipsei, indiferent dacă este totală sau parțială, asistăm la o stratificare, la o segmentare evolutivă a dispariției astrului respectiv din perspectiva noastră vizuală urmată de procesul invers, reapariția sa la fel de etapizat-succesivă. Inițial, el se ascunde treptat, tranzitând mai multe momente ale ascunderii ce crește exponențial în intensitate, mai multe niveluri ce devin din ce în ce mai ample, fiecare fiind superior celui
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
anterior în volumul expansiunii, în forța de acoperire. Ulterior, după depășirea piscului de umbrire, nivelului maxim de opturare, procesul este răsturnat, invers proporționat prin survenirea dez-ascunderii, ieșirii din ascundere, depășirii perspectivei corpului celest eclipsat de către cel eclipsant. Fenomenul ascunderii unui astru ar deține, așadar un proto-început, urmat de un start al procesualității sale și de evoluția spre maximalizare. În cazul eclipsei, imaginea celui ascuns reapare fiind poate înnobilată de prospețimea ontică a unei noi perspective. Proto-începutul îl reprezintă, aici, însăși enunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
punțile pelerinilor întru abnegație. Așadar, ascunderea însoțirii divine a omului comportă, la fel ca celelalte tipuri de ascundere, o gradație, o scară de niveluri ce urcă valoric de la minim către maxim. Spre deosebire de alte ascunderi, cum ar fi cea a unui astru în eclipsă, aici asistăm nu la o tranzitare, ci la o departajare în etaje diferite de intensitate, care nu sunt legate, conexate printr-o cronologie, o succesiune. Însoțirea omului de către zeu este ascunsă sau, răsturnând perspectiva, revelată fiecăruia în funcție de intensitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
meta-conștiinței, ale eului neatins de însemnele mundaneității spațio-temporale. În acest fenomen al întrezării transcendenței, conștiința diurnă prinde, captează fulgurant chipuri ale absolutului divin prin intermediul privirii religioase, această privire fiind chemată aici de revelația dăruită a zeului. Ziua sau mai exact astrul ce luminează determinând și susținând ziua este reprezentat, în acest context, de credința religioasă. Astfel, conștiința ce își asumă această credință este învăluită de luminozitatea care permite accesul la revelație, revelație ce solicită credinciosului atenția ochiului spiritual întru dăruirea evidențelor
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
asumă această credință este învăluită de luminozitatea care permite accesul la revelație, revelație ce solicită credinciosului atenția ochiului spiritual întru dăruirea evidențelor prezenței însoțitoare a zeului. Se cuvine să menționăm, aici, faptul că există totuși o diferență importantă între relația astrului solar cu existența cuprinsă de-a lungul unei zile și raportul dintre lumina credinței individuale cu revelația însoțirii divine. Astfel, dacă odată cu răsăritul, cetatea umană și natura peste care se înalță soarele sunt, în marea lor parte, constrânse, obligate să
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se îndepărteze de mine asemeni unui apus crepuscular ce mi-ar aduce o noapte care ar copleși gradual firavele și artificialele lumini aprinse în intimitatea mea. A cina cu Divinitatea înseamnă a deveni un luceafăr ce își primește lumina de la astrul solar sosit în preajma sa. Afirmația din Apocalipsă lasă fiecăruia opțiunea de a deschide sau nu această ușă pentru o astfel de mistică cină. Divinitatea bate la ușă individualității noastre de conștiință și ne cheamă pentru a cina, dar cina este
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ocroti de noaptea lumii. Asistăm aici la înlocuirea propriei protecții pe care am consolidat-o, după puteri, așezându-ne în mijlocul lucrurilor din cameră, cu o protecția absolută de negura ce stă să vină, protecție divină ce ne transformă în acel astru satelit ce ar gravita în jurul soarelui fiind înveșmântat în strălucirea acestuia. Acceptând să cinăm cu zeul, noi devenim prezență selenară neatinsă de bezna învăluitoare, reflexie palidă, dar vie a izvorului de lumină spirituală. În textul Apocalipsei, a doua afirmație de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
