7,165 matches
-
pierzaniei, în care fata de la garderobă are „ochii ca păcatele neștiute”, iar vânzătoarea de țigări poartă o îmbrăcăminte atât de sumară, că s-ar fi putut ascunde îndărătul unei scobitori. Unul dintre picioarele ei lungi și frumoase era argintiu, celălalt auriu. Aveau expresia total disprețuitoare a unei tipe care-și fixează întâlnirile la telefonul interurban. Totul emana așadar o sexualitate deșucheată, iar insului „gras, onctuos și libidinos” i se distribuie rolul de a accentua trăsătura locului: Era întuneric și liniște, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
20”, „Steaua” ș.a.). Volumul Cântarea cântărilor (titlul e însoțit de precizarea: „Oratoriu profan pentru soliști, coruri și orchestră. I. Texte după pretextul Bibliei”), semnat Marcel Bresliska și tipărit în 1938, în regia autorului, sub o înfățișare de rafinament cert (foiță aurie pe copertă, hârtie excelentă, caractere tipografice elegante, tipar deosebit de îngrijit), conținând poemele care suscitaseră exclamația argheziană din 1934 („un mare poet, și un poet complect”, care „a pus piciorul în lumea cealaltă și calcă pământul inconsistent al făgăduinței”), avea să
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
dau de urmele tale. De la ultima întâlnire, întinerise cu vreo zece ani, își schimbase culoarea ochilor și ovalul feței, își lungise nasul, își schimbase numele și meseria. Era, desigur, o altă persoană, dar la fel de perfect mulată pe acel tip feminin auriu, zâmbitor și de un vid aproape plăcut. Ceva mai departe, într-o curtenitoare înghesuială în jurul meselor, bărbatul masiv și grizonant care, de data asta, era fost ministru, avea mai puțin păr și adoptase o voce mai nazală, dar tot ironică
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fusese descoperită și se afla la îndemâna tuturor. O clipă mai târziu, confuzia revenea, iar „noi“, cei răi, începeau „să bea, să se dezlănțuie într-o isterie à la Dostoievski, să cerșească dolari“. Erau, într-adevăr, multe trupuri frumoase pe nisipul auriu al plajei, iar tinerețea lor și liniștita insolență a mișcărilor înlăturau orice tentativă de critică. Fericirea era prea evidentă, se vedea pe pielea lor, în mușchii lor, în curgerea mașinilor ce veneau dinspre nord, spre a lăsa să se reverse
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ne-a mai rămas? Să așteptăm. (se așează istovit pe un scaun) Să vedem ce vrea Cel de Sus. Cortina de lumină Tabloul III Curtea Soarelui. Un spațiu adecvat în care tronează Soarele pe un jilț. Este îmbrăcat în roșu auriu, pe cap are o coroană, iar în mână un sceptru. Soarele: (cu voce tunătoare, către infinit) Stele, Împărății, Galaxii ale Cosmosului, cer iertare dacă am încălcat legile sacre ale Universului. Dar Împărăția mea se află în pericol, care poate deveni
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
peste tot. Pe zidul de foc urca iedera la mare înălțime. Libertatea de a alege anumite nuanțe și de a le așeza într-o ordine cromatică, îi dădea o senzație de superioritate. De la frunzele încă verzi, până la cele maronii, galbene, aurii, roșiatice, ruginii, toate o interesau. Anica le admira, se identifica cu ele, cu frumusețea lor, cu bucuria de a le descoperi... până n-o trezi o voce autoritară din aceea plutire tomnatică. -Să vii imediat în casă! -Dar ce s-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o spusese lui Vicky Logathetis, care venise cu o săptămână Înainte. Desdemona tocmai Împlinise patruzeci și trei de ani și, conform tradiției femeilor din generația ei, era practic o femeie bătrână. Fire albe Îi năpădiseră părul. Începuse să poarte ochelari aurii, fără rame, care Îi măreau ochii, accentuându-i și mai tare expresia de perpetuă consternare. Predispoziția ei spre neliniște (care fusese agravată În ultima vreme de muzica swing de la etajul superior) Îi reînviase palpitațiile la inimă. Erau deja o prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Însușirile impresionante, ușor deranjante, ale chipului meu au fost cauza distragerii atenției tuturor de la complicațiile de mai jos.) Imaginați-vă pătuțul meu ca pe o dioramă dintr-un muzeu. Apăsați un buton și mi se luminează urechile ca două trompete aurii. Mai apăsați unul și Începe să-mi strălucească bărbia. Încă unul și pomeții Înalți, celești, răsar din Întuneric. Până acum efectul nu e prea promițător. După indiciile date de urechi, bărbie și pomeți, aș putea fi bebelușul Kafka. Dar următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a lansat nefericitul model Seville - o mașină care părea să meargă cu spatele -, și eu mă simțeam aiurea. Alegeți un an și o să vă spun ce mașină aveam. 