3,708 matches
-
grup destul de mare, de fapt era vorba de două autocare care se formau aici, unul de români și al doilea de polonezi, și ei destul de mulți în acele zile la Paralia Katerini. După ce am făcut prezența ne-am urcat în autocar și am plecat, cu sufletul la ceea ce vom descoperi în cursul acelei zile. Drumul până la a fost destul de lung, cam 3 ore, timp în care am putut admira dealurile stâncoase și sterpe ale Greciei, vegetația care le acoperea este destul de
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
sumedenie de turiști. Cea mai importantă și faimoasă este mânăstirea „Marele meteor” care m-a fascinat prin modul în care a fost construită și întreținută de primii călugări care au poposit aici. Drumul până pe vârful dealurilor l-am făcut cu autocarul, iar la capăt am dat de o parcare enormă cu foarte multe autocare. Urcușul până la mânăstire a fost foarte interesant, pe o potecă tăiată în piatră și un tunel care a fost săpat ca să ușureze accesul călugărilor, ca și al
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
m-a fascinat prin modul în care a fost construită și întreținută de primii călugări care au poposit aici. Drumul până pe vârful dealurilor l-am făcut cu autocarul, iar la capăt am dat de o parcare enormă cu foarte multe autocare. Urcușul până la mânăstire a fost foarte interesant, pe o potecă tăiată în piatră și un tunel care a fost săpat ca să ușureze accesul călugărilor, ca și al vizitatorilor. M-a fascinat modul în care urcau călugării pe vremuri sus, într-
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
poate vedea încă în mânăstire. În poza de deasupra se vede deasupra capului meu, locul unde este montat scripetele și pe unde se ridicau călugării cu plasa. Erau foarte mulți turiști în acea zi la Meteora, cel puțin 20 -25 autocare venite din toată Grecia si nu numai, astfel că aglomerația era foarte mare și ghizii locali de-abia mai puteau face față numărului mare de persoane care veneau în valuri de câte 40-50, de la autocare. Am ajuns și noi sus
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
Meteora, cel puțin 20 -25 autocare venite din toată Grecia si nu numai, astfel că aglomerația era foarte mare și ghizii locali de-abia mai puteau face față numărului mare de persoane care veneau în valuri de câte 40-50, de la autocare. Am ajuns și noi sus, iar femeilor li s-au dat niște șorțuri pentru a-și acoperi picioarele, ca să nu fie o ținută ca la plajă, este totuși un lăcaș de închinăciune unde trebuie respectate anumite norme. Dacă aveau un
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
mai mult, Costel a vrut să facă o poză în acel loc, așa că îl pot admira în poza de mai jos și cititorii acestei cărți. E drept că nu seamănă, dar cine știe, peste câteva sute de ani... Coborârea la autocar a fost parcă mai obositoare și nu știam că vom urca din nou, mă gândeam că genunchiul meu drept cu o ruptură parțială de menisc îmi va face probleme, dar totuși nu am avut probleme, așa că am mers mai departe
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
a trăi mai liniștit. Nu mai bine! Mi-a spus că am fost singura pe care a primit-o în casa ei, pentru că nu are încredere în nimeni și nu ar trebui să am nici eu. M-a condus la autocar, ne-am îmbrățișat și m-am trezit singură din nou. Plecam spre visatul loc de muncă, dar inima-mi era cât un purice. Între timp înțelegeam niște cuvinte de bază în ita liană și vorbeam puțin. Nu știam ce va
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ceea ce se numește „la fix”: te trezești, mun cești, speli, gătești, îngrijești un bolnav în casa lui, dormi tot acolo și o zi pe săptămână ai liber să te plimbi. În felul ăsta îți rămân toți bănuții. Priveam pe geamul autocarului, alternam, mă simțeam când puternică, când din nou zero. Te gândești că ești doar o biată femeie și, uite, traversezi o țară străină - te simți puternică. Apoi te gândești - dar de ce, Doamne, iartă-mă, trebuie să o traversez și ce
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
spus că voi lipsi patru zile, că voi pleca cu avionul pentru că am deja biletul cumpărat. Imediat a pus mâna pe telefon, a început să se vaite tuturor și să se lamenteze. Am rugat-o să-mi ia bilet la autocarul pentru Roma. Urma să fiu liberă peste câteva zile. Nu știam ce va fi, nu știam ce se va întâmpla cu mine în continuare în Italia, dar într-o așa pușcărie speram să nu mai stau nicio dată! Era deja
