2,601 matches
-
de general de securitate, se pare chiar că nu s-a sfiit să tragă în unii țărani ce se împotriveau spolierii pământului lor și a vitelor, la începutul deceniului șase, dar, răspunderea marilor crime, a terorii anilor cincizeci, a tipului barbar de deposedare a avuțiilor particulare, a atacurilor contra culturii, credinței, tradiției revine lui Dej, Pauker, Luca Teohari Georgescu and company.Ă Să fim noi atât de „uituci” față de marii criminali, tinerii care fac publicistică intensă azi să nu fie suficient
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
paradoxal de a fi originală - așa cum vrea orice tânăr să fie, ne-asemănător! -, în ciuda „nostalgiei” față de tradiție, de marea tradiție, elitistă, a artei naționale. Da, noi ne plângem pe drept cuvânt de asprimea inimaginabilă a post-stalinismului românesc - încă o dată, mai barbar, mai brutal antiintelectual decât cel, asemănător, din țările de la nord, „comuniste” și ele! -, dar... tineri și anarhici cum eram, am fi prețuit noi un Arghezi cu Psalmii săi, un Blaga cu întreaga sa operă aruncată la „gunoiul istoriei” (expresie ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
șters din manuale, din enciclopedii, din biblioteci și chiar din articole de critică atunci când vreunul dintre rarii critici curajoși încerca să-l citeze - crimă culturală ce s-a aplicat tuturor celor „fugiți” și care nu se regăsește în această formă barbară în nici una dintre țările vecine, aflate sub comunism ca și noi, act barbar prin care comuniștii, decenii la rând au sărăcit și distrus patrimoniul nostru artistic și literar. Dar P. Dumitru, însuși „se rupe” de matricea sa națională și culturală
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci când vreunul dintre rarii critici curajoși încerca să-l citeze - crimă culturală ce s-a aplicat tuturor celor „fugiți” și care nu se regăsește în această formă barbară în nici una dintre țările vecine, aflate sub comunism ca și noi, act barbar prin care comuniștii, decenii la rând au sărăcit și distrus patrimoniul nostru artistic și literar. Dar P. Dumitru, însuși „se rupe” de matricea sa națională și culturală, ascultând probabil, în acei primi ani ai exilului, de deviza après moi - le
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să-i trimită familiei, acasă, ins pe care Chilian, activistul, crede a-l putea îndoctrina și care, în ultimele pagini ale romanului, își strigă refuzul, neînduplecarea, obstrucția totală la presiunile „de sus”, simbol, de fapt, al rezistenței țărănești față de tăvălugul barbar al colectivizării. Preda era foarte admirativ la această parte a romanului, era uimit „de unde cunosc eu atât de bine țăranul”, dar admirația lui era condiționată de extirparea acelei părți din carte care anunța, de fapt, arta mea poetică viitoare. Însăși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ci în criză, criza ce urmează unei mari surpări politice, criza fizică, a ruinelor industriei haotice ceaușiste, dar și cea mentală; centralismul industrial, financiar și administrativ excesiv, neîncrederea în statul care ne-a mințit și spoliat atât de des și barbar în ultima jumătate de veac, dar și neîncrederea statului și a funcționarilor săi în particular, în investitor, în țăran, în intelectual!... Slăbiciunea și corupția din bănci, poliție, justiție, întârzierea marelui capital occidental și, peste toate, iată că ne apasă această
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
el își asumă vocația, una dintre cele mai dificile, supraumane uneori, se apropie de un oficiant al sacrului, de unul dintre acei preoți ce stau în mijlocul mulțimii și spre care se îndreaptă ochii și cugetele mai ales în vremuri grele, barbare, de care poporul nostru nu prea a fost scutit! Spre cine să se îndrepte?!... Sigur, a putea fi „martor și complice” într-o relație personală, de prietenie, de rudenie sau de iubire, e infinit mai ușor - deși suntem „înfrânți” deseori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
împărțiseră lumea în două și care, printre altele, își bazau nu puține planuri de armament tocmai pe tensiunea dintre „blocuri”!Ă Credința nostră, a scriitorilor, dar și a unei mari părți a populației, că nu e posibilă o întoarcere la barbarele vremuri staliniste s-a adeverit; nu, Ceaușescu nu s-a „restalinizat”, de tipul ciudatului și grotescului insurgent din chiar mijlocul lagărului comunist, al albanezului Enver-Hodja, dar... a creat totuși o simetrie cu acesta, instaurând, încet-încet, o dictatură personală, modelând-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de avantajele acestei mai mult sau mai puțin mutuale complicități și, printre primii, trebuie să dau exemplul lui Zaharia Stancu, căruia încă și azi unii îi poartă o bună amintire. El a fost nu numai „martor”, dar și „complice” șefilor barbari, inculți (cu excepția cinicului Leonte Răutuă, ai culturii staniliste, când ocupa posturi înalte și veștejea în fraze dure, deloc echivoce, nu numai pe „slugile culturii occidentale”, dar și pe Maiorescu, Lovinescu, Blaga, ca și pe alți stâlpi ai modernității românești, executând