1970: modelul Eldorado, de culoare maro. 1971: limuzina roșie DeVille. 1972: Fleetwoodul auriu al cărui parasolar de la scaunul din dreapta se deschidea, dezvăluind o oglindă ca dintr-o cabină de vedetă (unde Tessie Își controla machiajul, iar eu primele coșuri). 1973: Fleetwoodul lung, negru, cu acoperiș bombat, care făcea să se oprească mașinile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu trei sau patru și facem mai multe pe parcurs. Cu banii rămași din asigurare, Milton Închirie spații În trei centre comerciale din zona metropolitană a Detroitului. Pe o foaie de hârtie galbenă concepu Înfățișarea standurilor. ― McDonald’s are boltele aurii? spuse el. Noi o să avem Coloanele lui Hercule. Dacă ați mers vreodată pe autostrăzile albastre, oriunde din Michigan până În Florida, oricând din 1971 până În 1978, se prea poate să fi văzut coloanele albe și strălucitoare, de neon, care flancau lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și albastru. Toată natura a amuțit În fața acestei priveliști. Păsările au tăcut. Lebedele de pe lac și-au Întins gâturile nemaipomenite ca să arunce o privire. Chiar și o drujbă din depărtare s-a oprit. Am admirat măreția lui Jenny S. Lumina aurie, de amiază târzie, se intensifica În jurul ei. Costumul ei de baie patriotic se bomba ca al nimănui. Mușchii i se Încordau În coapsele prelungi. Alergă până În capătul pontonului și sări În lac, unde un grup de naiade (prietenele ei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întreaga viață, ci doar fragmente din ea. Când ghiuleaua lui Becky Amigliato se Îndrepta spre fața mea, În acea zi de toamnă, evenimentele din ultima jumătate de an mi-au pâlpâit prin conștiința-care-era-posibil-să-mi-fie-stinsă-curând. Mai Întâi Cadillacul nostru - pe atunci Fleetwoodul auriu - rulând În vara trecută pe aleea lungă dinspre Școala de Fete Baker & Inglis. Pe bancheta din spate, o tânără foarte nefericită de doisprezece ani - eu - vine sub constrângere la un interviu. ― Dar nu vreau să merg la o școală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu bluza trasă În sus, expunându-și buricul. Alta stătea Întinsă pe burtă, citind o revistă, În timp ce pe dosul coapselor i se Întărea ceara. Mai era o femeie care stătea pe un scaun, cu perciunii și bărbia mânjite cu ceară auriu Închis, și mai erau două tinere superbe, dezbrăcate de la brâu În jos, care stăteau Întinse pentru a se epila inghinal. Mirosul de ceară de albine era puternic și plăcut. Atmosfera era ca aceea dintr-o baie turcească, fără căldura aferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plăcerea pe care o simte inima atunci când se uită la frunzele ruginii sau la scoarța de palimpsest a platanilor din Provence. Era ceva teribil de atrăgător În combinația ei de culori: accentele cărămizii plutind În pielea albă ca laptele, reflexele aurii din părul de culoarea căpșunii. Să te uiți la ea era ca toamna. Era de parcă te-ai fi dus cu mașina spre nord ca să admiri culorile. Între timp, ea rămase tolănită Într-o parte În bancă, cu picioarele În șosete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru că prietena lor cea mai bună avea un prieten proaspăt, care Îi monopoliza timpul. Pe deasupra, ritualurile școlii Întăreau atmosfera intimă. Exista Ziua Inelelor, În care Surorile Mari le inițiau pe Surorile Mici În lumea maturității, dându-le flori și brățări aurii. Mai era și Dansul Caierelor, ținut În primăvară, când se roteau - numai fetele - În jurul unui stâlp de Armindeni. Mai erau și Întâlnirile confesive bilunare „Inimă-pentru-Inimi“ organizate de capelanul școlii, care se terminau invariabil cu Îmbrățișări paroxistice și Înlăcrimate. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la operă. Lustre edwardiene străluceau deasupra capului. Chiuvetele erau cuve albe, adânci, Încastrate În plăci albastre. Când te aplecai să te speli pe față, vedeai crăpături mititele În porțelan, ca Într-un vas Ming. Dopurile de la chiuvete atârnau de lanțuri aurii. Sub robinete picuratul lăsase dâre și porțelanul se subțiase și se Înverzise. Deasupra fiecărei chiuvete atârna o oglindă ovală. Eu nu voiam să am de-a face cu nici una dintre ele. („Ura de oglinzi care Începe la vârsta mijlocie“ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În firida cu masa. Beulah ne-a servit fără emfază, aducând farfuriile și apoi luându-le. Purta o uniformă adevărată de servitoare, neagră cu șorț alb. Ochelarii erau o reminiscență din cealaltă