2,999 matches
-
suspendării. Căsătoria Însemna inevitabil renunțarea la libertatea personală. În plus, chiar și la vârsta maturității, trebuie să fi existat, dacă nu dorință, măcar o măsură de tandrețe manifestată fizic Într-o căsnicie. Pentru o feneie de vârsta ei, Fenimore era atrăgătoare. Îi admira silueta Îngrijită și bunul gust potolit cu care și-o Înveșmânta, Îi plăcea să Îi privească obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bărbați, cu exemple de astfel de relații dintre cetățeni maturi și tineri din Atena lui Platon, pentru a susține că nu erau incompatibile cu cel mai Înalt grad de civilizație. Henry găsi modelul atenian sau platonic al mentorului și efebului atrăgător din perspectiva propriilor relații cu tinerii săi admiratori, dar numai până la un punct, cu mult Înainte ca ele să capete o natură prea pronunțat fizică. O Îmbrățișare sau o atingere Între prieteni, la venire sau la plecare, erau, bineînțeles, absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
inevitabil, ireversibil, Îmbunătățire - și pentru a le retrimite la redactilografiere era nevoie de timp. Se văzu nevoit să amâne de câteva ori expedierea promisului act Întâi către familia Compton. Începea cu eroul, Guy Domville, tutore al fiului unei tinere și atrăgătoare văduve, dna Peverel (rol rocmai potrivit pentru dna Compton), pregătindu-se să plece a doua zi la mănăstirea benedictină de la Douai pentru a-și Împlini o veche chemare spre preoție. Doamna Peverel era Îndrăgostită de Guy, dar Își ascundea sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îndreptându-se, pe aleile ordonate de pietriș, către Luvru. Era una dintre plimbările făcute În zilele care urmară - din fericire, pe Henry Îl lăsase guta, iar Fenimore fusese Întotdeauna adepta mersului pe jos. Avusese dreptate: capitala Își arăta cel mai atrăgător chip. Vremea era blândă și adierile de vânt ușoare. Soarele se reflecta În statuile, crucile și giruetele aurite cocoțate pe clădirile de un cenușiu șters, În siajul spumegat al vaselor de plăcere care străbăteau Sena, În ferestrele de sticlă groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
altele asemenea. Acum, dacă ne-am vedea În mod obișnuit unul pe altul În starea naturală, cum Îi spui tu, atunci am depune efortul de a face mișcare și de a ține regim pentru ca trupurile să ne fie sănătoase și atrăgătoare. Și cum rămâne cu cei care sunt iremediabil urâți sau diformi? obiectă Henry. — Ei nu s-ar Înmulți, pentru că nu s-ar căsători nimeni cu ei, zise Du Maurier triumfător, văzând limpede În această afirmație un argument hotărâtor. După legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
locuința solidă, cinstită a unui gentleman englez, construită din cărămidă roșie, cu șapte ferestre cu ghilotină, o ușă frumoasă, În casetoane, cu un mâner minunat de alamă și trei trepte de piatră care coborau până pe trotuar. Era o casă extrem de atrăgătoare, la care râvni pe loc. Când și când Întârzia pe stradă, trăgând impertinent cu ochiul printr-o fereastră de la parter, fără a zări Însă mai mult decât un colț al unui salonaș intim, cu pereții tapetați. Coroana unui dud mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
siluetă „de o elasticitate neobișnuită“; iar „sufletul Îi era cufundat În Însăși esența trylbismului“, prin care Moscheles părea că vrea să definească libertatea În purtări, neconvențională, neintenționată, manifestată de tânăra eroină a lui Du Maurier. Cei doi bărbați o găsiseră atrăgătoare și Împreună formaseră un triunghi al flirtului, În care Du Maurier și Moscheles se prefăceau - dar poate nu doar se prefăceau - că sunt rivali În lupta pentru sentimentele ei. Moscheles nota că, În această luptă, era dezavantajat de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care Își petrecea vara la Dunwich, pe coasta comitatului Sufflok, Împreună cu cele trei fiice, și Îl invita să o viziteze. Ideea de a face cunoștință cu verișoarele americance, Într-un colț al Angliei pe care nu-l văzuse niciodată, era atrăgătoare și acceptă prompt propunerea, rugând-o pe Elly să Îi găsească o locuință pentru el și pentru MacAlpine, pentru luna august. Era o experiență grea de sensuri să o revadă pe Elly după atâția ani și să reflecteze că Minny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