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se întâmplă într-un ambient social normal, „semnalele” pe care le dădeam noi, ele însele nu erau totdeauna foarte „clare”, foarte radicale - nici nu era posibil și, încă o dată, nu numai „din cauza comunismului”, ci din cauza „comunismului românesc”, o spuneam, mai barbar, mai „primitiv”, mai „improvizat” și, la sfârșit, mai autocritic decât felul în care aplicau vecinii noștri de la nord comandamentele moscovite, altfel „tipul” lor de lideri, altele tradițiile lor „europene”, care au modelat nu de puține ori „doctrina”, pur și simplu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
istorice, ci... ca o formă posibilă de existență! Dar era și mai puțin decât atât, era mai puțin, mai „disperat de puțin” chiar decât acea luptă pentru simpla supraviețuire din primul deceniu stalinist, ’48-’58, probabil cea mai neagră, mai barbară parte a istoriei românești din ultima jumătate de mileniu! Iată, era și aceasta o „ultimă formă a adaptării”, mai teribilă, mai degradantă, mai monstruoasă în esența ei decât frica animalică de tortură, foame, singurătate în fundul unei pușcării și nu știu ce s-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să uiți blestemele unui Dumnezeu inuman? Mai că-ți vine să eviți din răsputeri acest pământ al catastrofelor și al speranțelor deșarte. Dar atunci, urmând aceeași logică, noi suntem cei care va trebui să ne deghizăm, căci, prin ceea ce e barbar pe acest pământ de înaltă civilizație, omul își demască propria-i barbarie, și vede în ea același lucru pe care-l vede și în Dumnezeul său: pe sine. Este oare greșeala oglinzii dacă nu suntem prea frumoși la vedere? Avem
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
toiles d'araignées à travers lesquelles passent les grosses mouches et où restent les petites. La maison Noucingen. Balzac. Legea lui Moise făcu din poporul evreu cel întăi născut al popoarelor; legea orală făcu din el un idiot obraznic și barbar, respingând orice lumină, orice știință, orice sociabilitate, fraternitatea oamenilor. Legile sunt ca pieptenele țigănești: fură lindina și lasă păduchele. Mii de insecte multicolore zburau prin aer, ca sfărămăturile unui curcubeu pulverisat. Ceux-là seuls qui ont la conscience de n'être
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cînd vine o adiere de vânt. La cherhanale, pe când stam în lumina dimineții (îmi aduc aminte), veneau dubele cu pește de pe Dranov, dube românești. Trăgeau 6 ori 8 oameni la lopeți, tăcuți și încordați: aveau în înfățișare ceva măreț și barbar. Istoria lui Ivan Maiorul 15 Ivan Maiorciuc, care, nu se știe din ce pricină, pe la 1856, a venit fugar din Rusia. Aici a trăit singuratic, departe de ai lui, ca pescar, s-a însurat cu o lipovancă, a făcut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și care vibrează astăzi în manifestări de civilizație. Asta nu se face cu practice și programe maximaliste sau huliganice. Perfecționarea omului această a doua creație este un lucru cu mult mai delicat și nu se face întorcându-ne la practici barbare și la nivelări stupide ci cultivând și afirmând elita inteligențelor umane. Așa încât dacă totuși este nevoie de o comparație eu văd în poporul românesc un pădureț sălbatic, care, după ce a fost înăbușit de sihlă străină, a izbutut să se elibereze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noimă. Pe când eram copii, învățam producții în acest gen, trebuie să recunosc însă că pentru unele scopuri practice... Iată una: Una mara Două para Trei ruga Picioruga Socoton Cinghilița Podoghița Gheorghieș Dela Ieș Dorobonț Clonț! Sunt în această producție resturi barbare de ritm și rimă. Totuși este o înrudire între această operă, după cât se vede foarte importantă, și poezia modernă. Cineva susținea că asemenea poezii fără sens, fără ritm și fără rimă, pot să fie produse și în chip mecanic, copiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a comportat cu prizonierii. „Cu o cruzime de tiran s-a purtat Ștefan cu cei prinși, scria Wapowski. Pe cei mai mulți i-a ucis cu sabia, tăindu-le gâtul. Cei ajunși în mâna turcilor și tătarilor fură duși legați în țări barbare, deși cei mai mulți erau nobili, și