2,145 matches
-
Dumnezeu mi-a venit, așa, pe loc, spontan... O știu mai demult. Nu mai știu dacă de la alții sau de la mine. În fine. Cred că prima dată am spus-o unui coleg foarte deștept, care se credea așa pentru că era ateu. Da, mi-a spus să nu mai folosesc cuvîntul Dumnezeu. "Dar de ce?" Pentru că nu există." "Bine, dar ca să neg ceva trebuie să-l numesc." "Ești mistic, tovarășe!" mi-a spus și atunci mi-a venit să vărs. Să știi, Mina
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Antiamerican și antipuritan este acest fragmentarium și pentru că face ecou la ceea ce se numea În anii ’70 gîndirea absenței (asimilată antiumanismului de Luc Ferry și Alain Renaut, și chiar de promotorii ei: Gilles Deleuze, În 1972 de pildă, numește structuralismul ateu și antiumanist). Umbra Înseamnă uitarea Ființei, dacă vreți, umbra Înseamnă promiscuitate, nici noapte nici zi, tertium datur. Umbra ascunde cu atît mai mult cu cît se află Între noapte și zi - un alt fel de spațiu, În opoziție cu construcția
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
altfel, în finalul cărții (putând fi citită, așadar, și ca anticipare a viitoarei opțiuni auctoriale), această promisiune de detașare totală care este La patrie. adio se dovedește de fapt o lucidă mărturie a insuportabilului sentiment al ființei poetice: "pentru că sunt ateu/ pentru că nu mă tem de dracul/ pentru că mă tem de dumnezeu/ pentru că mor de foame într-un oraș străin/ pentru că m-au lăsat fără casă/ pentru că nu m-au omorât de tot/ pentru că dacă mă spânzur în vara aceasta/ sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
diferitelor vârste poetice și biografice, adesea îngemănate. Mai bine golan din Triunghiuri..., bunăoară, este și o solemnă questa identitară, și o complicată aventură a redescoperirii poemului perfect, pierdut odinioară, cu excepția unui distih splendid ("Și-a răstignit vecia în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în ceruri, Dumnezeu"), Balada petalei de roză (adâncul blasfemiei) din același op recompune, din perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
face parte cel care va scrie Cuvintele unui credincios, el vorbind nu despre un stat laic, ci despre unul pe cale de a se laiciza, un stat tolerant față de numeroasele confesiuni, ce lasă fiecăruia libertatea de a-și alege religia. Stat "ateu", tună Lamennais acuzînd Concordatul și prevederile Cartei din 1814, stat pentru care religia nu este decît "ceva ce se administrează", "care își face un titlu de glorie din a nu se supune nici unei dogme" și care face din societatea civilă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceea a Dumnezeului nostru unic, de care soarta noastră este legată pentrucă noi suntem poporul său ales, și prin care însuși acest destin este legat de destinele lumii. De aceea, trebuie să nimicim toate credințele. Dacă din aceasta se nasc ateii contemporani, această stare tranzitorie nu va împiedica vederile noastre, dar va servi ca exemplu generațiilor, care vor înțelege predicile noastre asupra religiei lui Moise, al cărui sistem stoic și bine conceput va fi dus la cucerirea tuturor popoarelor. Vom face
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Biesta, Gert. (2006). Beyond Learning, Boulder/London, Paradigm Publishers. Bochenski, J.M. (1992). Ce este autoritatea?, București, Editura Humanitas. Bono de, Edward. (2007). Cursul de gândire al lui Edward de Bono, București, Editura Curtea Veche. Botton de, Alain. (2013). Religia pentru atei, București, Editura Vellant. Carr, Nicholas. (2012). Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman, București, Editura Publica. Carrière, Jean-Claude/Eco, Umberto (2010). Nu sperați că veți scăpa de cărți. Convorbiri moderate de Jean-Philippe de Tonnac, București, Editura Humanitas. Constantinescu, Mihaela. (2001). Post
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în toate mitologiile antice. "Sînt fiul lui Dumnezeu-Tatăl coborît din Ceruri ca să le aduc muritorilor mesajul bucuriei și al salvării." Acest mesaj, înțeles și propus în mod greșit, ad litteram, este cunoscut de toată lumea, atît de credincioși, cît și de atei. El constituie însăși cauza principală a necredinței, căci se referă la promisiunea unei vieți după moarte. Dumnezei în persoană ar fi luat decizia să acorde grație și iertare fiilor lui Adam. De acum înainte oamenii vor continua să trăiască veșnic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
individuale, cît și sociale. Credința într-o justiție compensatoare după moarte, cu condiția credinței într-un Dumnezeu real este atît de înrădăcinată în psihicul uman, încît am putea spune, fără să ne temem că exagerăm, că există puțini oameni, chiar atei, care cel puțin în anumite momente ale vieții lor nu cred într-un Dumnezeu real și în intervenția lui capricioasă și deci nedreaptă, fie și doar sub forma unei providențe. Nu ne putem elibera de acest vestigiu obsedant al superstiției
