6,215 matches
-
împăratului de Răsărit. Prințul Negru se ridică deodată, își scoase paloșul și se repezi să taie capul păsării care cânta adevărul. Atunci, Ador se arătă în fața tuturor, iar Pasărea Paradisului îi zbură pe umăr. Îl însoțea Vrăjitorul din Nori, cu barba lui lungă și roșie și cu mantia strălucitoare, purpurie. Nici nu clipiră bine cei prezenți în sala tronului că vrăjitorul îi transformă pe cei doi prinți mincinoși în doi șoareci, care își luară tălpășița chițăind din acel palat. Se încinse
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El bufonul și învinsul - cu destin fatal slugarnic - Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă-n poartă - blestemând o grea ursită. Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
în dragoste, este acela care nu se spune.”( Alexandre Dumas)Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere,Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere,Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere,Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri -Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri.Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic,El bufonul și învinsul - cu destin fatal slugarnic -Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă-n poartă - blestemând o grea ursită.Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
apă vie să-ți mai atârn în păr. Aș vrea să fiu măgar, să-ți duc rucsacu-n spate ; Destul ai dus poveri, de greu avut-ai parte. Dar, nu-s decât un biet bătrân, de vremuri ruginit, Ce pierde-n barbă lacrimi, la plâns, la râs și la citit... Bătrân înlăcrimat, ce-o viață-ntreagă n-a știut să fie, Nici frunză, nici copac și nici izvor de apă vie. Referință Bibliografică: RESEMNARE / Aurel Lucian Chira : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RESEMNARE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380989_a_382318]
-
căută cu privirea pe cel care vorbise, însă știa deja despre cine era vorba. În fața tuturor păși un bărbat care sosise de curând printre ei. Toate privirile se întoarseră înspre el și descoperiră cu toții un chip frumos cu părul și barba albe, însă, în ciuda acestui aspect, cel ce vorbise părea a nu avea mai mult de patruzeci de ani. -Magistre Ahnbar Ruthavan! rosti Tiberius Thrassylus surprins. În sfârșit ați sosit! Iată! continuă el, este aici cu noi astronomul și ilustrul magistru
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Aș topi Troiene de griji Și sloiuri de gheață Din inimile rănite. Zâmbete cu rădăcini adânci Aș sădi Pe fețele cernite. Când lacrima ar aluneca Nu, nu aș lăsa-o Să ajungă la barbă! În mâna mea Cu palma făcută căuș Aș strânge-o Ca pe -o apă vie S-o beau când dorul Mă cheamă, mă leagă. Tu știi? Nici eu nu mai pot, Să duc greul...și tot... Mi-ar prinde bine
DORINȚE ŞI ÎNTREBĂRI de GICA CIOBANU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374323_a_375652]
-
electric, răstoarnă toate mașinile de pe șosele, smulge copacii și prinde toate păsările în zbor! Tu, babă Cloanță Cotoroanță, încalecă pe mătură și ia-ți javra de lup! Aleargă prin păduri la Craiul Codrilor, rupe-l cu colții, prinde-l de barbă și aruncă-l în Temnița Troienelor Uriașe! Pune-l pe Colț Fioros să rupă toți copacii, să prindă jivinele pădurii și să mi le aducă la palat, să-mi satur toți slujitorii cu ele! Tu, Ger Sticlos, aleargă prin toate
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Tata despică inima nucului, Tata despică inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
Ce-avem pe ordinea de zi? întrebă curios, dar și cam fără chef John, căci totuși capul încă îi atărna greu de la cheful de azi-noapte. - Dacă te țin picioarele, urcăm pe munte, hăă, ce zici? îl încercă Stump, răzănduși în barbă. - Ăăăăă! se codi John, scărpinăndu-se la ceafă și uităndu-se către munte ca la un uriaș gata să-l devoreze. Bătrănul continua să rădă în timp ce-și sorbea liniștit cafeaua și trăgănd tacticos din pipă. - Hai, ia-ți cana de
