3,162 matches
-
a treia Jurnalul Profesorului Mironescu 22 august 1916 Țignalele sergenților de stradă, clopotele bisericilor și sirenele fabricilor au dat azi-noapte alarma de câteva ori. Apoi s-au pornit tunurile, care n-au încetat o clipă, și, printre ele, mitralierele. O beznă foarte deranjantă, prin care orbecăiam toți, nervoși și adormiți. Bineînțeles că am avut dificultăți ca să-mi conving oamenii să coboare în pivniță (așa cum cere Ordonanța poliției), opiniunea generală fiind că nu există pericol. Până acum, într-adevăr, se pare că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un vagon de marfă până la Ploiești și, sub amenințarea cu arma, o brută de soldat i-a silit să se așeze pe jos, chiar în băligarul de cai, oameni de bună condiție amestecați cu lume proastă, un aer irespirabil, o beznă perfectă, teamă de păduchi, de râie, de ce ai fi putut să iei atingându-te de toți nespălații. Apoi, o noapte întreagă în gara din Ploiești, neavând nici măcar o bancă pe care să te așezi. La venirea trenului o disperare atât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
junele ce a isprăvit studii de drept și economie în Anglia ne-a făcut să avem în fața ochilor noaptea de coșmar de acum o săptămână când, istoviți după zile de lupte, neprimeniți și cu picioarele împleticindu-se, au mărșăluit în beznă având drept acompaniament vuietul apelor Oltului, veșnic întrerupt de răcnete sălbatice și strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri, de mugetul bietelor animale (și tunurile, și chesoanele erau trase de perechi de boi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimeni ! Când îmi luasem gându și ziceam să plec, o auz : Intră, te rog, și scuză-mă, madam Delcă ! Eee-tee, să te scuze ăl cu coarne ! Că dormi de te-mpuți pân-la amiază ! Și când intru, ce să vezi ? întuneric beznă ! Să-ți rupi gâtu, să-ți rupi picioarele, să nu mai scapi viu d-acolo ! Bâjbâi io, mă lovesc de toate alea, mese, scaune, bâjbâi toți pereții și dau să aprinz lumina, ei, să vezi atunci ce-ncepe să răcnească
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aservit sistemului, poate lua chipul prietenului tău cel mai bun. Nu lăsase necontaminat nici măcar spațiul intim, toate strategiile lui abile, viclene erau lubrifiantul insidios care făcea să funcționeze mașinăria Anomaliei. CÎt despre lipsuri, În mod cît se poate de oficial, bezna din orașele patriei se regăsea și În stomacurile, În caloriferele, În garderobele și bibliotecile ei și, din ce În ce mai mult, În obiceiurile, În inimile și În mințile ei. În ultimii ani de comunism, nu confortul românilor era pus În pericol, ci chiar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din bidon, rîd iar, pe răcan Îl cam fură somnul, acoperit de zăpada care acum e tăioasă, rece și Întunecată, și Vlad trage de el, dar e inert și cîntărește o mie de kile, rîde Înfundat, Întins pe jos, În beznă. Vlad Îl lasă acolo, e și el amețit, se gîndește că ajunge sus la adăpostul din punctul de observare, fără să alarmeze dormitoarele, și o să trimită pe cineva să-l ia pe răcanul matol. O socoteală de om beat. Pentru că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tuns chel. — Să-i scrii lu’ mă-ta să-ți trimită pachet, auzi? Săptămîna viitoare vreau să mănînc de la tine. Iese și de pe hol se aud bufnituri. După cîteva clipe, plantonul, un răcan din Timișoara, se refugiază În viteză În bezna dormitorului, probabil și-a luat cîteva pe spinare. Adorm la loc, ca după un coșmar - oboseala Îmi absoarbe la loc valul de adrenalină. Vremea se limpezește de la o zi la alta, e o toamnă blîndă, octombrie, plopii și castanii, salcîmii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scoate