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Contează mult să te vorbească un sătuc italian de bine. N-am făcut umbră degeaba în timpul ăsta! În zori am plecat cu sentimentul unei fărădelegi, cu sen zația că evadez, cu frică pentru ziua de mâine. M am trezit în autocarul spre Roma cu același sentiment că sunt puternică. Trecusem un alt prag. Apoi mă simțeam iar slabă: de ce-s atât de multe praguri? Scrisoarea 57 Ascult Enya. Și mă întreb din nou ce caut aici. Și nu știu de ce îți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
singură; casa preotului era plină. Am intrat cu sfială, m-a poftit ca pe un musafir important, iar înăuntru era o parte din România. Cel puțin zece femei de toate vârstele, unele plecau acasă și stăteau la el până la sosirea autocarului, altele abia venite, ca și mine, altele gonite de patroni, altele plecate de la familiile unde munceau. Fiecare cu povestea ei. Așa se împletesc poveștile oamenilor. Scrisoarea 70 Părintele a făcut repede „ inventarul” tuturor. — Lavori? — Nu, padre, de asta am venit
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
intrare în Gaza ca în momentul în care ne lăsau să intrăm să fim pe fază și să intrăm. Și atunci dormeam noaptea în mașină. Dormeam cu rândul, ca să auzim când se anunța prin stație: la ora 3 pleacă un autocar, veniți și înscrieți-vă. Erau unii care își aduseseră saci de dormit. Eu eram cu Andrei Captarenco, un operator care acum lucrează la noi la În premieră emisiunea realizată și prezentată de Carmen Avram - n.a.Ț. Am dormit în mașină
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
În sinea lui, spera că un pahar-două l-ar fi ajutat să treacă peste slăbiciunea ce-i dădea acel aer neobișnuit de idiot. Deși femeia se declară de acord, nu le trebui multă vreme spre a pricepe că, înțesat de autocare și turiști, locul se dovedea total neprielnic fragilității regăsirilor. Atunci, încurajat de acceptarea ei, Ian se aventură un pas mai departe pe terenul nesigur dintre ei: Ia stai așa! E-aproape șapte; dă-mi, mai bine, voie să te invit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe care în țară nu-i vizitezi nici măcar la Anul Nou, dar asta este un lucru știut și n-are rost să-l mai repet și eu, pentru că au spus-o alții mai bine decît mine. Între timp au venit autocare cu turiști; trebuie să fi fost nordici, erau toți blonzi și ciolănoși, femeile umblau în șorturi, aveau genunchi groși și mutre de guvernante la pensie. Toți purtau atîrnate de gît aparate de fotografiat, vorbeau Dumnezeu știe ce limbă, au citit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
erau prăfuiți ca mine, era bine că erau acolo, era chiar reconfortant. Sigur că Moise nu făcea parte dintr-un program fix, obligatoriu, că nu purtau la ei vreun ghid cu itinerariul parcurs, așa cum trebuie să fi avut cei cu autocarul; sigur că așteptau deschiderea bisericii pentru că așa voiau ei să aștepte să-l vadă pe Moise. S-a deschis cu cinci minute înainte de ora două. Am observat, am intrat prima. N-am mai aflat timpul să mă închin creștinește. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
era albă în întuneric și am știut că n-am să pot niciodată vorbi despre ea. În urma mea au venit cei doi tineri tăcuți, au avut și ei noroc de un minut al lor și apoi au năvălit cei din autocare și a fost un vacarm îngrozitor. Au început să exclame ceva pe limba lor și să fotografieze, deși nu știu dacă este voie, dar oricum nu are importanță pentru că fotografia nu înseamnă nimic am mai văzut eu fotografii și reproduceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
parcă m-aș afla deodată singură pe lume, înconjurată doar de chemarea aceea înspăimîntătoare. Îmi dau seama că și ceilalți au încremenit. Victorița ne face un semn discret că trebuie să ne adunăm. Plecăm pe nesimțite și ne regăsim în autocar, privind cu vinovăție aparatele noastre fotografice cu care pîngărisem ceremonia. Cu atît mai mult cu cît abia acum aflăm că în cearceafurile albe din moschee se afla un mort... Seara la Samarkand, în luna mai, este răcoroasă și parfumată. Parcul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nu suntem ființe prea firave! împingînd în același timp vehiculul colegului care nu reușea să facă față propriei sale încărcături. E un episod al călătoriei noastre pe care nu sunt gata să-l uit... La Tanjore, cînd am coborît din autocar, ne-am trezit într-o grădină de vis, nu numai ca vegetație, ci și ca faună. În lac, o mulțime de pești se zbenguiau în sunetul orăcăiturilor pe cele mai diverse tonuri ale broscoilor sau brotăceilor; păsări de tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