viață a ei, mai stilată. Cu un scris auriu, pe lentila stângă se zăreau ghirlandele numelui ei. Veni doamna Obiect, clămpănind pe tocuri subțiri. ― Bună dimineața, Beulah. Am plecat la veterinar. Trebuie să-i scoată un dinte lui Sheba. O s-o aduc Înapoi acasă, apoi plec să iau prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca și Oracolul, halucinogene. Mlaștina dintre cedri, din afara cabanei, emana etilenă. Îmbrăcată nu cu o robă diafană, ci cu o salopetă, Calliope Începu să se simtă Într-adevăr ciudat. ― Mai vrei o bere? Întrebă Jerome. ― Da. Îmi Întinse o cutie aurie de Stroh’s. Am dus cutia Îmbrobonită la buze și am băut. Apoi iar am băut. Și eu, și Jerome simțeam povara obligației. Zâmbeam unul la altul Încordați. Am lăsat privirea În jos și m-am scărpinat la genunchi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puteam trece drept mai În vârstă decât eram - de șaptesprezece, poate chiar optsprezece ani. Sub costum era bluza cu mânecă lungă și guler drept, sub bluză era tricoul Lacoste, două straturi protectoare de bani de la părinți aproape de piele. Plus mocasinii aurii din picioare. Dacă m-ar fi observat cineva, s-ar fi gândit că mă Îmbrăcam țipător, cum fac adolescenții. Sub aceste haine inima Îmi bătea ca nebună. Nu știam ce să fac În continuare. Dintr-o dată trebuia să fiu atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Franks, spuse Scheer morocănos, dar tandru, și, cu o țigară aprinsă Între dinți Într-o manieră patriciană, nu foarte diferită de cea a lui Franklin Roosevelt Însuși, În mocasini Gucci și cu jacheta de tweed deschisă, bătând Într-o nuanță aurie, cu picioarele puternice, de jucător de polo, Încordate din cauza greutății, cără animalul bătrân În buruieni. Înainte de a ieși din nou pe autostradă, s-a oprit la un magazin alimentar ca să mai ia niște bere. Am mai mers cu mașina cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și mi-am băgat geamantanul Înăuntru. În acel moment nu prea aveam de ales. DISFORIE SEXUALĂ ÎN SAN FRANCISCO Îl chema Bob Presto. Avea mâini moi, albe, durdulii, o față rotofeie și purta o cămașă albă, cubaneză, guayabera cu fir auriu. Era mândru de vocea lui: fusese crainic la radio mulți ani, Înainte să se apuce de afacerile din prezent. N-a precizat În ce constau acestea. Dar caracterul lor rentabil reieșea clar din Lincolnul alb cu scaune roșii de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intimă. Aceasta Îi făcea pe bărbați mai puțin reali, mai puțin observabili. Dacă n-ar fi fost Zora, nu știu ce m-aș fi făcut. Bungaloul nostru dintre copaci, Învăluit de ceață, Împrejmuit de vegetația scundă, californiană, micul heleșteu plin cu peștișori aurii cumpărați de la magazinul de animale de companie, altarul budist de afară, din granit albastru - locul a fost un refugiu pentru mine. Mi-a ținut loc de casă cât am stat acolo, pregătindu-mă pentru Întoarcerea În lume. Viața mea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la fel de puternic și de strălucitor cum fusese și în ziua de ieri, iar domnia sa pe cerul albastru, încă necontestată de norii pe care-i vroiam atât de mult. Era senină atmosfera. Într-un fel, prea senină. Calmă. Pete de lumină aurie limitau umbrele noastre. Perdelele îngălbenite de vreme și de murdăria de care nu au fost demult spălate limitau lumina care dorea cu tot dinadinsul să intre și să invadeze holurile late. Pașii noștri creau ecouri pe coridoarele goale. Aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vizitați parterul câteva minute, băieți? Înfricoșați de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă nu s-ar fi dat, s-au îndreptat cât mai rapid spre scările cele mai apropiate, fiind urmați de hohotele de râs ale celor din spatele meu. Mânerul auriu al clanței părea atât de aproape, iar ușa masivă atât de ispititoare... "Oare ce voi găsi înăuntru?" mă gândeam eu. "Pe cine? Vorbind despre ce?" Am pus mâna pe clanță, apăsând-o în jos. Ușa albă s-a deschis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ciocănituri din curtea interioară. Coborând spre etajul doi, lumina gălbuie și caldă mă învăluia încet. S-a dat drumul la curent. Neoanele și becurile erau aprinse, poate pentru prima oară de când au fost instalate, și inundau holurile într-o lumină aurie, plăcută. Grupuri de elevi, mai mari sau mai mici, treceau pe lângă mine pe scările dintre etajele unu și doi, nebăgând în seamă că era prima dată când era lumină în acest colegiu. Afară era din ce în ce mai întuneric, pe măsură ce soarele se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]