79,258 matches
-
răscolitor, extenuant Pe parcursul lungii sale spovedanii - stimulată de prezența unei ascultătoare comprehensive -, Matei Popa primește scrisori de amenințare din partea unor necunoscuți, despre care ne dam seama că sunt securiștii de altădată, incomodați de articolele incisive ale ziaristului. Ei îi atrag atenția că i-ar putea distruge reputația dezvăluind publicului pretinse fapte compromițătoare din biografia să. În cele din urmă, un odios rechin de presă, Theodor Antim, pune în aplicare amenințarea, publicând în propriul său ziar, Drumul libertății, un pamflet intitulat bombastic
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
15 grade Celsius. Mulți chinezi și chinezoaice pe străzi, toți parcă grăbiți să ajungă undeva mai repede. Puține reclame sau firme cu caractere latine. Numai « Sex Shop » se pare că nu se traduce prea bine în chineză și îmi atrage atenția. Sau poate că este ilegal de făcut reclamă pentru magazine care ar putea duce la creșterea natalității, puțin dorită de guvern, prin legea care limitează la un copil pe familie. Am aflat că minoritățile conlocuitoare fac excepție la această lege
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
din anul 1414 DC, aflat la Muzeul de Istorie din Shanghai. Gate of Ji și Golden Terace au dispărut din secolul XV, iar ce a mai rămas, s-a schimbat mult. Foarte interesantă cartea lui Susan Naquin! Multe ciudățenii atrag atenția prin Beijing, mai ales pentru ochii celor veniți de pe alte continente, ca mine. De exemplu, în fața magazinelor, restaurantelor, frizeriilor etc. aliniați și în poziție de drepți ca la armată, în uniforme, se pot vedea salariați care ascultă indicațiile șefului sau
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
13-14 din aprilie 1999). Vreau să spun din capul locului că primim cu interes și recunoștință orice document ori interpretare care ar conduce la o mai bună cunoaștere a lucrurilor, la eliminarea unor neînțelegeri și confuzii. Am citit așadar cu atenție tot ce conține Jurnalul despre "cazul" Caraion. Și e bine să precizez de pe acum că singurul element care ne ridica un semn de întrebare, cu privire la informațiile publicate de noi, este oferit de d-na Mariana Sipos: e posibil că scrisoarea
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
Dan Croitoru În Amintiri deghizate, Ov. S. Crohmălniceanu surprinde câteva din liniile de forță ale prozei optzeciste: "observația concretă, vie, asupra lumii din jur", "interes maxim acordat vieții cotidiene, omului comun, atenție la culoarea langajului străzii, unghi comic, caragialesc, de contemplare a umanității, spirit ludic", "surprinderea argourilor epocii, al decupajului momentelor realiste din realitate", "ochiul sarcastic, nemilos, avid de scene grotești". Am recitit paginile lui Crohmălniceanu având sub ochi cea mai recentă
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
C. Rogozanu Cartea lui Ioan Morar, Șovăiala, este un dublu apel la inima cititorului sau, cum spune inspirat într-un vers însuși autorul, un "dublu click". Primul click, cel care orientează atenția cititorului, îi aparține Editurii Brumar de la Timișoara: o ediție de lux cu un format special, cu foaie de cea mai bună calitate, cu cinci desene de Dan Ursachi etc. Interesante sunt notele editoriale contaminate de un aer arhaic și familiar
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
trei. În primul rînd o autoare tînără, cu un nume încă fără sonoritate proprie. Apoi o editură craioveană mai puțin cunoscută cu care totuși autoarea pare să fi colaborat bine, totul, de la aranjamentul în pagină la calitatea tipăriturii, dovedește o atenție deosebită. Există chiar și o erată, obicei pe care cititorii de azi l-au cam uitat. Nu vreau să intru în detalii pe care nu le cunosc, dar trebuie să spun totuși că Editura Scrisul Românesc și colecția ei cu
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
vreau să intru în detalii pe care nu le cunosc, dar trebuie să spun totuși că Editura Scrisul Românesc și colecția ei cu aspect franțuzit au pierdut cu această ocazie un titlu care ar fi meritat cu mult mai mult atenția decît o altă carte despre I.D. Sîrbu (Lelia Nicolaescu, Ion D. Sîrbu despre sine și lume) care nu este de fapt o carte, ci o culegere de texte ale scriitorului și nimic mai mult. În sfîrșit, un alt motiv pentru
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