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
responsabilității în lumea real-socială și care afirmă că în cyberspațiul mintal guvernează libertatea omnipotentă și nesancționată, neîngrădită de nici o lege și de nici o normă. Spiritualitatea transumanistă pare o încercare tehnomistică de realizare a țelurilor religioase, în timp ce corifeii mișcării se declară atei și agnostici: credința lor se îndreaptă nu înspre existența unui suflet sau unui spirit transcendent, ci înspre procesul de transcendență a minții umane în teritoriile mașinale ale viitorului. Spre deosebire de credincioșii majorității religiilor, cyberimortaliștii pleacă în căutarea nemuririi înainte de a muri
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
profetic. Apariția, în vis, a personajelor religioase se interpretează la fel, adică în funcție de religiozitatea subiectului: - dacă este credincios, visul îi indică faptul că este pe drumul cel bun, în armonie cu principiile fundamentale ale religiei sau spiritualității sale; - dacă este ateu și îi judecă cu ostilitate pe cei credincioși, aceștia din urmă reprezintă greutatea unei conștiințe morale prea rigide, privirea inchizitorie pe care ceilalți o îndreaptă asupra lui. Personajele religioase sunt adesea reprezentări ale tatălui, ale autorității morale. În funcție de scenariul visului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dacă vi se oferă șansa să alegeți între cele două plicuri, inteligent ar fi să optați pentru plicul B. Pariul lui Pascal se aseamănă cu acest joc, cu excepția faptului că utilizează un set diferit de plicuri: al creștinilor și al ateilor. (De fapt, Pascal nu a analizat decât cazul creștinilor, însă cazul ateilor este o extensie logică.) De dragul discuției, imaginați-vă pentru moment că există șanse egale ca Dumnezeu să existe sau nu. (Pascal se referea la Dumnezeul creștinilor, bineînțeles.) Acum
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ar fi să optați pentru plicul B. Pariul lui Pascal se aseamănă cu acest joc, cu excepția faptului că utilizează un set diferit de plicuri: al creștinilor și al ateilor. (De fapt, Pascal nu a analizat decât cazul creștinilor, însă cazul ateilor este o extensie logică.) De dragul discuției, imaginați-vă pentru moment că există șanse egale ca Dumnezeu să existe sau nu. (Pascal se referea la Dumnezeul creștinilor, bineînțeles.) Acum, optând pentru plicul creștinilor, înseamnă a alege să fii un evlavios creștin
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în sânul fericirii supreme: în infinitate. Astfel, rezultatul așteptării unui creștin este de: Valoare scontată = ∞ În definitiv, o jumătate de infinitate este tot o infinitate. Deci, rezultatul așteptării unui creștin este infinit de mare. Acum, ce se întâmplă dacă ești ateu? Dacă ai dreptate - că nu există Dumnezeu - nu te alegi cu nimic din faptul că dreptatea e de partea ta. La urma urmei, în cazul în care nu există Dumnezeu, nu există nici rai. Dar dacă te înșeli și Dumnezeu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că dreptatea e de partea ta. La urma urmei, în cazul în care nu există Dumnezeu, nu există nici rai. Dar dacă te înșeli și Dumnezeu există, ajungi în iad pentru eternitate: în infinitatea negativă. Ca atare, rezultatul așteptării unui ateu este de: probabilitate de ½ de a dispărea în neant ½ × 0 = 0 probabilitate de ½ de a ajunge în iad </formula> Valoare scontată = ∞ Infinit negativ. Mai rău de atât nu se poate. Un înțelept ar alege evident creștinismul în defavoarea ateismului. Dar aici
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
așteptării creștinului va fi următorul: probabilitate de 999/1000 de a dispărea în neant 99/1000 x 0 = 0 probabilitate de 1/1000 de a ajunge în rai 1/1000 x ∞ = ∞ Valoare scontată = ∞ Dă tot infinit, așa cum și rezultatul așteptării ateului va fi tot minus infinit. Și în cazul acesta, este mult mai bine să fii creștin. Dacă probabilitatea ca Dumnezeu să existe este de 1/10 000, sau de 1/1 000 000 sau unu la un trilion, este același
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
la realitate. În același spirit, liberalismul și conservatorismul pot rămâne vii numai în măsura în care continuă să dialogheze și între ele. O primă condiție pentru succesul unui atare dialog este confruntarea permanentă cu problema teologico-politică: mulți gânditori liberali moderni și contemporani sunt atei, dar liberalismul se poate gândi și într-o lume care nu l-a ucis (de tot) pe Dumnezeu. Astfel, unul dintre autorii-fetiș ai Stângii postmoderne, Walter Benjamin, mai încerca încă, în perioada interbelică, o abordare teologico-politică, sub inspirația unor Ludwig