într-o unică plasmă incendiară, într-o lavă a cărei erupție pare de nestăvilit. Astfel, numele acceptate cândva pentru ființe, lucruri, stări, gânduri și tensiuni afective par a se uni simbiotic într-un flux comun, iar ceea ce ele indicau devin aștrii stinși, anonimi, orfani exilați în afara oricărei numiri, titulaturi, denominații ontice. Acest flux comun se intensifică conferindu-și din propria substanță o unică matriță de gândire, o inedită formă de sens în care se revarsă și așează devenind o singură rostire
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
eu sunt acceptat ca alt pol de existență, desigur, eclipsat și restrâns la statutul celui ce iubește necondiționat adică dăruiește sub zodia primejdiei de a fi exilat în lipsa de răspuns și prețuire pentru dăruirea sa. Strălucind cu energia întregului univers, astrul ființei adorate este circumscris învăluitor de afectivitatea celui îndrăgostit precum un cerc selenar ce se rotește frivol. În această temporalitate specială, pentru mine doar ființa iubită există la mod decisiv și doar chipul ei îmi ocupă degajarea privirii mele sufletești
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
vis, unul dintre cele mai nobile pentru destinul adamic, se va spulbera într-un final neîndurător. Va fi re-conectarea conștiinței mele la fluxul temporalității mundane de zi cu zi, la pasul materialității spre disoluția și absorbția întru moarte. Pierdut printre aștrii amorului mi-am uitat trupul ce-mi atârna precum o povară anatemică. Dar el nu mi-a uitat conștiința și atunci o va cheama trezind-o de la trăirea unei vieți ce părea fără de moarte la reașezarea într-o existență întru
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
iubirea de altădată cu respectul reciproc, ura neputinței întru eros cu sentimentul resemnării, iar armonia fizionomiei de primăvară cu seceta aridelor trăsături ale îmbătrânirii. Atunci, voi privi, din mijlocul efemerității ce preschimbă totul în nisipuri ale deșertului de ființă, spre astrul trecutelor iubiri. Și poate că, înălțimile sale se vor mai deschide uneori, precum o auroră boreală, atingându-mi înserarea glacială de nostalgii cu amintirea rostirii te iubesc. În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Apocalipsa de carton, Nichita Danilov
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Poetică fenomenologică. Lectura imaginii, Dorin Ștefănescu Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție, Ion I. Ionescu Spiralogia. O teorie neurologică a relației cunoaștere-conștiință, Jacques Jean Askenasy Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată, Alina
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Al. Piru). Treptat, barbismul devine o manieră nefacultativă, iar panismul blagian e înlocuit de un tracism în descendența lui Ion Gheorghe, versurile abundă în elemente autohtone (istorice, folclorice sau fanteziste), iar imaginarul capătă o tentă etnică: „Buerebista, fior de baltag/ Astru în veșnic meleag/ Rază în cântecul mumii/ Magnet printre secolii lumii// Buerebista, încă o dată/ Semn crud și în sâmbure demn/ În arbori curați se arată/ În frunze smulse din lemn”. Tot de această etapă țin și versurile de conjunctură, intens
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
Dumnezeu pînă la uciderea lui Cristos (10, 20, 21, 29). Uneori (1, 4) tema iudeilor este introdusă prin opoziție cu cei ce nu sînt nici iudei, nici creștini; pe alocuri, acestora le sînt rezervate considerații separate unde sînt condamnate cultul aștrilor, idolatria și fatalismul (6), sau politeismul (9). Așa cum am spus, exegeza textelor biblice însoțește dezvoltarea diferitelor tematici, însă, în anumite cazuri, atenția se concentrează asupra interpretării Scripturii: de exemplu, cînd e vorba despre nașterea și sacrificiul lui Isac, simbol al
