KorAP: Find »[drukola/base=bănuială & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...131 >

3,263 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

pungaș intrat într-un ospiciu. Surpriza mă răscolea. Când nu pedala în gol, în ritmul bicicletei sale indestructibile, mintea lui Bidileanu scornea poezii. În fiecare seară, exact la ora 23.15, cu o imaginație care aproape că mă împingea la bănuieli. Le scria încet, calculat (dura aproape o jumătate de oră până termina), de fiecare dată altfel, parcă exersa la un concurs de literatură pentru pionieri. Și le trimitea singur, asigurându-se de mai multe ori că ajung unde trebuie (adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
niciunul, iar ție ți-a venit ideea spontan, fără nici un indiciu?“ „Aproape. M-am luat și eu după Mihnea al tău; am pus cap la cap o idee de-a lui cu una de-a mea. Am avut eu o bănuială, încă de la muzeu: proporțiile spațiilor de lumină și umbră erau prea egale; nu mai vobesc de textură. Unde ai prea multă potriveală, sigur e ceva dedesubt. Mai lipsea doar partea tehnică, aparatura. Adică un computer performant.“ „Cum ai făcut rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
roboților (vezi Scrisoarea IV) nu se țin decât într-un singur loc în țara asta, probabil și-n tot sud-estul Europei: în Pitar Moș. Doar acolo se toacă studenții cu-așa ceva. Concluzia: pipița-i de la Limbi Străine. Și am și-o bănuială de la ce catedră...“ „Mă duc mâine să verific...“ „Nu te duci nicăieri. O să merg eu.“ „De ce?“, m-am opus. Eram cu-adevărat intrigat. „Pentru că am eu un interes acolo. Nu o obligație, un interes. Cred că știu cine-i mamineta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-mi o zi, și-ți pun toată povestea cap la cap.“ A spus-o fără să clipească, nu s-a schimbat o nuanță în culoarea irisului. „OK.“, am acceptat, calm și neîncrezător. „Mai departe.“ Și-un elev ar fi avut bănuieli. „Te-te face, Ro-robiță!“ Cezar râdea, cu șoseta proptită de calorifer. Moțul de lână stătea pleoștit, curbat într-o parte. L-am făcut în toate felurile în gând, după care m-am răzgândit și i-am trântit-o și-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

să nu sesizeze un aspect care era absolut decent de la om la om și absolut indecent de la vizitator la servitor. Și, deoarece servitorii sunt mult mai inteligenți decât îi cred de regulă stăpânii lor, valetului îi intraseră în cap două bănuieli: sau prințul e un coate-goale venit să cerșească, sau e pur și simplu un prostuț lipsit de ambiție, deoarece un prinț cu ambiție nu s-ar fi înjosit într-atâta, încât să stea cu lacheul în vestibul, destăinuindu-și problemele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că, purtându-se o dată ca un laș, după aceea n-a mai putut nicidecum să se liniștească. Îi era frică, fără chiar să știe de ce, se temea pur și simplu de Nastasia Filippovna. Câtva timp, în primii doi ani, avusese bănuiala că Nastasia Filippovna ar vrea să se mărite cu el, dar tace, împinsă de orgoliul ei neobișnuit, și așteaptă cu tenacitate ca el să-i ceară mâna. Pretenția ar fi fost ciudată; Afanasi Ivanovici se încrunta și cădea greu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
repezi s-o ajungă din urmă pe Nastasia Filippovna, însă aceasta ieșise deja din casă. O ajunse de-abia pe scări. — Nu mă conduceți! îi strigă ea. La revedere, pe diseară! Să veniți neapărat! Ganea se întoarse tulburat, îngândurat; o bănuială grea i se lăsase pe suflet, mai grea decât înainte. Parcă-l vedea și pe prinț în fața ochilor... Era atât de absorbit de gândurile lui, încât de-abia își dădea seama că alaiul lui Rogojin trece pe lângă el și chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