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373423_a_374752]
-
Cel răstignit a nu știu câta oară/ Pentru îndrăzneala de-a se vrea rotund.// Ar da de mari palate-mpestrițate/ Și de bordeie-ascunse sub pământ,/ Dar niciodată, Doamne ferecate/ La-nfățișarea Oaspetului Sfânt.// O, de-ar veni Bătrânul din poveste/ Cu barba Lui de sălcii și mălini,/ Ne-am ridica încreștinați pe creste/ Spre Răsăritul hojma de străini.// Și zornăind cătușele comune/ Ce-au ruginit în temnițele lor/ Ne-am lumina de-o dulce rugăciune/ Cu care-abia ne-mbujorăm de dor.// Dar
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
lăsa lumea pe mâna săracilor, care pot fi deștepți, dar nu au putere de decizie (Liviu Marcu). Cu dracul nu merită să te bați, mai bine îl eviți... Unul avea mintea brici, celălalt, mai modern, mintea Gillette. Și amândoi purtau barbă. • Tipul e modest și material și spiritual. • Dreaptă a deschis ușa și stângă a intrat prima... • Un prost a dat drumul bolovanului la vale, iar deștepții îi mai dau un brânci (Mircea Radu Iacoban). • Aroganța e o formă de obrăznicie
(189/190) – COLABORĂRI & PE PICIOR MARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373533_a_374862]
-
trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! ( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) Emilian Oniciuc- 20.12.2016 Referință Bibliografică: Noapte argintie / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
NOAPTE ARGINTIE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371322_a_372651]
-
E LINIȘTE CA DUPĂ NUNTĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Kuppenheim, Vineri, 2 Decembrie 2016 E liniște ca după nuntă, Nici lapoviță nu-i, nici ploaie, Din Munți cu barba lui căruntă Coboară Moșul Nicolae... Copil plecat prin țări străine, Inima ta de ce suspină? El o să vină și la tine Cu traista plină de lumină! Tu singurul din câți mai sunt Moș Nicolae, moșul meu, Cel mai iubit de pe pământ
E LINIȘTE CA DUPĂ NUNTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371379_a_372708]
-
tălmaci din rusă în română pe un tânăr basarabean, Leonte, care cunoștea bine și limba română și limba rusa, și cu ajutorul lui înțelegeam bine cele ce ne spunea Părintele Ioan. În aparență un om obișnuit, blond, cu ochii albaștri, cu barba mică și rară, acest preot, Duhovnicul Mitropolitului Nicolae al Rostovului, era un rugător și trăitor autentic al Rugăciunii lui Iisus și un foarte bun cunoscător al Sfinților Părinți, un fel de Părinte Ilie Cleopa de la noi. Rugăciunea lui Iisus o
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
tălmaci din rusă în română pe un tânăr basarabean, Leonte, care cunoștea bine și limba română și limba rusa, și cu ajutorul lui înțelegeam bine cele ce ne spunea Părintele Ioan. În aparență un om obișnuit, blond, cu ochii albaștri, cu barba mică și rară, acest preot, Duhovnicul Mitropolitului Nicolae al Rostovului, era un rugător și trăitor autentic al Rugăciunii lui Iisus și un foarte bun cunoscător al Sfinților Părinți, un fel de Părinte Ilie Cleopa de la noi. Rugăciunea lui Iisus o
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ZIDURI Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iele desculțe-mi bântuie iarba. Cu gheare -ascuțite înjunghie seara. Copacii și-au tuns pletele, barba, Cu secera lunii îmi spintecă fiara. Ziare, reviste-n care nimeni nu scrie ci-și lasă doar pseudonimul cult, Așteaptă cuminte un timp, să rescrie scenarii anoste, cu-n greier ocult. Se-mperechează-n travalii o lună cu stele. Poștașii mai poartă
ZIDURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371417_a_372746]
-
trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) ... Citește mai mult Noapte argintieEmilian Oniciuc- 20.12.2016Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,Aducând din depărtare într- o nestemată