sîrbiene, ci își construiește un întreg sistem critic, îndatorat mai ales criticii franceze și în general exegezei ultimelor decenii. De aici un limbaj critic incomod, în continuă și scrupuluoasă explicare de sine. Iată cum își definește autoarea însăși demersul: "o atenție exagerată la accepții, cu alunecare spre definiții. O motivare teoretică excesivă a terminologiei, determinată, pe de o parte de întîlnirea cu un obiect rebel, care se refuză dicționarului meu, și pe de alta, de conștiința faptului că nici termenii pe
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
prima clipă - întocmai cum fusese și Jean Clair, unul dintre comentatorii creațiilor lui Henri Cartier-Bresson -, de "privirea albastră, transparentă", iradiind și totodată absorbind lumina, în tendința vizibilă de a capta invizibilul din interiorul lucrurilor și ființelor care-l înconjurau. Pe măsură ce atenția i se fluidiza, dispersându-se, în aceeași măsură luciditatea și acuitatea percepției se ascuțeau... Printre subiectele privind pulsul cultural, social, politic actual al României - pe care n-o mai vizitase din 1975 -, s-a strecurat și pasiunea pentru muzică a
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
într-o localitate mică, departe de lume și am auzit cântându-se Bach. Am început să plâng și traducătorul meu nu înțelegea de ce. Răsfoind unul dintre albumele dvs. - cel realizat în 1982 de către Fundația Națională a fotografiei - mi-a atras atenția tocmai un anume spirit contrapunctic ce domină "compozițiile" dvs. fotografice: un contrapunct al figurilor, al locurilor, ca și intersectări ale acestora... ... e posibil. Nu-mi dau seama. Trebuie să trăiești și să acționezi. De ce-l iubiți pe Bach? Oh! Pentru
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
artă. De pildă această fotografie în care figura umană repetă prin similitudinea profilului portretul agățat pe perete, deasupra ei... Da, este omul care doarme și fructele așezate în tăcere. Dar n-am făcut nimic. Toate erau acolo, mi-au atras atenția și le-am fotografiat. Ce anume vă interesează la o ființă umană? Cum se nasc portretele pe care le desenați acum? Aveți un model? Am unul care trebuie să sosească în câteva minute. Îmi pozează pentru nuduri dar și ca să
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
pentru orchestră, de George Enescu. În plus, publicul din Köln a putut audia și lucrarea "Ison II" de Ștefan Niculescu. Deloc surprinzător pentru nivelul de înțelegere, pentru curiozitatea vie a melomanului german, tocmai lucrările românești s-au bucurat de o atenție specială; au fost salutate cu entuziasm inclusiv de presă. Și este util a observa și alte perspective în acest sens; a fost apreciată "impetuozitatea muzicii lui Enescu apărută ca o izbăvire". Iar în Ison II, faptul că "Niculescu poziționează contrastant
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
un model, un punct de reper și mai târziu; poezia socială are, din punctul de vedere al exegetului, resurse "insuficient exploatate". Un capitol pe care insistă dl Liviu Grăsoiu este proza lui Topârceanu, căreia nu i s-a dat niciodată atenția cuvenită. Ea a inaugurat, în 1918, seria cărților antirăzboinice lipsite de exclamații patriotarde. Analizând minuțios proza ignorată, dl Liviu Grăsoiu găsește că, "descrierile lui Topârceanu, chiar și în proză sunt ale unui maestru. Dozarea lor are ca rezultat o mișcare
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
familiei Popescu, a cărei convertire în poezie este deja binecunoscută ("Toată familia mea benchetuiește la local familial. Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe."), ci și de oricare element al vieții de fiecare zi care intră în raza atenției poetului. Schiorul desenat pe pachetele de țigări "Bucegi" îl face pe Cristian Popescu să viseze: "Sincere condoleanțe. Mama, soția, bunicul și nepoții vor păstra o neștearsă amintire celui ce-a fost dragul și iubitul lor Popescu, în lunile și anii
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
revistei noastre, am publicat o scrisoare deschisă a d-lui Edgar Reichmann care, protestînd contra unor afirmații ale d-lui Vasile Popovici, îl amenința pe colaboratorul nostru și pe noi înșine cu justiția. într-o notă a redacției, îi atrăgeam atenția autorului scrisorii că n-a citit corect articolul la care se referea. Dl Popovici ne-a trimis un răspuns, pe care îl publicăm în numărul de față. N-am avut, din capul locului, intenția de a ne amesteca, deși disputa
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
fost acele zile de discuții nesfîrșite și de plimbări prin oraș sau prin Grădina Botanică. Am fost cu el și în împrejurări rele, o dată la o clinică pentru un consult, unde îl cunoșteau toți și am putut beneficia de o atenție pe care i-o datorez pe de-a-ntregul. Treburile îl aduceau adesea la București. Ședințele de Consiliu al Uniunii Scriitorilor erau cel mai important prilej. Istorice ședințe, al căror grefier de bună voie s-a dovedit a fi, consemnînd totul