puținătatea informațiilor pe care mai poate să i le transmită, că trebuie să se fi Întâmplat ceva de felul acesta, Edith Wharton Îi scrie, oferindu-i o slujbă de secretară personală. Theodora cântărește bine oferta. La o primă privire, pare atrăgătoare, o ocazie de a pătrunde În lumea cosmopolită a saloanelor oficiale, a mașinilor și a hotelurilor de lux pe care până acum nu le-a văzut decât pe dinafară; pare a fi direcția arătată de Îndemnul lui Lambert Strether: „Trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o credință“ (cuvânt pe care l-a evitat cu grijă), ci „o dorință“. În fapt, Întregul eseu este marcat de o convingere implicită, o idee pe care mai mulți teologi cu aplecare către speculație au găsit-o de atunci Încoace atrăgătoare, că vom beneficia de viața de apoi pe care ne-o dorim (și că nu vom avea una, dacă nu dorim). Eseul conchide: „Și, odată ce Începe să plutească În aer și să se instaleze o asemenea raportare mentală față de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
au existat nici un fel de îndoieli care să-mi fi tulburat anii copilăriei. Mai mult, ușor de atras, am participat la tot ceea ce avea de oferit cotidianul care, cu incitantă frenezie, se dădea drept „epoca cea nouă“. Erau multe și atrăgătoare lucrurile de acest fel: la radio și la cinematograf câștiga Max Schmeling. În fața marelui magazin Sternfeld se strângea în cutii mărunțiș pentru acțiunea de ajutorare pe timpul iernii: „Nimeni să nu sufere de foame, nimeni să nu înghețe!“. Piloții germani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apariții în costume schimbate. Dintotdeauna am vrut să fiu altcineva și altundeva, acel „Curând-altfel“ cu care m-am întâlnit puțini ani mai târziu, când m-am pierdut în ediția populară a lui Simplicissimus, spre sfârșitul cărții: un personaj neliniștitor, dar atrăgător, care te ajuta să treci din pantalonii bufanți de mușchetar în rasa ferfenițită a unui pustnic. E drept că prezentul, plin de discursurile Führer-ului, de războaie-fulger, de eroi în submarine și ași ai aerului răsfățați cu decorații, laolaltă cu detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
punct de vedere vizual, bune de tipar; de asemenea, corectase fără o vorbă greșelile mele de ortografie. Ne vedeam cât de des se putea. Piciorul ei care rămânea puțin în urmă nu mă deranja. Fața și fâlfâitul mâinilor vorbeau destul de atrăgător. Firavă, stătea subțire la poarta minei, își aștepta tatăl și poate și pe mine. Atât era de delicată și de ușurică, încât puteam să ridic corpul ei zvelt până la înălțimea potrivită și să pătrund în el de îndată ce, după film, întorși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
femeie, Într-un cuvânt, căreia zveltețea Îi conferea Înălțime, iar mutismul eleganță. Dar avea un faible, impardonabil la o autentică Duvernois, acela de a flirta cu comunismul. La Început a izbutit să-mi trezească interesul, dar apoi am priceput că atrăgătoarea ei Înfățișare ascundea un spirit comun, și i-am cerut bietului don Goliadkin să preia ștafeta; ea, lucru caracteristic femeilor, s-a prefăcut că nu observa rocada. Dar am surprins o convorbire În care, vorbindu-i altui pasager, un oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În stradă. Garderobă II Chiar dacă, așa cum s-a arătat la vremea sa, calificativul funcțional acuză o marcată discreditare În mica lume a arhitecților, el a urcat pe poziții importante la capitolul garderobă. Bașca, veșmântul masculin prezenta o latură nespus de atrăgătoare pentru loviturile revizionismelor critice. Reacționarii au eșuat vădit În vana lor dorință de a justifica frumusețea, sau măcar utilitatea, unor accesorii cum sunt reverul, manșeta, nasturii fără cheotori, noduroasa cravată și panglica pe care poetul o va fi numit „soclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zarea rurală, pomeții lătăreți, părul cenușiu, gura Îndeobște prevăzută cu bombilla și mate, batista fină sub bărbie, torsul de taur și un costum ușor din in doar pe jumătate călcat mi-au fost primul instantaneu. Din balasoarul de răchită, ansamblul atrăgător al amfitrionului l-a complementat rapid vocea mucalită ce mi-a indicat băncuța de bucătărie pe care să mă așez. Ca să pășesc pe teren sigur, am fluturat mândru și tenace În fața privirilor sale cartea poștală-invitație. — Da, a articulat În silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
