16,324 matches
-
murmurând în neștire: "Bica! Săraca Bica!" I-a trebuit mult timp să accepte gândul că n-o va mai vedea niciodată. Și-a făcut nenumărate mustrări că a tot amânat să-și facă timp s-o viziteze, uitând că e bătrână și bolnavă, gata, în orice secundă, să plece dintre ei. Acum, privirea blândă, vorba dulce și profundă, erau îngropate pentru totdeauna. Nu se va mai bucura de mângâierea, alintul și încurajările ei. Rămăseseră atâtea neîntrebate, nepovestite! Nu-și amintea dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și se hlizeau la Mercedesul care se oprise. Nu te uita la ei, Johan, i-a spus Farah. Să nu provoci pe careva! Johan a claxonat Îndelung, până când mulțimea s-a risipit și li s-a făcut loc. Un chinez bătrân și cocârjat și-a făcut apariția În grabă și a dezlegat funia dintre stâlpi. S-ar fi zis că-i atârnă Între mâini un piton mort. I-a ghidat până ce au parcat chiar lângă treptele cinematografului. Bună seara,Tuan, bună
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de nenumărate trupuri care Îl Înghesuiau și de glasurile care-i adresau vorbe nerușinate. Într-un sat de lângă Yogya, În așteptarea unui autobuz sub lumina vineție a tuburilor de neon, a fost nevoit să suporte o seară Întreagă pălăvrăgeala unei bătrâne madureze care Își depăna amintirile bântuite de fantome și de Încăierări cu cuțite din insula lăsată În urma ei. Cu trei seri mai Înainte, pe vapor, În vreme ce Își vărsa mațele În apa de sineală a mării, o pereche tânără lălăia cântece
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aici. Cred, totuși, a zâmbit și a făcut o pauză, cred că pentru olandezi sunt reguli speciale. Poate c-a fost repatriat. Cinstit, nu știu ce s-a Întâmplat cu el. Alaltăieri nu mai era În salon. În mașină era foarte cald. Bătrânul salcâm sub care fusese lăsată mașina era desfrunzit, nu prea făcea umbră. — Ce ticălos fudul, sclifosit și arogant! Îmi venea să-l strâng de gât! a răbufnit Margaret. Oare ce s-a Întâmplat cu țara asta? De ce nu se mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și de bănuială. Vous-êtes seule, madame? a Întrebat-o cel care păzea intrarea. Nu i-a plăcut deloc felul În care bărbatul rostise madame, cu o apăsare aproape imperceptibilă a primei silabe. Excesul de politețe o făcea să se simtă bătrână și nepoftită. Nu-i plăcea să i se spună madame. N-avea decât douăzeci și șapte de ani, era Încă destul de mademoiselle. A stat cu lista de bucate În fața ochilor ca să o ascundă de privirile bărbaților respectabili din jur. I
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un băiețandru. Chestia asta ridicolă, zisă speranță, Îi făcea chipul să rămână astfel, și a spus, dar avea să se schimbe sub ochii ei, speranța avea să se scurgă din el. Curând avea să fie bărbat și, dintr-odată, inevitabil, bătrân. E ceea ce se-ntâmplă când speranța ți se scurge printre degete. Margaret constatase că Îmbătrânirea era mult mai puțin evidentă decât prin tre membrii unor triburi izolate din Irian, rămase aproape În epoca de piatră. Aceia nu Înfloreau În adolescență
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici nu ar fi avut de ales, obișnuită fiind cu ciudățeniile Carminei, cu atât mai mult cu cât, totul lua forma unei competiții: Trece timpul, îi spusese Carmina, ne vom obișnui să ne vedem zi de zi, ca doua pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Ne aflăm într-un fel de criză din care ne-am putea smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acolo, nici măcar la vreo ședință cu părinții. Știa doar numele dirigintei și clasa în care era Carmina. Voia să cunoască și el situația la învățătură a fetei, să vadă dacă-și mai aveau rost speranțele. Diriginta, o femeie mărunțică, domnișoară bătrână, cu o vorbă cântată, aleasă, o prezentă pe Carmina destul de derutant. Este o fire foarte retrasă, pune mult accent pe amănunte, în toate problemele ea pornește de la amănunt către esență, cum să vă spun, da, are această