4,354 matches
-
perspectiva de a deveni tată. Acum e momentul cel mai potrivit. — Ce... mișto... zic, lăsîndu-mi revista jos. O să fim părinți. — Mmm-hmm. Luke Încuviințează scurt și dă pagina. Nu pare chiar așa de Încîntat. O, Doamne, dacă În adîncul sufletului e bîntuit de spaima scutecelor și-și caută scăparea În brațele altei femei? Trebuie să fac tot posibilul să-i inculc o imagine pozitivă a statutului de părinți, cum a zis Suze. Ceva cu care să merg la sigur... ceva la care
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
arată vădit influențat de formula realismului magic latino-american, fiind populat de țărani aprigi, cu reflexe „nesupuse controlului”, măcinați de o ură și o frică atavice și trăind ca „la marginea unei prăpăstii adânci”. O demonie pune stăpânire pe aceste personaje bântuite la limită de sentimentul înstrăinării. Satul descris de G. este împărțit în centru, margini și casele de pe dealuri, de unde țăranii înverșunați își trimit blestemul ancestral asupra celor din inima localității. Prozatorul întreprinde o retrospectivă spre „rădăcinile” genetice, spre adâncurile inconștientului
GARNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
mai apare și în „Luceafărul” (Sibiu), „Convorbiri literare”, „Farul”, „Epoca”, „Pagini literare”, „Paloda literară”, „Cuvântul”, „Dobrogea jună”, „Dobrogea literară”, „Analele Dobrogei”, „România de la Mare” „Cronicarul” ș.a. Cântece în amurg, carte apărută în 1906, pare să dea expresie unui temperament romantic, bântuit de nostalgia amintirilor erotice, retrăite monocord și obsesiv, într-un cadru și o atmosferă impregnate, pe alocuri, de accente eminesciene. Treptat, sub influența cenaclului macedonskian și a celui de la „Vieața nouă”, poetul se apropie de simbolism, care va da tonalitatea
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
că tocmai din acceptarea golului de ființă pe care ne Întemeiem ar fi putut răsări șansa unei noi Înțelegeri. Ființa dindărătul degetelor care țin această carte - unde stă ea, În ce spațiu, cine este și mai ales cum? De ce ești bântuit/bântuită de atâtea răutăți spuse sau făcute ție, de care ți-ai jurat să uiți? De ce te luminează gândurile și faptele bune care te-au atins, cu toate că ți-ai jurat să nu te lași sedus/sedusă? Și dacă pe toate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tocmai din acceptarea golului de ființă pe care ne Întemeiem ar fi putut răsări șansa unei noi Înțelegeri. Ființa dindărătul degetelor care țin această carte - unde stă ea, În ce spațiu, cine este și mai ales cum? De ce ești bântuit/bântuită de atâtea răutăți spuse sau făcute ție, de care ți-ai jurat să uiți? De ce te luminează gândurile și faptele bune care te-au atins, cu toate că ți-ai jurat să nu te lași sedus/sedusă? Și dacă pe toate acestea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Premiul Academiei Române), Zăpezi și purpură (1936) tânguioase evocări și invocări, lamentații despre „sterpul meu infern”, în care „se cuibărește ca o epavă-n port”, „înțepenit și mut”, deopotrivă înfricoșat și doritor de moarte. Existența devine „groapa mea de umbră”, e bântuită de „fantomele singurătății”, ceea ce o face să semene cu un permanent exercițiu de magie neagră: „Tot ferec și desferec peste vreme/ Trecutul care fumegă și geme”. Scufundarea în infinitul suferinței poate fi semn al unei detașări spirituale, al depărtării de
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
împovărați de destin, condamnați să fie înfrânți. Indiferența celor din jur, relațiile sociale văduvite de compasiune, de comunicare sau, în cazul cuplului Vania - Duniașa (din nuvela Vania), povara prejudecăților religioase se dovedesc necruțătoare. Alții, însingurați, aflați în pragul revoltei sau bântuiți de violență, trăind în situații de cele mai multe ori fără ieșire, încearcă să se opună, dar obstacolele ridicate de cei din jurul lor ori de un mediu natural vrăjmaș - viclenia apelor Dunării, furtunile și forța copleșitoare a mării - sunt de netrecut. Toate
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
o zgârcenie a mijloacelor cam apăsată, într-un ritm al povestirii aproape întotdeauna supravegheat. Prin nuvela Cantonul lui Macrea, D. obține o adevărată performanță de construcție tensionată și de suspans. Descrierea canalelor tainice, a locurilor întunecate, cețoase, a stufărișurilor nesfârșite, bântuite de sălbăticiuni, fără a prisosi, intervine de câte ori evoluția textului o pretinde, sprijinită de amănuntul relevant. Iar modul de a vorbi al personajelor, dialogurile spontane, rezumându-se la esențial, contribuie eficient la refacerea unei atmosfere cu totul particulare. Nu-i mai
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