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii...Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parteDar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...!( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela )... XX. HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016. Himerele din pustiul iernii Emilian Oniciuc- 02.12.2016 Din pustiu
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
pe malul abrupt. Vulturii dau roată, îl urmăresc, îl vânează. Inamicul este însuși oceanul, dar este și salvarea. Cine îi șterge orele, visele, urma vânătorilor, ridurile? Norii se depărtează imperiali. Dacă nu vrei, nu ai decât să nu te uiți. Barba se ia ca o cenușă pe degete, goluri de timp, goluri de memorie, cine scrie despre lacrimi nu știe ce este transparența. Erau dureri cândva, s-au dus cu norii, străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul
NOAH 7 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371473_a_372802]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PE SCARA VIEȚII Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului un bătrân pe scara vieții urca înspre infinit, jos, doar anii tinereții i-a lăsat când a pornit, barba albă, păr cărut ajungeau pân la pământ un bătrân prin timp pierdut se ducea, pală de vânt, un bătrân pierdut de lume cu o valiză ponosită se ducea spre rugăciune cu a sa viață ostenită, și-a ajuns la porți
PE SCARA VIEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371487_a_372816]
-
înșirat în viața ta?! -Cum trist eram și păgubit de trai, în alt coclaur am descins! Am devenit circar. Aveam în fire abilități de saltimbanc. Am progresat, fiind talentat și agreat de toți din circ, pitici și clovni, femei cu barbă, animălet dresat, fachiri și câți n-or mai fi fost... -Și?! -Mi-era bine printre dânșii! Fraternizam cu ei! Dar a durat puțin! Din marea cea cu miere eu am sorbit venin! -Exact! Papila nu mă-nșeală! Acum, grozavă amăreală îmi
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
care nimeni nu-l crede și pierde repede toate locurile de muncă. Neavând calificare, productivitatea muncii sale este foarte scăzută motiv pentru care nu este preferat de angajator deși vigoarea sa fizică l-ar recomanda. Îmi amintesc de „excavatoarele cu barbă” bucovineni pe car îi găseai pe toate șantierele mari ale țării. Erau calificați pentru munca lor, datorat și unui mediu școlar corespunzător. Câștigau o avere cu mușchii brațelor lor. Unde or fi rămas în negura vremii? Calificarea este astăzi un
DE CE NU! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371556_a_372885]
-
numai câteva bucăți de carne. Tatăl își făcuse un pătuiag, se urcase în el și da să mănânce boabe la păsările cerului. Când ne văzuse pe noi începuse să strige tare: «Tu ești, Gheorghe? Gheorgheeee!» Era parcă un patriarh cu barba albă și lungă până-n pământ, purta o cămașă albă cu niște pantaloni de aba, rupți, aproape zdrențuiți, citea Biblia, Facerea lumii, și din când în când, ca la un ritual, își striga copilul pierdut în luptele de la Cotul Donului... «Bufff
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
a-și cumpăra o pâine și câte ceva din care să-și poată pregăti o ciorbă caldă. Merse în oraș unde, spre norocul lui, brutăria funcționa.Brutarul, pe care îl cunoștea din alte timpuri, nu îl recunoscu, așa cum arăta acum, cu barbă mare, crescută pe fața slăbită de efort și a lipsei de hrană, din lagăr și a călătoriei pe Dunăre, pentru a ajunge acasă.Cumpără pâine, o bucățică de șuncă afumată și ceva verdețuri, după care reveni la casa socrului său
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
credit ceva lemne pentru a-mi scoate familia din iarnă. Dacă știam ce s-a întâmplat cât am lipsit, preferam să-mi putrezească oasele pe acolo. - Scuză-mă că tu te-am recunoscut, domnule Marinache, dar așa cum arați acum, cu barba asta mare și deasă, am crezut că ești un călugăr de la o mănăstire de prin împrejurimi și eram tare mirat, că mă cunosc cei de acolo!! În rest... de ce vorbești așa, domnule Marinache? Mulțumește lui Dumnezeu că ai venit acasă
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]