2,115 matches
-
minute în regia artistică a lui Mihai Zirra. Distribuția a fost formată din Ștefan Mihăilescu-Brăila (Tănase Scatiu), Nicolae Neamțu-Ottonel (Dinu Murguleț), Adela Mărculescu (Tincuța), Maria Voluntaru (Profira), Mihai Pălădescu (Nae Eftimiu), Ion Siminie (Iorgu), Nicolae Botez Luchian (Stoica), Mircea Constantinescu (bancherul), Sabin Făgărășanu (Lefter), Camelia Stănescu (Zoițica), Iulian Necșulescu (ministrul), Stamate Popescu (Mihai), Ion Gheorghiu (doctorul), Tamara Vasilache (Marița), Sorin Balaban, Sorin Gabor, Alexandru Azoiței ș.a. Echipa tehnică a fost formată din Ion Prodan (regia de studio), Mihai Roman (regia muzicală
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
împotriva guvernului rus solicitând reabilitarea proprietății care i-a fost expropriată după Al Doilea Război Mondial de către Uniunea Sovietică. Prințul Konrad a studiat economia la Universitatea din Heidelberg și managementul afacerilor la Universitatea din Göttingen. Profesional, Prințul Konrad este un bancher calificat care a lucrat pentru diverse banci ca analist. Din 1998, el este un consultant independent specializat în restructurarea companiilor și a petrecut, de asemenea, timp de lucru în industria auto. Prințul Konrad este necăsătorit și nu are copii. Cea
Frederick Konrad, Prinț de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/334163_a_335492]
-
de interese de afaceri din Sud se temeau că o rută transcontinentală prin nord avea să elimine Sudul din comerțul cu Orientul. Alți sudiști susțineau diversificarea economiei de plantație pe care avea Sudul cu scopul de a obține independență față de bancherii din nord. În octombrie 1849, s-a ținut la Memphis o convenție pe teme feroviare, ca răspuns la o convenție separată convocată la St.Louis mai devreme în acea toamnă, unde se discutase o rută prin nord. Convenția de la Memphis
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Lenora (de cancer) și industriașul Drăgănescu (de o boală de inimă). Ambițios și dornic de a parveni, tânărul medic Marcel Walter acceptase cu mai mulți ani în urmă să devină amantul bătrânei și obezei Salema Efraim, văduva bogată a unui bancher levantin, moștenind la moartea acesteia întreaga ei avere. El organizase în palatul Barodin de pe Șoseaua Kiseleff un sanatoriu de lux pentru tratarea bolilor interne și nervoase ale noilor îmbogățiți. Dezgustat de propriul compromis moral, medicul își suprimă orice pornire sufletească
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
Născute în bogăție, noile generații au înlocuit impulsivitatea naturală cu eticheta; comportarea personajelor este artificială, „un joc al aparențelor goale” (după cum îl denumește Nicolae Manolescu). Compromisul medicului Walter care a contribuit la îmbogățirea acestuia prin moștenirea unei bătrâne soții de bancher nu mai este privit ca un fapt rușinos ce trebuie ascuns, iar bătrâna și obeza Salema Efraim devine o „donatoare”, formulă convenabilă ce ascunde realitatea prozaică a relațiilor. Personajele din "Drumul ascuns" se află într-un alt stadiu de evoluție
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
ascensiunea pe scara socială. Urmașii lor au moștenit această stare de evoluție sufletească, ce va conduce în timp la dispariția neamurilor. Personaj principal al romanului " Drumul ascuns", medicul tânăr și sărac Walter s-a vândut bătrânei și obezei soție de bancher Salema Efraim pentru a avea posibilitatea de a-și realiza aspirațiile medicale. „El năzuise și se trudise până atunci pentru gloria științifică; acum, când se vindea, vrea cel puțin să cumpere firma aparentă a gloriei, reputația”. Medicul Walter poartă povara
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
din nou să le întrerupă. Afacerile lui Ghiță Ioan nu au mai mers, acesta fiind nevoit să declare falimentul. Totodată acesta a decis să se mute cu întreaga familie la București, închiriind o locuință modestă. Cu bani împrumutați de la un bancher aromân, Ghiță Ioan arendează de la primăria orașului Giurgiu dreptul de a încasa taxele de accize percepute la barierele orașului. Afacerea dovedindu-se foarte rentabilă, el se va extinde, luând în arendă acest tip de serviciu și în alte orașe, ceea ce
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
în 1832 de editorul Gosselin în volumul "Nouveaux contes philosophiques" și apoi inclusă în colecția Études philosophiques a seriei "La Comédie humaine". Acțiunea nuvelei se petrece în orașele Paris și Andernach. Traducătorul român Haralambie Grămescu o considera o „istorioară melodramatică”. Bancherul german Hermann, aflat în trecere prin Paris, este invitat să cineze în compania unor negustori și bancheri din înalta societate franceză. La rugămintea fiicei gazdei, el relatează la sfârșitul mesei o poveste stranie pe care a auzit-o în timpul detenției
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