scriitor urmărit parcă de un blestem în destinu-i mult încercat. În dezacord cu G. Călinescu - ale cărui opinii le contrează de câte ori are prilejul -, exegetul filtrează printr-o logică personală „contradicțiile”, marcate de ciudățenii, ale lui Mateiu I. Caragiale. Emil Botta, bântuit de angoase, în transa unor frenezii halucinante, face obiectul unui comentariu ce dă măsura aptitudinilor de critic de poezie ale lui D. Apropiindu-se și de dramaturgie, criticul detectează în „temele-obsesii” din unele piese ale lui Horia Lovinescu o sursă
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în creanga grea minuni. / Zeița împlinirilor din boabe / Va-ntinde plase albe la lăstuni. / Curând mă-ntreabă soarele ce gânduri / M-au bântuit prin trecerea în somn. / Eu capu-ntorc și nu-i spun că-i pierdută, / Iar, vara și că iarăși mă întomn. / Se-nchide vremea-n cercul pus pe umăr; / Dogarul toamnei toarnă vinuri vechi, / Se cheamă prin pământ semințe iară / Minunea
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
ceară instrucțiuni scrise despre credința creștină. Tot în epoca lui Ambrozie, poetul Paulinus din Nola îl felicită pe Niketas, episcopul din Remesiana, pentru că dusese cuvântul lui Cristos în mijlocul barbarilor din Moesia sau (ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tâlharilor care bântuiau prin acea regiune (cf. Carme 17, 245 sq.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Ulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imediat să se îngrijească de bolnavii de ciumă, îndemnând pe toată lumea să-și facă datoria în acea împrejurare și a instituit procesiuni publice așa cum îi spunea intuiția lui de expert în liturgică. Pe lângă acest flagel, mai era și foametea ce bântuia încă din anul precedent din cauza inundațiilor dezastruoase provocate de Tibru. Ca pontif, Grigorie s-a angajat cu toată energia în conducerea Bisericii care se găsea în situația în care trebuia să-și asume rolul de unică societate organizată aflată într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și ca posesor al unei dicțiuni personale. „Legenda” vorbea de un copac izolat în câmpia aridă, „singur voievod” în „sufletul acelor bărăganii” (originalele modulații lexicale apar de pe acum), „mușcat” de esențiale întrebări: „De unde vin? Ce vreau? Și cine sunt?” și bântuit de himera seducătoare a unor „păduri sâlhoase”. Ca urmare a ardentului său vis, arborele devine umblător, dar „vâlfele eterne”, scaieții și pietrele îl blestemă să rămână veșnic fugar. Ajuns în codru, unde e primit regește, arborele devenit cerb se privește
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
de derapaj doctrinar. Tot S. Damian critică, în numărul 20/1954, „schița” Cordovanii, publicată de Ion Lăncrănjan în „Tânărul scriitor”, pe care o consideră trivial-naturalistă. Texte asemănătoare semnează Vera Călin, Ion Mihăileanu, Radu Popescu, întreținând o atmosferă intransigentă și înghețată, bântuită de ipocrizie și delațiune. Tehnica de supraveghere a manifestărilor literare prin critici aliniați, având menirea de a sancționa prompt „deviaționismul”, oricare ar fi fost natura acestuia, este complinită prin organizarea de „discuții”, „mese rotunde”, „dezbateri” pe teme de aparentă actualitate
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
îi va cădea victimă Ilarion Ulma, tatăl profesorului. Perspectiva diferită a celor doi, tatăl și fiul, asupra evoluției societății românești le marchează destinul. Tânărul, cu vederi comuniste, susținut moral de figura exemplară a lui Onofrei Holbură, mit local care îl bântuie în momentele cruciale, evoluează în lumea „prefacerilor”, populată de reprezentanții a două tabere. El adoptă poziția celor buni: Mihai Ostran, Ilie Vasilisa, Gheghe fierarul, Gheorghe Buliga, „rotarul”, „tâmplarul”, „grăjdarii”, tineri și mai vârstnici combatanți reveniți de pe front, foști membri ai
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
de lectură, care, multiplicând nucleele de interes, evită monotonia și linearitatea demersului critic tradițional. „Semnul epocii noastre, scrie autorul, este o capacitate nouă, fără precedent, de a resuscita întregul acumulărilor umanității”; eliberat de obsesia originalității și a frondei care a bântuit avangarda artistică până în anii ’60, postmodernismul îmbrățișează, fără deosebire, toate epocile culturale. Impresia generală este, în termenii eseistului, aceea de „proteism” și „paradoxal eclectism”, iar artiștii emblematici sunt Borges, T. S. Eliot și Picasso. Spirit clasic, H. reduce paradoxul la
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
amintirilor dureroase, dar și un inedit calendar al sărbătorilor tradiționale și al conștiinței românești ocultate de comunismul instaurat în țară: „Încă o dată, încă o dată, / Suferă țară nevinovată // Pleacă streinul, vine streinul, / Altul e gâdele, unul e chinul // Foametea seceră, molima bântuie / Nimeni nu spune vorba ce mântuie // Greu e și lanțul pe trupul căzând / Mult mai greu este lanțul pe gât // Fuge prin codru pasărea-albastră, / Inima, Doamne, inima noastră. Țipă rănită sub negura zării / Inima, Doamne, inima Țării.” Arta poetică se