posibilitate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vinișoare roșiatice. Evita să pronunțe cuvântul examen. Poate asta era singura anomalie observată la el în această perioadă. În casă, la masa de seară, le mai spunea câte ceva despre domnul Iliescu, despre plecarea mereu amânată a doamnei Natalini, o femeie bătrână care locuia în cartierul lor, aproape de ei, la unul dintre fii săi la București, despre demolările care se vor face în jurul liceului. Părea împăcat cu sine sau încerca numai să salveze aparențele. Mama puțin surprinsă de acalmia din casă, refuzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pare a fi totul, de fapt, exclamă și urmări șirul de mașini ce treceau una după alta într-un du-te-vino necontenit. La o masă alăturată, sprijinită de stâlpul de beton acoperit cu pătrățele de marmură negru și roz, o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și se întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana și nu reuși să-și răspundă. Mai târziu, la o margine de parc, pe o bancă, în timp ce consuma un cornet cu înghețată, privind pe sub copacii rămuroși și bătrâni ce pustiiseră pământul de iarbă cu umbra lor, acolo, sub coroanele lor umbroase își regăsi umorul și dorința de a reintra în normal și în momentul când se ridică de pe bancă era decisă să pornească spre casa Fanei. La apelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu m-ar primi, că, odată ajunsă acolo, țărâna deasupra mea ar face explozie, ar țâșni în trombă, eliberându-mă din tainițele ei. Cei care o ascultau, bărbații de obicei, se simțeau datori s-o asigure că nu este deloc bătrână, că se afla încă la o vârstă când orice sentiment este posibil, cu atât mai mult cu cât se știe că este capabilă și posedă atâtea zone neexplorate, numai bune de oferit celor interesați. Încurajările lor conțineau și destule malițiozități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze. Ridică brațele în sus, cu degetele depărtate, pe urmă lăsă mâinile moi în poală. Așa cum rămase un timp ea avea un aer bătrân și nefericit. Și totuși nu văd motivul real al îngrijorării dumneavoastră. O privi clipind des parcă neînțelegându-i vorbele. Carmina își zise că are un fel de a fi foarte convingător. Aproape ți-ar fi aproape imposibil să presupui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înguste, se cocoșă de parcă ascundea o durere. Fața toată pliată de riduri îi era imobilă ca o stană de piatră. Nu, nu mă înțelegi, strecură printre buze, n-ai cum. Cum ședea acolo chircită în fotoliu parcă era o șoricioaică bătrână și o clipă Carmina gândi că poate de la ea provenea mirosul de șoarece ce se simțea iute, pronunțat, intrat de mult în cărți, în mobilă, în stofa scaunelor, în varul de pe pereți. Își imagină procesul de transformare fulgerătoare, tegumentele devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar sălta pieptul ceva mai înainte și și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de șoricioaică bătrână, dar ar reuși să treacă peste amănunt, fără ca neplăcerea să-i fie observată, ar continua să surâdă, să aplece fruntea în semn de înțelegere și s-ar lansa într-o serie de speculații de ordin genetic, ar comenta ultimele descoperiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că va fi anevoios până îl va vedea admis la facultate, dar apoi avea să se convingă de contrariul: greul abia începea. Și mai avea încă patru ani, patru ani! Iar ea, Sidonia se simțea deja terminată, era o femeie bătrână, ce mult îi plăcea să cocheteze cu ideea când, de fapt, nu se simțea deloc bătrână, nu, nu povestea asta cu Ovidiu o termina și ea avea atâtea de făcut, de unde timp să piardă cu Ovidiu? Ce mama mă-si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