flecărit fără încetare, am tot spus anecdote și am râs; apoi m-am așezat chiar lângă doamne. Cam peste vreo jumătate de oră și-au dat seama de dispariția bancnotei și au început să le ia la rost pe servitoare. Bănuiala a căzut asupra uneia din ele, Daria. Am manifestat un interes deosebit, m-am arătat binevoitor și mi-amintesc chiar că, atunci când Daria se zăpăcise de tot, m-am apucat s-o sfătuiesc să mărturisească, garantând cu capul meu pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și, încruntându-și amenințător sprâncenele, îl privi cu atenție; dar nu dură decât o clipă; poate i s-o fi părut că e vorba de o glumă, de o bătaie de joc; însă înfățișarea prințului o făcuse să uite această bănuială. Căzu pe gânduri, zâmbi apoi din nou, parcă neștiind nici ea precis de ce zâmbește... Înseamnă că sunt într-adevăr prințesă! șopti ea ca pentru sine, ironic și, uitându-se întâmplător la Daria Alexeevna, izbucni în râs. Deznodământul e neașteptat... eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în casa de vacanță; sub pretextul că prințul nu trebuie deranjat, nu lăsa pe nimeni să intre la el, bătea din picior, se repezea și le alunga pe fiicele lui, nefăcând excepție nici pentru Vera cu copilul mic, la prima bănuială că se duc pe terasa unde stătea prințul, cu toate rugămințile acestuia de a nu alunga pe nimeni. În primul rând, nu v-ar arăta nici urmă de respect, dacă i-aș lăsa să-și facă de cap; în al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
șiretenie viitoarea mânie comică a generălesei, când aceasta, după cum își făcea el socoteala, avea să se supere negreșit, găsindu-l sănătos pe prinț, pe sincerul ei prieten. Kolea avu chiar lipsa de delicatețe de a-și rosti cu voce tare bănuiala, ca s-o scoată cu totul din sărite pe Lizaveta Prokofievna, cu care tot timpul și din când în când se ciorovăia răutăcios, în pofida prieteniei care îi lega. — Stai amice, nu te grăbi, nu-ți umbri triumful! îi răspunse Lizaveta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce-i cu dumneavoastră de vă ieșiți iarăși din fire! Păi așa, până la urmă, n-o să ne mai înțelegem absolut deloc unii cu alții! Doar s-a dovedit că am avut dreptate! Acum m-am convins cu ochii mei că bănuiala mea a fost îndreptățită, perora prințul cu înflăcărare, dorind să potolească tulburarea și neobservând că nu face decât să o amplifice. — Cum? De ce v-ați convins? fu asaltat aproape furibund din toate părțile. — Iertați-mă, dar, în primul rând, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ipoteze lăsate să-i scape acum. Dacă vizitatorii nu l-ar fi făcut să se înfierbânte și aproape să-și iasă din fire, nu și-ar fi permis să enunțe cu voce tare, atât de franc și de precipitat, unele bănuieli și sincerități de prisos. Însă, de îndată ce se așeză la locul lui, o arzătoare părere de rău îi străpunse dureros inima. În afara faptului că l-a „jignit“ pe Burdovski, emițând în public bănuiala că acesta suferă de aceeași boală de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
tare, atât de franc și de precipitat, unele bănuieli și sincerități de prisos. Însă, de îndată ce se așeză la locul lui, o arzătoare părere de rău îi străpunse dureros inima. În afara faptului că l-a „jignit“ pe Burdovski, emițând în public bănuiala că acesta suferă de aceeași boală de care s-a tratat el în Elveția - deci, pe lângă asta, oferirea celor zece mii destinate școlii a fost făcută, după părerea lui, grosolan și imprudent, ca și cum i-ar fi dat pomană și cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că acest extraordinar atașament față de dumneavoastră al lui Pavlișcev (datorită străduințelor căruia ați intrat la gimnaziu și ați învățat sub supraveghere specială) a dat naștere, în cele din urmă, puțin câte puțin, printre rudele și cei din casa lui Pavlișcev, bănuielii că sunteți fiul lui și că tatăl nu e decât un soț înșelat. Dar cel mai important e că această bănuială s-a consolidat, ajungând să fie o convingere precisă și generală, de-abia în ultimii ani de viața ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
specială) a dat naștere, în cele din urmă, puțin câte puțin, printre rudele și cei din casa lui Pavlișcev, bănuielii că sunteți fiul lui și că tatăl nu e decât un soț înșelat. Dar cel mai important e că această bănuială s-a consolidat, ajungând să fie o convingere precisă și generală, de-abia în ultimii ani de viața ai lui Pavlișcev, când toți erau speriați de testament și când faptele inițiale fuseseră uitate, iar investigațiile erau imposibile. Fără îndoială, această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Mama dumneavoastră, pe care am avut onoarea s-o cunosc personal, deși știa de toate aceste zvonuri, nici măcar acum nu a aflat (și eu i-am ascuns acest lucru) că și dumneavoastră, fiul ei, v-ați aflat sub vraja acestor bănuieli. Pe mult stimata dumneavoastră mamă, domnule Burdovski, am găsit-o la Pskov bolnavă, în extrema sărăcie în care a ajuns după moartea lui Pavlișcev. Cu lacrimi de recunoștință în ochi mi-a spus că numai datorită dumneavoastră și ajutorului pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