pui. Deși poate că nici aia. Ar fi trebuit să vezi cum arăta Bucureștiul azi-noapte. Au Închis centrul, nu știu de ce, bănuiesc că din cauza Congresului, nu te lasă să treci, m- au scos pe centură, a trebuit să ocolesc... Beznă, am mers printr-o beznă chioară, nu știu dacă am văzut trei becuri cît am ocolit... nu-ți vine să crezi că asta e o capitală de țară... Zeci de kilometri de oraș Într-o beznă... totală. Depistez o urmă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nici aia. Ar fi trebuit să vezi cum arăta Bucureștiul azi-noapte. Au Închis centrul, nu știu de ce, bănuiesc că din cauza Congresului, nu te lasă să treci, m- au scos pe centură, a trebuit să ocolesc... Beznă, am mers printr-o beznă chioară, nu știu dacă am văzut trei becuri cît am ocolit... nu-ți vine să crezi că asta e o capitală de țară... Zeci de kilometri de oraș Într-o beznă... totală. Depistez o urmă de teamă În vocea lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a trebuit să ocolesc... Beznă, am mers printr-o beznă chioară, nu știu dacă am văzut trei becuri cît am ocolit... nu-ți vine să crezi că asta e o capitală de țară... Zeci de kilometri de oraș Într-o beznă... totală. Depistez o urmă de teamă În vocea lui. Îmi spune că și-a luat o cameră la un hotel În Fetești și că ar fi vrut să mai stea prin zonă să facă poze, ar putea să ajungă pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fiecare, după cîtă minte are. Încep să-mi fac o imagine despre ce se Întîmplă cu el. E un complex de Împrejurări, nici unul nu te Încurajează. Realegerea lui Ceaușescu, lipsurile (situația umilitoare a goanei după hrană), imaginea Bucureștului (Într-o beznă nouă, cu o adîncime nouă prilejuită de Congres), Canalul (și perspectiva acestei provincii Împovărate de răsunetul lui sinistru)... plus oboseala unui astfel de drum... Nu m-am gîndit nici o clipă pînă acum. Canalul a fost inaugurat acum cîțiva ani de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe la fostul lui liceu, care e foarte aproape, ca să spargem paha rele de porți. Ceea ce și facem, dar e atît de Întuneric, Încît nu știm exact unde s-au spart paharele... De porți, de capul portarului, de zidul făcut din beznă opacă?... Rămînem o clipă atîrnați de gard, urlînd ca lupii... liceuuu, cimitiruuu’ tinereții meleee, pentru că sîntem niște loaze, citatul ne iese inexact... Apoi, pentru orice eventualitate, o rupem la fugă pe străzi, prin cîteva ganguri și În cele din urmă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ochii uitîndu-mă după canton, valiza cu ciorapi murdari cîntărește brusc 50 de kilograme, calc În ceva ce pare să fie o serie de bălți, nici urmă de drum drept, de canton nici atît. Iar moșul nu mai e. Doar o beznă În care Îmi aud gîfÎiala, ca și cum, adormind În tren (dar În care din ele?), am fost absorbit Într-un coșmar. După cîteva minute de orbecăială, disting niște lumini și mă Îndrept spre ele, cu picioarele ude și Înghețate. Stelele zvîcnesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dar nu Întreb nimic, nu simt nevoia să spună nimic. Nici eu. Deschid fereastra. Prin frigul umed se distinge un miros de fum domestic de cărbuni. Se aud cîini, orașul abia se ghicește, ici-colo pîlpîie neconvingător cîte o lumină În bezna umedă. Cred că Las Vegasul ar arăta identic, dacă l-ar cunoaște pe Ceaușescu. Rafale de fulgi apoși bat pieziș și mi se pun pe față, În Încremenirea nopții se aud burlanele picurînd. Închid geamul. De undeva zbiară un camion