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
moștenește de la nu'ș ce bunică ori este nemulțumit că patronul l-a dat afară din serviciu, vine la poliție și face o sesizare" (EZ 2310, 2000, 5) etc. Dintre multele expresii românești care conțin cuvîntul om, cred că merită atenție două construcții comparative pe care le diferențiază formal doar o trăsătură gramaticală; e interesant constrastul dintre caracterul aparent neînsemnat al diferenței și distanța pragmatică, de uz, care se creează între cele două formule învecinate. E vorba de ca omu(l
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
Z. Ornea Arhivele bibliotecilor sau cele păstrate de particulari inimoși scot mereu la lumină documente revelatoare, care modifică sau numai întregesc evenimente politico-culturale ori dimensiunea unor personalități care merită atenția posterității. Așa s-a întîmplat, de curînd, cu un jurnal tîrziu al memorandistului ardelean Nicolae Cristea (din anii 1895-1903), care aduce prețioase informații despre lupta mișcării politice ardelene în vremea, grea în toate, a dualismului. Manuscrisul jurnalului, după atîta amar
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
de la singurateci cu mai multă însuflețire și laude decît frazele măiestre din Tribuna". Militantismul său nu încetase cu totul. Se consuma, (cel puțin așa reiese din acest jurnal de bătrînețe) în sfera presei românești transilvane, pe care o citea cu atenție, consemnînd impresiile, pe care, probabil, le și împărtășea factorilor de decizie. În iunie 1895, cînd "m-a amărît rău" un inutil articol al lui Bogdan-Duică i-a comunicat - prin intermediar - lui Rusu-Șirianu (conducătorul ziarului) că, prin astfel de articole, gazeta
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
mai puțin ferme decît la noi, de pildă aceea dintre literatura de consum și ceea înaltă. Distincția la noi e fermă nu (doar) pentru că e susținută de instrumente critice infailibile, ci și fiindcă efectiv nu există o producție demnă de atenție de cărți fără ambiția de a obține favorurile Olimpului critic, dar totuși scrise cu respect pentru un public inteligent, nu neapărat erudit, dar cu un oarece discernămînt și bun-simț. După părerea mea din această tradiție literară a textului fără pretenții
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
Alex. Ștefănescu Seducerea și abandonarea cititorilor Florin Sicoie a debutat în 1988, cu romanul Herbert, scris în perioada 1980-1985. Autorul, născut la 6 iulie 1956 la Ploiești, a atras imediat atenția criticilor literari (Nicolae Manolescu, Al. Călinescu, Marian Papahagi ș.a.) printr-o nostalgie a lumii burgheze și prin eleganța stilului. Era surprinzătoare și vârsta la care fusese scris romanul (între 24 și 29 de ani), cu atât mai mult cu cât
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
asupra lui de Nicolae Breban), Florin Sicoie și-a abandonat însă cititorii, dezamăgindu-i pe cei care pariaseră pe el. Angajat în tot felul de aventuri profesionale și existențiale, el s-a îndepărtat de proză. în 1992, a revenit în atenția publicului cu o carte stranie, Tratat asupra cozii, în care, parodiind cu artă stilul științific, făcea o analiză fantezistă și ironică a statului la coadă din timpul comunismului (pentru înlăturarea oricărui echivoc, titlul cărții chiar așa ar fi trebuit să
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
Nici chipul ei nu-i inspira prea tare. Mona era o domnișoară ștearsă și sfioasă, pielea ei, pergamentoasă și rece, trupul ei, mirosind a săpunuri ieftine și a lavandă, n-ar fi smuls nimănui declarații înfocate." Florin Sicoie studiază cu atenție și înțelegere omenească, iar de la un moment dat cu duioșie această dramă a urâțeniei unor femei. Ele nu se acresc, ca altele, ci își păstrează ingenuitatea și speră, sfioase, să fie luate cândva în considerare de bărbați. Obosite de așteptare
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
dădea importanță, ei corporalizînd în bună măsură mișcarea lirică și recoltînd aprecieri măgulitoare (e de ajuns să menționăm că pentru Titu Maiorescu, în 1872, Samson Bodnărescu era: "Al treilea poet șdupă Alecsandri și Eminescuț care credem că merită să ocupe atenția publică", criticul exprimîndu-și dezagreabila surpriză că producțiile literare ale lui Bodnărescu "par a fi trecute fără aprețiare dreaptă, poate fără nici o aprețiare"). E vorba, prin urmare, de un etaj, odinioară impozant, al veiții literare, ai cărui locatari scăpătați au trecut
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]