a seriei "La Comédie humaine". Acțiunea nuvelei se petrece în orașele Paris și Andernach. Traducătorul român Haralambie Grămescu o considera o „istorioară melodramatică”. Bancherul german Hermann, aflat în trecere prin Paris, este invitat să cineze în compania unor negustori și bancheri din înalta societate franceză. La rugămintea fiicei gazdei, el relatează la sfârșitul mesei o poveste stranie pe care a auzit-o în timpul detenției sale la Andernach din perioada Războaielor Napoleoniene; el se înrolase ca voluntar în Armata Germană și fusese
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
aproape imediat după ce se întoarce în cameră. El este deșteptat a doua zi de o mare gălăgie: industriașul fusese ucis în timpul nopții cu un instrument chirurgical. Prosper Magnan este arestat, condamnat la moarte și executat în regim de urgență. În timp ce bancherul german Hermann își relatează povestea, naratorul nuvelei ascultă cu atenție. El îl observă pe un alt oaspete cum începe să tremure vizibil și să transpire pe măsură ce aude povestea lui Hermann și-l suspectează a fi camaradul de arme al lui
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
Auberge rouge", lansat în 2007, film al cărui subiect nu are nimic în comun, cu excepția titlului, cu nuvela lui Balzac. „Hanul roșu” este o povestire în ramă, în care naratorul inițial prezintă un banchet parizian, la care unul din invitați, bancherul Hermann, relatează celorlalți oaspeți o poveste. În ciuda poveștii senzaționaliste relatate de Hermann și a atmosferei dramatice a nuvelei, opera literară balzaciană este considerată în primul rând un fel de poveste filozofică, confirmând în mod repetat nihilismul moral al înaltei societăți
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
la Războiul de Independență al Greciei. Ralú se trăgea din familia nobilă (fanariotă) Caradja. A fost fiica cea mai mică a domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea, domn al Principatului Valahiei (1812-1818) și a soției acestuia, "Elena" (născută "Scanevi"), fiica unui bancher din Constantinopol. Formată în cultura europeană, a primit o educație aleasă: vorbea limbile greacă, franceză, germană și turcă. După ce tatăl său a fost învestit domn, în septembrie 1812 a venit și domnița Ralú în Țara Românească. Ruxandra, sora cea mai
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
engleză născută în România. Vorbea fluent limbile engleză, franceză, română și germană. Numele ei adevărat a fost Maria Vera Rosenberg. „Atkins” era numele de fată al mamei, refugiată din Rusia în urma pogromurilor. Tatăl ei, Max Rosenberg, om de afaceri și bancher evreu, născut în Germania, a avut succes în România, unde a făcut avere considerabilă. În anii 1930 acesta ajunsese să-l consilieze pe regele Carol al II-lea în chestiuni financiare. Autorul seriei de romane James Bond, scriitorul și fostul
Vera Atkins () [Corola-website/Science/331871_a_333200]
-
, cunoscut și ca Zsigmond Szana sau Sigmund Szana (nume la naștere Zsigmond Silberstein, n. 23 iunie 1870, Timișoara - d. 24 mai 1929, Chicago) a fost un om de afaceri, bancher și filantrop austro-ungar, apoi român, evreu din Banat. A înființat și condus „Timișoara - Societate Bancară și Comercială Anonimă”, care a jucat un rol însemnat în viața economică a Banatului. Szana a fost pentru o vreme președintele Asociației Industriașilor din Banat
Sigismund Szana () [Corola-website/Science/335668_a_336997]
-
Hedwig Eva Maria Kiesler, singurul copil al Gertrud "Trude" Kiesler (3 februarie 1894 - 27 februarie 1977) și Emil Kiesler (27 decembrie 1880 - 14 februarie 1935). Mama ei a fost o pianistă evreică nativă din Budapesta. Tatăl ei a fost un bancher de origine evreiască. La începutul anului 1933, la vârsta de 18 ani, a jucat în filmul lui Gustav Machatý, "Ecstasy", care a fost filmat la Praga, Cehoslovacia. Rolul lui Lamarr a fost de tînără soție neglijată a unui bătrân indiferent
Hedy Lamarr () [Corola-website/Science/332560_a_333889]
-
mai târziu a devenit Bayerische Hypotheken- und Wechselbank. El a vrut, evident, să evite susținerea caselor bancare evreiești care supravegheau afacerile sale financiare și să păstreze cât mai mult din venitul său în propriile mâini prin înființarea sa ca un bancher privat. Una dintre companii lui Karl Alexandru a realizat venituri din închirierea trupe auxiliare pentru regele George al III-lea al Marii Britanii pentru colonii din America. Margraful a închiriat trupe suplimentare pentru Olanda. Cu aceste venituri a plătit datoriile principatului
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
dintr-o familie înstărită de iscusiți antreprenori macedoromâni. S-a născut în Salonic, Grecia, la 14 mai 1901, ca fiu al lui Ion Magiari, antreprenor de poduri și șosele și Natalia Mara. Bunicul lui după tată, Mihai Magiari, a fost bancher la Salonic și s-a ocupat cu import de produse de sticlă; a murit la o vârstă tânără. Ion și Natalia au avut cinci copii: pe Grigore Magiari, bariton, cântăreț de operă, co-fondator in anul cca 1946 împreună cu George Niculescu