audă din celălalt capăt al străzii! E cel mai curat complot! Se înțelege că trebuie să respingem totul cu dispreț și să ne dublăm respectul față de Evgheni Pavlovici. Asta i-am spus-o și Lizavetei Prokofievna. Acum îți voi destăinui bănuiala mea cea mai intimă: sunt absolut convins că a făcut-o ca să se răzbune pe mine personal, ții minte, pentru ce-a fost cândva, deși niciodată nu m-am făcut cu nimic vinovat față de ea. Roșesc numai când îmi amintesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Evgheni Pavlovici părea să se afle în cea mai bună stare de spirit, tot drumul până la gară le amuză pe Alexandra și Adelaida care aveau o predispoziție cumva deosebită de a râde la glumele lui, încât treziră în el vaga bănuială că, poate, nici nu-l ascultă! Fulgerat de acest gând și fără să dea vreo explicație, izbucni deodată și el în râs și, de data aceasta, râse absolut sincer (așa îi era firea!). Surorile, care, de altminteri, erau în cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
văd, bolborosi Evgheni Pavlovici cu ușoară ironie. Era foarte pus pe râs în această seară. — Ce vedeți? tresări prințul. — Nici măcar nu vă gândiți, dragă prințe, continuă să râdă Evgheni Pavlovici, nerăspunzându-i la întrebarea directă, nu vă trece prin cap bănuiala că, pur și simplu, am venit să vă trag pe sfoară și, totodată, să aflu ceva de la dumneavoastră? — Că ați venit să aflați ceva - nu există nici o îndoială, râse, în sfârșit, și prințul, și chiar se prea poate că v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
privire provocatoare și parcă adresându-li-se tuturor deodată. Prințul băgă de seamă că tremura din tot trupul. — Nimănui dintre noi nu i-a trecut așa ceva prin minte, răspunse prințul pentru toți. Și de ce crezi dumneata că are cineva această bănuială și ce-i... ce-i cu ideea asta bizară de a ne citi? Ce ai aici, Ippolit? — Ce-i asta? Ce l-a apucat din nou? întrebau toți cei din jur. Toți se apropiau, unii încă mestecând din mers; plicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
își ținuse și mai înainte mâna în buzunarul drept, încă pe când vorbea cu prințul și-l apuca cu stânga de umăr și de guler și că tocmai această mână dreaptă, susținea Keller, a făcut să-i încolțească în minte prima bănuială. Orice-ar fi însă, o oarecare îngrijorare îi dăduse ghes să fugă după Ippolit. Dar nici el nu ajunsese la timp. A văzut doar cum în mâna dreaptă a lui Ippolit a strălucit ceva și cum în aceeași secundă micul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
șapte, am sărit din pat ca un descreierat și m-am plesnit cu palma peste frunte, l-am trezit imediat pe general, cufundat în somnul inocenței. Luând cunoștință de ciudata dispariție a lui Ferdâșcenko, care, în sine, ne-a trezit bănuiala, ne-am hotărât amândoi pe loc să-l percheziționăm pe Keller care zăcea precum... precum... aproape ca un ghimpe. L-am scotocit peste tot: în buzunare n-avea nici o centimă și chiar n-am găsit nici un buzunar care să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
subtilitate, o subtilitate hoțească! Asta înseamnă: „Uite, cică, în mod intenționat nu-mi ascund urmele, ce fel de hoț mai pot fi după așa ceva? Oare un hoț ar fi anunțat unde se duce?“ E o precauție excesivă de a îndepărta bănuielile și, ca să zic așa, de a șterge urmele de pe nisip... M-ați înțeles, mult-stimate prinț? — Am înțeles, am înțeles foarte bine, dar nu-i prea puțin? — Iată o a doua dovadă: pista se dovedește a fi falsă, iar adresa respectivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
trei zile mai înainte, se certase brusc cu Lebedev și o rupsese cu el teribil de furios; chiar și cu prințul avusese cine știe ce scenă. Kolea îl rugase pe prinț să-i explice și, în cele din urmă, ajunsese să aibă bănuiala că nici acesta nu vrea să-i spună un anumit lucru. Dacă, așa cum presupunea Ganea cu un mare grad de probabilitate, avusese loc o discuție specială între Ippolit și Nina Alexandrovna, era ciudat că acest domn răutăcios, pe care Ganea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]