KorAP: Find »[drukola/base=bătaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...642 >

16,035 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

coadă, strigă alții. Costel, cum îl strigau colegii, merge în față, primește pachețelul și-l oferă mîncăciosului. De ce nu stai la coadă, băi, boule? Bou ești tu, cu tot neamul tău! Radu, o așchie de om, sare cu pușca la bătaie și în vînzoleala creată se lovește la arcadă, din care a început să curgă sînge. Mister Polis, cum îl porecleam pe un căpitan, care era și politrucul Unității Militare complexat de lipsa unor studii mai acătării, se repede la Săvescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cunoscut și ca "prostul Unității" În ședința convocată în grabă se înfierează atitudinea agresorului și mister Polis apasă pe pedală. A folosit armamentul din dotare pentru mutilarea unui coleg. Eu l-am folosit, strigă mutilatul. Eu am folosit arma la bătaie. S-a folosit arma unității, țipă Polis. Costel se uită la sală și remarcă faptul că mulți colegi stau pasivi de teamă. Supunem la vot, strigă Polis. Se numără: unu, doi, trei,..., zece. Din 180 de prezenți. Nu se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
dau. Atunci cumpără și bormașina asta tot cu patru. Dinu cercetează scula cu atenție și constată că este nou-nouță. Nici vorbă. Poate două milioane. Trei, ca să-ți dau și burghie. Nu, am spus nu. Uită-te, pun și fierăstrăul ăsta la bătaie, plus pila triunghiulară, pentru ascuțit. Haldan parcă avea febră. Ochii îi scînteiau și avea un tremur ușor. Îți dau și sacoșa asta de rafie să le pui pe toate. Nu, am zis nu și gata. Dacă vrei să dai șase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
dă detalii despre crimă și criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu sînge din belșug, cu morți în poziții de groază se perindau prin capul său, stimulînd inima să se autodistrugă. Ajuns la vecin, gîfîind și cu 200 de bătăi de inimă pe minut, asistă la o scenă tîmpă: La mulți ani, cumetre! strigă toți cu gurile pînă la urechi. Altfel nu veneai pe la noi. Moș Robilă se așează pe scaun, bea puțină apă, își revine și glăsuiește: Am lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
schimburi. Norocel lipea vioara de față și răcoarea lemnului nobil îl ținea treaz. Ce m-aș face fără tine? își întreba iubita sa vioară. Era parcă fermecată și îl susținea cu duioșia unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie pe care Norocel n-o bănuia. Înjunghieri, măciuci în cap, femei dezlănțuite în teatrul de operațiuni, copii țipînd sau participînd, chiar meseriaș, la măcel. Pe tribuna improvizată orchestra a amuțit, doar toba bătea un ritm diabolic. Un participant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
lipea vioara de față și răcoarea lemnului nobil îl ținea treaz. Ce m-aș face fără tine? își întreba iubita sa vioară. Era parcă fermecată și îl susținea cu duioșia unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie pe care Norocel n-o bănuia. Înjunghieri, măciuci în cap, femei dezlănțuite în teatrul de operațiuni, copii țipînd sau participînd, chiar meseriaș, la măcel. Pe tribuna improvizată orchestra a amuțit, doar toba bătea un ritm diabolic. Un participant la bătaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
bătaie pe care Norocel n-o bănuia. Înjunghieri, măciuci în cap, femei dezlănțuite în teatrul de operațiuni, copii țipînd sau participînd, chiar meseriaș, la măcel. Pe tribuna improvizată orchestra a amuțit, doar toba bătea un ritm diabolic. Un participant la bătaie a primit un picior de scaun în cap. Pentru scurt timp a căzut, dar s-a ridicat repede privind buimac bătălia. Furios, pe măsură ce se dumirea, apucă scripca lui Norocel și i-o trîntește în cap, făcînd-o țăndări. Apoi trece la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și întotdeauna îi provoca bună dispoziție. Rîdea de toată întîmplarea, știută doar de el și de cîțiva prieteni. Ar fi murit de rușine dacă ar ști și tot satul prin ce a trecut. Nu-i ieșea din cap nici amintirea bătăii administrate femeii, pardon, partenerului. Acesta plîngea ca o femeie și suporta stoic descărcarea nervilor heterosexualului. N-ar fi trebuit să-l lovesc așa de tare, concluzionează după ani și ani. Camionagiul avea în minte o dorință ascunsă: să aibă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Oamenii care sînt vecinii lui l-au fugărit prin cartier pe mincinos. Ce chelfăneală i-au tras! Juncu își pierde cumpătul și-l ia de guler pe Toma. Ce cauți aici, mă, nesimțitule? Vedeți, oameni buni? Iar mă ia la bătaie. Eu spun adevărul despre șarlatan. Spumegînd de furie, Juncu îl împinge pe Toma cu forță și acesta cade. De ce-l bați, mă, animalule? țipă lumea. Se crează o busculadă și Juncu încasează cam mai mult decît se aștepta. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
scîrboase, un fel de necuvîntătoare. Eu am trăit în lumea bună. Am învîrtit femei fine, tinere, cu carnea tare. Te dădeai și la Aneta, fică-mea. Și ce dacă? N-avea de unde? Sticla cu rachiu se sparge în capul lui Tureanu. Bătaia se generalizează și continuă în stradă. Iar s-au încăierat! De la ce s-au luat? De la cel fără gît, îi informează crîșmărița. Tirbușonul Doamna Anica stătea la parterul unui bloc situat în pădurea de locuințe din zona Tătărași-Sud. Era greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
strigat după Liana: Ce să cercetez, mă rog? Cine sosește de dimineață, ca să nu se răcească patul, aruncă femeia peste umăr. Începînd din acea clipă au început frămîntările avocatului și în final a avut loc explozia. Evident că a urmat bătaia, cearta, spectacolul și... împăcarea. Amorezul a ieșit șifonat de tot din toată tărășenia asta. Într-o zi, cei doi soți împăcați, se plimbau tandru, ținîndu-se de mîini. Din spate aud: Așa-i că și ăsta, al doamnei, era iresponsabil de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
avion nu se bușește nici dacă îi dai drumul dintr-o macara. Cum adică? întreabă Dinu. Planează și n-are nevoie decît de cîțiva metri ca să aterizeze. De aici începe chinul. Dinu face școala de pilot și își pune la bătaie toată bruma de materie cenușie. Face ore suplimentare, angajează un pilot ca să-l învețe tainele toate. Treci pe deasupra casei mele, așa, la mustață, ca să le rup gura. N-avem voie, țipă pilotul. Hai, vă rog. O mie de euro pun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
bruma de materie cenușie. Face ore suplimentare, angajează un pilot ca să-l învețe tainele toate. Treci pe deasupra casei mele, așa, la mustață, ca să le rup gura. N-avem voie, țipă pilotul. Hai, vă rog. O mie de euro pun la bătaie. V-am spus că nu pot. Pierd licența! Două mii. Nu pot. Cinci mii. Nu insistați, vă rog. Zece mii, dar așa, la mustață. Dinu indicase casa lui Romeo Lungu drept casa lui. Acesta, în vasta sa grădină făcea un grătar imens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pălitură, ca la popice, de cumnatul său, bețiv notoriu și scandalagiu, cu cinci ani de pîrnaie. În ziua călduroasă de august, Ionel bate timid la ușa mea. Intră, strig apăsat ca să se audă. După o pauză destul de lungă, din nou bătăile în ușă mă fac atent. Intră, spun, puțin necăjit că am dat liber cîteva ore secretarei. În spatele ușii este o liniște deplină și nici vorbă să se deschidă. Merg și deschid ușa, văd omul și întreb cam răstit: De ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de o sută de kilograme și de aproape un sfert de secol vechime pe acest pămînt, dar, la o adică, altul mai bun n-a întîlnit. Dacă cineva o întreba cu ce se ocupă prietenul ei, ea răspundea invariabil: Cu bătaia aia cu pumnii și picioarele. Rodion n-avea cine știe ce performanțe, dar era respectat de cercurile pe care le frecventa. Aproape întotdeauna își arăta pumnii masivi și făcea și cîteva simulări de lovituri cu piciorul. Despre Dana se mai știa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și a avut cu muierea lui doi băieți. Băieți cam nebuni, ca și mama lor. Om sever, autoritar, Ion n-a putut suporta veșnicile certuri din casă și într-o zi a pus boarfele femeii afară. Băieții au sărit la bătaie, aveau peste 15 ani, așa că omul i-a mătrășit și pe aceștia. Din toată istoria amoroasă a lui Curcudel s-a născut o altă poveste care mustește de ură. Bătrînul dorește să nu-și mai vadă odraslele și nici scorpia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-i