comit. În ce privește construcția acestor narațiuni polițiste, ale căror intrigi Bioy mărturisește că Îi aparțin Întru totul lui Borges, semnalăm că pentru marele argentinian primul element important de ficțiune polițistă il constituie moartea violentă, crima care Închide În ea ceva esențialmente atrăgător. Atracția generează plăcerea pe care o trezesc În noi furtuna nervilor și teama În fața perspectivei pline de oroare că faptul criminal e posibil și probabil. Al doilea element, poate chiar mai important decât primul, este enigma, plăcerea incitantă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plecă, Harry spuse: — E cam pornită. Știi povestea cu Ben Stone? Îl Întrebă Norman. — Care din ele? — Beth și-a făcut lucrarea de diplomă În laboratorul lui Stone. — Aha. Benjamin Stone era un biochimist de la Universitatea Berkeley. Bărbat simpatic și atrăgător, Stone avea o reputație de bun cercetător. Îi folosea pe studenții care-și lucrau diplomele sub Îndrumarea lui ca asistenți de laborator, luându-le rezultatele și dându-le drept ale lui. Stone nu era singurul din lumea știnței care exploata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
petrecut aici În habitat se simțise a cincea roată la căruță, un membru inutil al echipei. Acum, cineva Îi recunoștea contribuția, iar el se simțea Încântat. — Mulțumesc, Beth. Ea Îl privi cu niște ochi blânzi și umezi. Ești un bărbat atrăgător, Norman. Cred că până acum n-am băgat deloc de seamă. Cu gândurile aiurea, Beth Își atinse pieptul, prin costumul colant. Mâinile ei apăsau țesătura, evidențiind sfârcurile tari. Brusc, se ridică și se lipi de el, Îmbrățișându-l. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dacă i-am ascultat când le-am luat comanda și cu siguranță că nu i-am privit pe nici unul. Dacă m-aș fi uitat la ei, atunci probabil aș fi sesizat că unul dintre ei (da, James, desigur) era foarte atrăgător, ceea ce însemna că avea părul negru, ochii verzi și peste un metru optzeci. Ar fi trebuit să privesc dincolo de costum și să văd sufletul omului ăluia. O, superficialitate, numele tău e Claire! Dar eu voiam să fiu în spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu-mi doream așa ceva. Privirile ni s-au intersectat, iar eu, în starea marcată de vină și teamă în care mă găseam, am simțit că știu exact la ce se gândea. „E numai vina ta. Dacă ai fi fost la fel de atrăgătoare ca Denise a mea, atunci poate că bărbatu-tău ar fi stat cu tine, iar eu aș avea în continuare un mariaj fericit. Dar nu, a trebuit să strici totul, vacă grasă și urâtă ce ești!“ „Foarte bine“, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu spun asta fiindcă era singurul care-mi mânca mâncarea. Era așa de copilăros. Într-un fel atât de bărbătesc. Sau poate că era așa bărbătos într-un fel atât de copilăresc. Ei, indiferent cum o fi fost, era foarte atrăgător. Și cu toate că Adam era îngrijorător de arătos, mă simțeam foarte relaxată cu el. Asta pentru că știam că trebuie să aibă în jur de optsprezece ani. Deși arăta și se comporta mult mai matur. Sinceră să fiu, aproape că eram nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Sigur nu eram dezamăgită. Dar cu siguranță mă simțeam puțin vinovată. Ai stat departe de bărbați prea mult timp, mi-am spus cu severitate. Ai face bine să intri din nou în circulație. Pentru ca atunci când vei mai întâlni un bărbat atrăgător, să nu mai tragi imediat niște concluzii ridicole. Dar trebuie să recunosc că în același timp mă simțeam și nițel deranjată de felul în care reacționase Adam la sugestia de a avea un copil împreună. Nu era nevoie să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
treizeci de secunde. Comportamentul rațional nu fusese niciodată punctul meu forte. Adică, sigur că eram „o femeie mai în vârstă“, dar nu eram nici Mireasa lui Dracula. Aveam de gând să-i comunic că o mulțime de bărbați mă găseau atrăgătoare. Ei, eram sigură că undeva trebuiau să existe și câțiva astfel de bărbați. Pe planetă erau miliarde de persoane. Dintre toți oamenii ăștia eram sigură că aș fi putut să adun câțiva amărâți cărora să le placă de mine. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Bine, bine, sigur că expunerea în exces la soare duce la cancer de piele, ba și mai rău, ne face să arătăm ca australienii. Însă eu consideram că un chip ciocolatiu și catifelat te face să arăți foarte sănătoasă și atrăgătoare. Și ce sens mai are să ne protejăm împotriva decesului de pe urma cancerului de piele, ce sens mai are să evităm soarele până la obsesie dacă mâine am putea fi făcuți terci de un autobuz? Oricum, nu eram bronzată. Îmi doream să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]