convingă de contrariul: greul abia începea. Și mai avea încă patru ani, patru ani! Iar ea, Sidonia se simțea deja terminată, era o femeie bătrână, ce mult îi plăcea să cocheteze cu ideea când, de fapt, nu se simțea deloc bătrână, nu, nu povestea asta cu Ovidiu o termina și ea avea atâtea de făcut, de unde timp să piardă cu Ovidiu? Ce mama mă-si, până când să-l moșesc pe cochilu acesta al meu, talanul acesta fără un dram de minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că te ții bine, a asigurat-o Ovidiu și a privit-o parcă de la mare distanță, surâzător. Zău? A sărit bine dispusă Sidonia, mă bucur să te aud spunând asta, de obicei copiii au tendința să-și vadă părinții mai bătrâni decât sunt. Depinde de fii și depinde de părinți, rosti sec Ovidiu. Atunci, pentru prima oară, în timp ce asista la schimbul de amabilități dintre ei, Carmina avut sentimentul că la mijloc era o înșelătorie, pusă cu minuțiozitate la cale de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În bucătărie, cu poalele suflecate, cu genunchii pe jos femeia freca gresia, muncă, nu glumă și Sidonia ușurată de povara treburilor casnice ce nu se mai sfârșeau, să foia de acolo, acolo, fără rost. Miroase a transpirație ca un talan bătrân, zise inspirând în urma bărbatului ei și știu că fusese, probabil cu vreun prieten la o partidă de tenis. De la un timp bărbatul ei părea foarte preocupat de condiția lui fizică. Rămase sprijinită de cuier meditând: să se fi întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a reproșat tatăl. Tu plângi? Acum? Părinții i-au condus până la poartă în tăcere, tropăiau pe aleea cimentată, în grădină, tatăl dăduse foc unui maldăr de frunze, fumegau și acum, potolit. Au rămas pe urmă nemișcați în poartă, parcă mai bătrâni și mai greoi, Carmina i-a văzut până când mașina a cotit pe șoseaua principală. Rămăseseră acolo, ei doi și acea putere miraculoasă de a te mulțumi cu ce ai. Cu talpa apăsată pe pedala accelerației Ovidiu și-a recăpătat buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de alta, să se lăfăiască în lenjeria alteia, ca și cum totul i s-ar cuveni, să scotocească prin sertare, prin dulapuri, eu cred, Dumnezeule, că ea nu are suflet. Înțelegeam dacă ar mai fi fost căsătorită, dacă ar fi fost fată bătrână, da, în lipsă de altceva te duci, te arunci în necunoscut, dar ea, fata mea, de ce s-a dus, ca și cum avea de răscumpărat o greșeală, cum de poate să șadă lângă copila aia a lui, fără s-o vadă, clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gând? Unde vrei să ajungi? Pe urmă interveniseră profesorii Alexe, salvatorii ei, mai puternici decât vraja de suprafață a Fanei, ei, profesorii glăsuiau prin ea atunci când i-a spus: Trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Carmina avea impresia că nu prin vorbărie îl cucerise Fana pe Dimitrie, de când sosise el acasă, frazele ei lungi, cântate, inepuizabile, încetaseră, cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
buchet de flori și o sticlă de șampanie și aici, unde ați petrecut atâția ani, veți șterge cu buretele toată puzderia de neplăceri zilnice, cu un simplu gest și o să simțiți că o să vă nașteți din nou, credeți-mă, sunt bătrână, am văzut la tribunal multe perechi care se despart și de la fiecare am învățat câte ceva, povestea asta a voastră mă indispune. Trebuie să încercați să fiți din nou împreună. Cum este acum modern să se spună? Mai acordați-vă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capăt și sentimentul de izbăvire ce-o copleșește pare să aibă în el ceva religios, în tot cazul îi amintește de postul Paștilor, când mama o trimitea pe ea și pe Elena la popă, să se mărturisească, era un preot bătrân, înțelept, nu le punea niciodată întrebări jenante la care ar fi răspuns printr-o minciună, le așeza doar patrafirul pe cap și rostea, miluiește Doamne, pe roabele tale Carmina și Elena și le iartă greșelile lor cele de voie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carminei, să-i arate totul. Pentru prima oară, pe drum nu se mai gândi că înfățișarea ei era jalnică, comparativ cu a bărbatului ei, n-o mai presa sentimentul că cei care-i văd împreună ar gândi că e mai bătrână ca el. Descuie yala, îl pofti să intre, îl invită prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]