ziceți mamă? Dacă mi-ar da casa... Casă cu strigoi, cuib de duhuri rele. Ferească Dumnezeu de așa casă! De unde o fi adus matracuca? Lumea zice că de la Rădăuți-Prut. Ptiu, Doamne ferește, de acolo îi cățeaua? O să-i ard o bătaie să mă țină minte. O să-i ung pereții cu rahat, curva naibii. După un timp, în sat toți vorbeau de cucoana Veta, adică matracuca de Rădăuți. Coana Veta mi-a spus să fac așa, coana Veta mi-a spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de sentimente materne, al foamei și al brutalității celor care ar fi trebuit să-i suplinească părinții. S-a adaptat pentru a supraviețui în centrul abandonaților, care după '89 mai căpătase și ceva uman în el. Copilul acesta suporta stoic bătaia, ocara, nedreptatea, foamea și frigul, avînd convingerea că așa trebuie să fie viața. Nu avea un alt model pentru comparație. Toate le accepta ca fiind normale, dar cu lipsa afecțiunii de mamă nu se împăca. A fost invitat la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
descurcăm, fii fără grijă. Nu vom face prostii, o asigura Raluca. Mașinile au sosit simultan și toate patru erau trăsnet. Au fost parcate frumos și după îmbrățișări, rîsete și alte manifestări zgomotoase de bucurie, prietenii au făcut un plan de bătaie, împărțind misiunile ca în armată. Vreau o bere rece, spune un băiat. Și noi, îl acompaniază ceilalți. Cu măsură, intervin fetele. Întreaga zi a fost o adevărată plăcere pentru toți. Nu s-a exagerat în nici o direcție și seara se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
plăcere pentru toți. Nu s-a exagerat în nici o direcție și seara se lăsa liniștită peste superbul colț de rai din proprietatea de pe dealul voinicilor. Hai să mergem la balul din Pîrlita, spune un flăcău cu mustăcioară. Chiar. Tragem o bătaie acolo. Sînteți nebuni? intervine Raluca. Atunci fără bătaie, spune un coleg împăciuitor. Dacă nu faceți scandal... Nu facem. Pe la orele zece seara cele patru mașini au pornit spre Pîrlita. Oamenii se uitau cu invidie și cu oarece necaz la fiii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
nici o direcție și seara se lăsa liniștită peste superbul colț de rai din proprietatea de pe dealul voinicilor. Hai să mergem la balul din Pîrlita, spune un flăcău cu mustăcioară. Chiar. Tragem o bătaie acolo. Sînteți nebuni? intervine Raluca. Atunci fără bătaie, spune un coleg împăciuitor. Dacă nu faceți scandal... Nu facem. Pe la orele zece seara cele patru mașini au pornit spre Pîrlita. Oamenii se uitau cu invidie și cu oarece necaz la fiii de bani gata. Hoții nu mai încap la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
să ne amărască cu luxul lor. Totuși, fetele din Pîrlita erau bucuroase să le danseze bogătanii și chiar permiteau să le pipăie în văzul lumii. Flăcăii din Pîrlita erau timizi și nu doreau să fie luați pe sus de poliție. Bătaia a început cînd un băiat din Voinicii de Sus a invitat o bogătancă. Nu dansez cu tine! l-a repezit fata. Dar băieții voștri le dansează pe ale noastre. Este corect? Nu mă privește. Dar de ce ai venit? întreabă, apucînd-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
intenția mea de om singur nu pentru a mă justifica moralicește față de o posibilă demnitate de a pleca sau ca să-mi raportez indiferența la inevitabila lașitate de a rămâne, ci pentru că am învățat de pe la unii, de pe la alții că rostirea justifică bătăile inimii. Eu, în pustie, nu am la cine să mă strig, așa că, dragilor, primiți aceste scrieri despre o curgere între două fântâni pline și nicio sete. Posibil, veți mototoli aceste pagini și le veți arunca; posibil, veți aprinde cu ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
vede, pupă-mi păpușa, te rog. Ține 500, la pensie îți mai dau, lasă-mă să te fut puțin. Ghemul de sub fereastră respira prin epiderma zbârcită a zidului ca un condamnat la moarte, fiecare secundă, o execuție a memoriei, fiecare bătaie de inimă, o treaptă spre adânc. Ce s-a întâmplat cu o clipă în urmă? S-a sufocat într-un vârtej al timpului. Ce urmează să se întâmple? ...moartea leagă nod acele ceasornicului în turnul de veghe. În carnea cetății

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]