32 GB (că doar eram în patria informaticii). Era o umbrelă bărbătească, neagră, jerpelită și cîrpită, ieșită parcă dintr-un episod mizerabil al unui roman de Dickens. Pentru orice eventualitate ploioasă, bietul obiect avea să ne fie la îndemînă, în autocar, în orice moment. Lucrurile au luat o întorsătură enervant-hilară cu ocazia transbordării noastre din avionul ce ne transportase de la Cochin la Doha în extraordinarul A380 de la Doha la Paris. În momentul controlului dinaintea îmbarcării, toate obiectele noastre au fost marcate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de banală curtoazie occidentală transferată într-o lume în care pînă acum cincizeci de ani femeile mai umblau cu fața acoperită și trăiau în haremuri. Între timp, grupul nostru amator de circ se adunase în întregime și ne urcăm în autocarul prezent prin amabilitatea șoferului în ale cărui obligații nu intră desigur transportul unor turiști la circ, mult după orele de lucru. În fața circului, lume cîtă frunză și iarbă. Orientalul iubește circul, iubește această lume fantastică țesută din înde-mînare și haz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a întors de la luptă și pacea tuturor basmelor din lume pune capăt miraculoasei nebunii pe care o trăisem... Ieșim în noaptea ploioasă de afară. Cerul este gol de stele, noi suntem goi de cuvinte și de gînduri. Pornim tăcuți spre autocar, strecurîndu-ne pe lîngă șirul de oameni ce așteaptă în stația de taxiuri. Cu umbrela deschisă, o siluetă binecunoscută ocrotește cosița de-ntuneric a fetei. Și prin mireasma învăluitoare a florilor de iasomie se strecoară spre noi adieri depărtate de stepă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nicidecum o confruntare reală între capital și “proletari”, ci doar o simplă alternanta la putere cu șantaj reciproc. Virtuțile naționale ale comunismului (decentă civică, ura față de violență), dispăreau brusc, făcând loc indolentei, cinismului, falsului patriotism, violenței din stradă, “mineriadelor”. Autocarul rula cu viteză foarte mare, lăsând rapid în urmă peisajele superbe ale țării noastre și în curând sosi la granița cu Bulgaria. Câțiva dintre securiști au coborât discret trei cutii cu “Busuioaca de Bohotin” din spatele autocarului, iar unul dintre ei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
violenței din stradă, “mineriadelor”. Autocarul rula cu viteză foarte mare, lăsând rapid în urmă peisajele superbe ale țării noastre și în curând sosi la granița cu Bulgaria. Câțiva dintre securiști au coborât discret trei cutii cu “Busuioaca de Bohotin” din spatele autocarului, iar unul dintre ei m-a delegat să merg la vameș și să-i comunic că i s-a lăsat ceva “în tufiș”, deoarece eu eram singura care vorbea fluent câteva limbi străine. Lăură trecu “misiunea” cu bine și se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
delegat să merg la vameș și să-i comunic că i s-a lăsat ceva “în tufiș”, deoarece eu eram singura care vorbea fluent câteva limbi străine. Lăură trecu “misiunea” cu bine și se întoarse cu parolă “liber la trecere”. Autocarul demara imediat, străbătând ținutul arid al vecinilor bulgari, apoi în zori se înscrise pe autostradă care se întindea infinită parcă către Turcia. Urma o explozie de cauciuc, care provocase mare panică în rândul pasagerilor, iar securiștii coborâră alarmați, verificând cauciucurile
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
demara imediat, străbătând ținutul arid al vecinilor bulgari, apoi în zori se înscrise pe autostradă care se întindea infinită parcă către Turcia. Urma o explozie de cauciuc, care provocase mare panică în rândul pasagerilor, iar securiștii coborâră alarmați, verificând cauciucurile autocarului. Unul dintre ei constată cu stupoare că autocarul avea două cauciucuri vechi, destul de uzate, desi spunea el, toate cauciucurile îi fuseseră date noi la plecare șoferului. Cert este că acesta păstrase două dintre ele pentru a le comercializa la turci
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]