căpătară dreptul de a se întoarce numai după ce îndurară închisoare grea.” Sunt înșirate numele unor mari nobili poloni, care au căzut în robie, iar despre Odrovansius, a cărui mamă era palatina Rusiei, se spune că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de ban universal a metalului galben - este mai spinoasă, dar și ea este captivantă. După secole de folosire ca etalon al prețurilor, mijloc de plată și mijloc de tezaurizare, aurul a fost catalogat de Keynes, în perioada interbelică, drept „relicvă barbară a omenirii”. De ce ? Pentru că omenirea, spune Keynes, sapă adânc în pământ, la sute și mii de metri, scoate tone de minereu la suprefață, pe care îl prelucrează pentru a obține câteva lingouri de aur, iar apoi îngroapă din nou aceste
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
făcut în 1990, la două ore după ce am fost numit guvernator al Băncii Naționale ? M-am dus în tezaurul B.N.R. ca să ating aurul. Am umilit și eu aurul, ca mulți alți economiști, înainte de a ajunge guvernator, l-am făcut relicva barbară a omenirii. Însă, când am ajuns guvernator de bancă centrală, m-am dus la relicva barbară, am pus mâna pe aur și am ieșit cu o tărie extraordinară de acolo. Este aurul rege sau nu ? Nu mă aventurez să dau
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
dus în tezaurul B.N.R. ca să ating aurul. Am umilit și eu aurul, ca mulți alți economiști, înainte de a ajunge guvernator, l-am făcut relicva barbară a omenirii. Însă, când am ajuns guvernator de bancă centrală, m-am dus la relicva barbară, am pus mâna pe aur și am ieșit cu o tărie extraordinară de acolo. Este aurul rege sau nu ? Nu mă aventurez să dau vreun răspuns. Vă voi spune doar trei povești adevărate cu aur legate de istoria Băncii Naționale
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cel Mare, - scria A. D. Xenopol într-un amplu studiu consacrat acestei problematici -, publică un manifest în care arată că Poarta, urând religia ortodoxă, i-a declarat război, pentru că ea a sprijinit cauza dizidenților în Polonia și că dominarea lor cea barbară caută să arunce în marea nelegiuirii și corpul și sufletul creștinilor ce trăiesc în Moldova, Valahia, Bulgaria, Bosnia, Erzegovina și în celelalte părți ale Imperiului Otoman”. Făcând mereu trimitere la obiectivul politicii externe a lui Petru cel Mare, urmărite fără
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
N. C. Constantinescu 27 Lista obiectelor Muzeului de Antichități din București, evacuate la Moscova 1.Tezaurul de la Pietroasa (jud. Buzău). 2.Tezaurul de la Turnul Măgurele. 3.Rhytonul de argint aurit de la Poroina (jud. Mehedinți). 4.4 (patru) planșe cu bijuterii barbare, de aur. 5.Epitaf de la Mănăstirea Cozia (1396). 6.„ „ „ Dobrovăț (1506). 7.„ „ „ Slatina (1556). 8.„ „ „ Bistrița (1601). 9.„ „ „ Preda Buzescu, mare ban al Craiovei. 10. Aer din anul 1613. 11. Epitaf din anul 1683 (Șerban Vodă Cantacuzino). 12. Covor de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ani, Marcus Porcius Cato Maior Cato cel Bătrân, care-și începea fiecare cuvântare, indiferent de tema discutată, cu solicitarea stereotip "Carhaginem esse delendam" Cartagina trebuie distrusă. Din păcate pentru omenire, Cartagina a fost rasă de pe pământ, strivindu-se în mod barbar o înfloritoare cultură. Ca atare de ce să nu fie "ras", la propriu și la figurat și "compañero Fidel? De menționat că "doamna" Ileana s-a născut la 15 iulie 1952 la Havana, din părinți cubanezi, a emigrat în SUA și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la spital, în luna lui februarie, 400 de prizonieri infirmi și bolnavi, sosiți din lagărul Ostffyas szonyfa. Tratamentul la unguri fusese încă mult mai sălbatic: 4 000 ar fi murit literalmente de foame, fără nici un medicament la boală, același sistem barbar de baie, dar nici așternut nu aveau ca dincolo, dormeau pe paie și rogojini făcute de dânșii. Mâncarea consista din tr-un sfert de pâine, ba chiar timp de două luni numai 1/8, și o ciorbă de sfeclă sau de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-se numai de puținele cunoștințe dobândite prin practică". Ne putem cu ușurință imagina într-un asemenea cadru pe bolnavul psihic, inculpat atât de frecvent în cauze penale. El urma deseori calea în care depoziția era smulsă prin caznele cele mai barbare; tăierea mâinilor devenise pedeapsa obișnuită în locul pedepsei capitale, care se aplica din ce în ce mai rar. Unica șansă, aceea de a se recunoaște boala mintală a unui inculpat era, în astfel de condiții, o chestiune ipotetică, în funcție de intuiția și mentalitatea judecătorilor. În aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]