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este limitată; sufletele preexistau și li s-au dat trupuri după ce iubirea lor pentru Dumnezeu a slăbit; un suflet se poate întrupa de mai multe ori; și sufletul lui Cristos preexista și era unit cu Logosul înainte de a se întrupa; astrele au suflet; trupurile se nasc sferice; va veni apocatastaza pentru nelegiuiți și pentru demoni; și multe altele. împăratul îi poruncea lui Mena să-i adune pe episcopii prezenți la Constantinopol împreună cu egumenii ca să aprobe anatemizarea lui Origen; procesul-verbal al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unanim, oricum larg reprezentate în Biserică și susținute, printre alții, și de marii Capadocieni. Ipatie pare să transpună aici, într-o formă pe înțelesul celor simpli, argumentația din Deuteronomul 4,19 conform căreia Dumnezeu le-a îngăduit păgînilor să venereze astrele ca să nu se închine la opera propriilor mîini; astfel, lumina materială și strălucirea decorațiunilor unei biserici poate conduce către lumina inteligibilă și imaterială a lui Dumnezeu (S. Gero). Prin serii de manuscrise exegetice s-au transmis numeroase fragmente din opera
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
axiologică a politicii internaționale ca disciplină teoretică - a strălucit intens 1, a fost uneori ocultată de supernove ale zilei, iar abia în ultimul deceniu și-a găsit un loc ferm pe boltă 2. Morgenthau este, fără îndoială, cel mai strălucitor astru care a luminat vreodată câmpul plin de candidați la mărire și posteritate al teoriei politicii mondiale. În scrierile sale, multe și adesea inegale, se vede filosoful, istoricul, politologul și juristul complet, desăvârșirea unui ideal al omului de științe sociale de la
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În adâncul pământului se află regnul de umbră al lui Hades, Infernul, iar dedesubtul acestuia, Tartarul. Mările, înspumatele și adesea sumbrele mări, sunt pline de insule și în adâncul lor sălășluiesc zeii mării în palatele mării. Deasupra e cerul, cu astrele lui. Cerul astrelor și al luminii este numit aither, eterul, cerul de foc, dar între pământ și eter se află aerul, cerul norilor și al ceții. Într-un loc este vorba de un brad 46 uriaș care străbate prin văzduhul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se află regnul de umbră al lui Hades, Infernul, iar dedesubtul acestuia, Tartarul. Mările, înspumatele și adesea sumbrele mări, sunt pline de insule și în adâncul lor sălășluiesc zeii mării în palatele mării. Deasupra e cerul, cu astrele lui. Cerul astrelor și al luminii este numit aither, eterul, cerul de foc, dar între pământ și eter se află aerul, cerul norilor și al ceții. Într-un loc este vorba de un brad 46 uriaș care străbate prin văzduhul norilor până în tăria
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bănuim. Iar anotimpurile nu se află legate de solstiții și de echinocții, ci de ritmul vieții vegetale ori animale (creșterea frunzelor sau a unor anumite flori, cântecul și plecarea păsărilor), de lungimea zilelor și de venirea ploilor, de apariția unor astre sau constelații - Sirius pentru arșițe, Hiadele pentru venirea ploilor. În epopee plouă, ușor sau greu, cade grindină, se așterne promoroacă sau rouă, îngheață. Peste pământuri și mări bat vânturi viforoase sau line. Atât de viu este prezentat vântul în poem
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
într-un loc cu ușurința cu care un copil, jucându-se lângă mare, răstoarnă cu piciorul clădirile de nisip pe care le înălțase. Cu o noapte înainte, troienii așezaseră tabără între Scamandru și tabăra ahee și aprinseseră focuri ce păreau astre arzând în cerul unei nopți senine și luminând întreaga lume. Imaginile morții sunt, aproape toate, trimiteri la lumea vegetală: un cap, sub casca grea, se pleacă întocmai ca o floare de mac sub povara ploilor primăverii; dar eroii cad mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
hotărât destinul, și nu numai pe-al lui: al aheenilor și al Troiei. Durerea Viața lumii, nașteri, pieiri, primeniri, treceri și stări și statornicii, creșteri și veștejiri, dezastre, prăbușiri și pustiiri peste care viața se întoarce în floare, marea și astrele, întinderi de pământ, râuri, fiare, păduri, toate vin și trec și stau, trainice în lungul timp, așezate pe temelii de nezdruncinat, urmându-se după legi neabătute și bune. Și oamenii la fel, ca șir de generații, apărând, dispărând și apărând
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]