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
dendrologic al lui Andrei I. Pommer este un monument de arhitectură de importanță națională din satul Țaul, raionul Dondușeni (Republica Moldova), construit la începutul secolului al XX-lea. Conacul a fost construit pe terenurile din partea de sud ale satului, cumpărate de bancherul Andrei Pommer (1851-1912) de la micii proprietari. În perioada 1901-12 au fost finalizate toate acareturile și sădit cel mai mare parc din Basarabia țaristă. A rămas neterminată clădirea principală, numită și palatul. Până la 1945, moștenitorii bancherului nu au intervenit în interiorul conacului
Conacul Pommer () [Corola-website/Science/333815_a_335144]
-
sud ale satului, cumpărate de bancherul Andrei Pommer (1851-1912) de la micii proprietari. În perioada 1901-12 au fost finalizate toate acareturile și sădit cel mai mare parc din Basarabia țaristă. A rămas neterminată clădirea principală, numită și palatul. Până la 1945, moștenitorii bancherului nu au intervenit în interiorul conacului. La începutul anilor 1960 au fost construite spații de locuit și de studii pentru Tehnicumul agricol (actualmente Colegiul agricol). A suferit intervenții și clădirea conacului, iar acareturile inițiale și alte elemente arhitecturale din parc au
Conacul Pommer () [Corola-website/Science/333815_a_335144]
-
Copilul nu a supraviețuit mult și a murit la o dată necunoscută. Isabellei i s-a permis să părăsească mănăstirea în 1567 la vârsta de aproximativ 32 de ani și s-a căsătorit cu unul din protejații Caterinei, Scipion Sardini, un bancher bogat.La 13 martie 1569 Prințul Condé a fost ucis în Bătălia de la Jarnac în timpul celui de-al treilea Război al Religiilor. Când a fost informată de moartea sa, Isabellea a spus: "enfin" ("în sfârșit"). Isabelle și soțul ei au
Isabelle de Limeuil () [Corola-website/Science/333905_a_335234]
-
ca un erou. La scurt timp, a fost recompensat cu Legiunea de Onoare în grad de ofițer și a avut o statuie de ceară la Muzeul Grevin. A decis să pună punct carierei în februarie 1934, reluându-se activitatea de bancher. Șapte luni mai târziu, confruntat cu dificultăți financiare, s-a sinucis cu barbiturice. Printre cei prezenți la înmormântarea lui au fost președintele al FIFA Jules Rimet, creatorul Turului Franței Henri Desgrange și boxerul francez Georges Carpentier.
Lucien Gaudin () [Corola-website/Science/334599_a_335928]
-
și îi asasinează șeful, pe Malcolm Millner. Cu toate acestea, Millner îl avertizează pe Jacob că Starrick și Attaway sunt veri și că Attaway face parte din Ordinul Templierilor, după care Jacob îl asasinează pe Attaway. Jacob află, apoi, că bancherul Templier Philip Twopenny plănuiește să jefuiască rezerva de aur a Băncii Angliei. Cu ajutorul lui Abberline, Jacob intră în Bancă și-l asasinează pe Twopenny. Jacob se îndreaptă, apoi, către Parlament pentru a preveni un plan de asasinare al prim-ministrului
Assassin's Creed Syndicate () [Corola-website/Science/334630_a_335959]
-
trimiși la echipa CIA Blackbird, cu destinația Pakistan. Cu ajutorul unui operator pe nume Ajab, ei găsesc un alt jihadist, pe nume Faraz. După ce este prins, Faraz vorbește despre o cantitate de PETN stocată undeva în Yemen, dar și despre un bancher arab pe nume Hassan, care are legături teroriste puternice și cunoștințe despre explozia de la Madrid. Chiar înainte de extracție, prizonierul este ucis de un lunetist, ceea ce forțează echipa Blackbird să se retragă, pentru a evita întâlnirea cu Serviciile Secrete din Pakistan
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
el își petrece primăvara și vara în „insula nimănui”, muncind acolo alături de Noémi și Teréza, și revine apoi în fiecare toamnă la Komárom. Negustorul se detașează însă tot mai mult de propriile afaceri, încredințând administrarea lor unor agenți comerciali și bancheri de încredere. Noémi adoptă un copil al unei contrabandiste ce a murit la naștere; micul Dódi se îmbolnăvește însă de difterie și moare. Tot mai deprimat după ce zăcuse bolnav de febră tifoidă, Tímár se gândește să se sinucidă la revenirea
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
ani. Personajul Noémi ar fi fost inspirat potrivit mai multor biografi - inclusiv Sándor Bródy și Mikszáth - de Ottilia Lukanics, una dintre iubitele scriitorului maghiar de la începutul anilor 1870. Povestea lui Ali Ciorbadji este posibil să fie inspirată de cea a bancherului aromân Gheorghe Sina, originar din Grecia, despre care unele surse afirmă că Poarta Otomană ar fi cerut guvernului habsburgic extrădarea sa în Turcia. Deși credibilitatea poveștii este discutabilă, Jókai s-ar fi inspirat din această legendă în crearea personajului său
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]