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
știm) nu este tolerant încă, fiindcă se așteaptă ca toată lumea să fie creștină, dar drumul spre John Locke și a sa Letter Concerning Toleration e deschis. Pentru „situarea” rapidă a lui Hobbes, merită să ne amintim că el, mai curând ateu, scria într-o perioadă de război civil cu puternică motivație religioasă; în general, partizani ai evoluției și nu ai revoluției, englezii au făcut totuși o sângeroasă excepție, mergând până la „rezolvarea” problemei teologico-politice prin foc, sabie și regicid. Pentru „puterea pastorală
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să-și epateze anturajul, invitându-l la discuții savante, audiții de operă și sherry. În această logică intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte majore: „Abe” trăiește din plin sfâșierile psihologice ale intelectualului evreu (american) ateu, ceea ce îl apropie de „Chick”, dar îl detestă pe Sartre și îi disprețuiește ideile, așa cum îi disprețuiește pe mulți intelectuali francezi (ceea ce e descalificant în mediile academice americane de stânga, unde Sartre și atâția alții, de la Simone de Beauvoir la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cooptați”) spre una dintre extreme: Stânga, Dreapta (ca să folosesc totuși cum grano salis etichetele pe care le-am respins mai sus), sau unul dintre grupurile de presiune ale marginalilor. În această lumină, poziția lui Allan Bloom e deosebit de revelatoare. Evreu ateu, ar fi trebuit să se plaseze undeva în stânga, să devină „liberal” în sensul nord-american; homosexualitatea asumată (deși nu politizată) ar fi trebuit și ea să-l trimită către stânga, unde nu i-ar fi fost reproșată niciodată. Totuși, asemeni lui
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să se plaseze undeva în stânga, să devină „liberal” în sensul nord-american; homosexualitatea asumată (deși nu politizată) ar fi trebuit și ea să-l trimită către stânga, unde nu i-ar fi fost reproșată niciodată. Totuși, asemeni lui Raymond Aron (evreu ateu și după Auschwitz), Bloom s-a plasat ideologic și politic în continuarea marii gândiri liberale continentale, pe care aș defini-o cel mai bine situând-o în jurul lui (înainte, în timpul și după) Alexis de Tocqueville. E un mic miracol, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
profunzimile și dilemele comunitarismului, pe fundalul dificultății generale de a gândi politicul (și umanul) în absența completă a dimensiunii religioase (ori spirituale). Când se disociază de Buber, Etzioni revine în postura ingrată (de fapt, de-a dreptul tragică) a modernului ateu, care nu are la îndemână decât culturalismul pentru a gândi și legitima continuitatea agregatelor umane. Astfel, atunci când, ca orice comunitarist, Etzioni spune că putem construi comunitatea (așa cum alții ne spun că putem construi democrația, societatea civilă etc.), el intră în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Popa trebuie să dispară, biserica trebuie să dispară...”. Discuțiile au fost absolut inutile, încercam să spun : „Nu-i vorba de un scenariu de Titus Popovici, e vorba de Liviu Rebreanu” relatează Popovici. Dublă măsură : în cazul Ion de Rebreanu, scenaristul „ateu” ține cu dinții (sau, cel puțin, așa povestește), merge până la Ceaușescu ca să nu fie scos personajul unui preot, la urma urmei secundar, în vreme ce extirparea fasciculului narativ esențial, cu caracter religios, revelatoriu din Pădurea spânzuraților de Rebreanu se face fără vreun
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ritualului de încoronare la Alba Iulia : „Mai știi să ții o slujbă, sfinția-ta ?”. În nici un moment greu al zbuciumatei sale vieți, Mihai Titus nu îl invocă pe Dumnezeu, nu se roagă, nu vorbește cu o față bisericească. E un ateu singuratic, ale cărui intenții nu le cunosc nici cei mai apropiați. Așa cum înlăturase cu mână rece întregul și cel mai important nivel de lectură al personajului Apostol Bologa, cel al găsirii lui Dumnezeu, Titus Popovici face din „bunul creștin cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
urmând ca experiențele sale să le înceapă la București după 115. Polemica științifică de care aminteam mai sus, pentru Paulescu era o adevărată vocație. Sunt celebre în istoria științei românești cele patru articole de răspuns la insinuările a doi materialiști atei, elevi ai lui Haeckel; Nicolae Leon - profesor de botanică la Universitatea Alexandru I. Cuza Iași, și Dimitrie Voinov profesor de zoologie la Universitatea București, privind prelegerile paulesciene legate de materialism și generația spontanee. Argumentația riguros științifică, limitată strict la subiectul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]