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
vorba În esență despre a opune luptele și istoria ce caracterizează câmpul caracterului de „mașină infernala, programată pentru atingerea anumitor scopuri” „fantomei complotului, În ideea că o voință demonica este răspunzătoare de tot ce se petrece În lumea socială, care bântuie gândirea critică” În Înțelesul pe care ea Îl dă noțiunilor de apărat sau de sistem. Clase sociale și mod de dominare O a treia categorie este cea a studiilor empirice, considerate a fi „propriu-zis sociologice”. Lucrările grupului condus de Karl
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
era iubitor de dreptate și un bun domnitor. Constantin Duca își dezvăluie înalta învățătură în intervențiile ceremonioase pe care le face în adunările divanului. Epoca e zguduită deopotrivă de evenimente sângeroase și de calamități naturale. În timpul lui Dumitrașcu Cantacuzino a bântuit o foamete mare, urmată de ciumă și de năvălirea fiarelor; lupii ajunseseră până la Iași, atacând în plină zi. Letopisețul se încheie cu prezentarea celei de-a doua domnii a lui Mihai Racoviță. În cronică sunt incluse și știri despre evenimente
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
amic din umbră; pentru a nu fi dat de gol, nu ezită să provoace moartea binefăcătorului său. În Baia domniței, alt personaj, de un egoism brutal, cu instincte sălbatice, concepe căsnicia ca pe o posesiune absolută a femeii și este bântuit de o gelozie atroce, astfel încât un diafan tablou (care dă și titlul piesei, reprezentată în 1920 la Naționalul bucureștean), înfățișând-o pe soția sa pictată de un adorator platonic, îl incită la crimă. Piesa Pentru țară! (jucată la Teatrul Popular
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
Urechia, înfățișat drept un plagiator, un farsor, un om cu o moralitate dubioasă. „Poema” de inspirație byroniană Radu (1878) e închinată celor „ce după idealuri zadarnic au umblat”. Sortit să alerge după năluciri, dezamăgit în dragoste, în prietenie, proscrisul Radu, bântuit de negre melancolii, își caută refugiul în mijlocul naturii. Iluziile spulberate rând pe rând au făcut din el un sceptic, cu sufletul înveninat. Singur și nemângâiat, pribeagul, care dorise țării lui o grabnică mântuire de „obedele străine”, se consacră luptei pentru
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
ură și cuțit”). Versificatorul se vrea un exponent al celor mulți („Strigăt sunt, înfipt în vreme,/ Peste roșiile ruguri” - Prefață la un volum care n-a putut să apară). Și nu ratează nici o temă și nici un subiect dintre cele ce bântuie prin mitologia falacioasă a timpului (titlu elocvent: Sirena lui Vasile Roaită). Volumul, în bună parte antologic, Pasărea măiastră (1961) exprimă, monocord, acest devotament, într-o autoexcitație a viziunii: „E că-ntrevăd în comunism, curând,/ Măiastra pasăre de aur săgetând” (Pasărea
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
scris el însuși un fel de reportaj, Groază, ultimul haiduc român, apărut postum în „Columna lui Traian” (1873). Se încântă de povești și basme, îi plac legendele. De beletristică ține și Holera (1853), o evocare realistă a cumplitei molime care bântuise Moldova pe vremuri. În litigiu de mai bine de o sută de ani, Cântarea României a fost atribuită, pe rând, lui R., lui N. Bălcescu, precum și amândurora. Autor dramatic lipsit de șansă, R. a compus două piese într-un act
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
regionalisme, povestea unei trădări și a unei răzbunări haiducești, Sân Gheorghe Nou debordează de o imaginație hâtră, demitizantă, enormă. Plictisit să își joace rolul sacru-eroic, Sfântul Gheorghe coboară în lume, „la făgădău”, ca să bea „trascău” cu notabilitățile rurale, în timp ce țara, bântuită de „zauru-balauru”, e izbăvită de o cătană slobozită de la oaste, Gheorghe din Boiabârz (numele pare coborât din Țiganiada lui Budai-Deleanu), care devine astfel, prin „remitizare ironică” (Ion Vartic), noul sfânt. Sunt valorificate eroi-comicul grotesc, situațiile hilare, savuroase, susținute de o
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
ceară instrucțiuni scrise despre credința creștină. Tot în epoca lui Ambrozie, poetul Paulinus de Nola îl felicită pe Niceta, episcopul de Remesiana, pentru că dusese cuvîntul lui Cristos în mijlocul barbarilor din Moesia sau (ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tîlharilor care bîntuiau prin acea regiune (cf. Cîntul 17, 245 și urm.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Wulfila printre ei; însă Eusebiu de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]