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stradale. La ora asta nu mai e program la televizor. RÎd. Vinul scoate din ei amintiri legate de teatru, de turnee, se pare că nu se plictisesc. La 11 noaptea, cineva taie lumina, astfel că tot teatrul se cufundă În beznă, tentacule palide și Înșelătoare pătrund din stradă, prin ferestrele enorme. De la etajul de jos se aud țipete și rîsete. Cineva răcnește din capul scărilor o explicație, probabil tot pompierul, ca să audă toată lumea: E o strategie, e mai bine să nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dar Între timp trenul Începe să se clatine din ce În ce mai tare și noaptea rece și umedă de aprilie intră peste noi prin ferestrele deschise, așa că le Închidem. În sfîrșit ne mișcăm. Urmăresc, cu tîmpla lipită de fereastră, stelele care aici, În bezna acestei cîmpii nesfîrșite, sînt fără număr. SÎnt aceeași spuzeală hipnotică din creierii munților din Hațeg și din cîmpia Bărăganului. Și apoi cred că am intrat Într-un tunel, pentru că stelele au dispărut, iar lîngă tren e un zid de cărămidă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce faci cu ciocanul ăla, doc tore! RÎde (tot cu creierul). Aia e o daltă? Nu- mi căsca nările așa, o să arăt ca o vacă. Nasul se rupe, scoțînd un sunet de vreasc: trosc! Șocul loviturii Îl aruncă Într-o beznă albă (de parcă În capul lui s-a instalat un fel de iarnă). RÎde. Nu mai e emisie, cre’ că s-a-ntors Ceaușescu și au scurtat iar programul TV. Hai liberare! Iupiii... Cam asta e! Rică rîde, pocnindu-se cu palmele peste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te aud țipând. — E de ajuns să țipe unul dintre noi. — De ce nu-mi spui că mă urăști? — Dacă ți-aș spune că te urăsc ar fi sfârșitul, viața n-ar mai avea nici un sens, totul n-ar fi decât beznă... — Deci dacă ai rosti cuvintele, ar deveni adevărate? Atunci înseamnă că a și început să fie adevărat... — Nu, nu... — Desfășoară-te, beznă! Pe mine m-a și cuprins deja. Dumnezeule, cum îmi torturezi nervii! — Nu spune lucrul ăsta. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că te urăsc ar fi sfârșitul, viața n-ar mai avea nici un sens, totul n-ar fi decât beznă... — Deci dacă ai rosti cuvintele, ar deveni adevărate? Atunci înseamnă că a și început să fie adevărat... — Nu, nu... — Desfășoară-te, beznă! Pe mine m-a și cuprins deja. Dumnezeule, cum îmi torturezi nervii! — Nu spune lucrul ăsta. De ce nu poți să taci? Ține toată murdăria în tine. Alții reușesc s-o facă, tu de ce nu poți? — Adevărat, tu ții toată murdăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici măcar nu era vreo hotărâre de luat. Tom McCaffrey își lăsase deoparte poemul și stătuse un timp privind pe fereastră. În apropiere, un felinar proiecta pete de lumină de un verde livid pe câțiva pini din Victoria Park. În spate, bezna opacă a izlazului de o parte, și „Țara Pustie“ de cealaltă. Simțământul de iubire universală, care-i năpădise inima pe parcusul reuniunii, stăruia. Simțea, în timp ce privea la orașul adormit, ardoarea și tăria făpturii lui tinere, care se prefăcuseră, parcă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ducă să-l caute, oricât de nemulțumit s-ar arăta el când îl va găsi. Dorința de a-l vedea, de a fi cu el, ajunsese ca un fel de durere bolnăvicioasă care, treptat, lua înfățișarea unui destin. Dar în bezna acestei dureri strălucea o infimă scânteie de bucurie sau mai curând de speranță. George era nefericit, izgonit, singur. Numai ea îl iubea cu adevărat și îl putea salva de el însuși. Firește, Diane auzise (doamna Belton avusese grijă de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
învăluie într-un întuneric vag amestecat cu cenușiul unui amurg ploios. Pomenindu-se pe neașteptate în obscuritate, Tom își lăsă umbrela deschisă în iarbă și încercă să distingă contururile de la acoperișul Papucului. În timp ce se străduia să-și acomodeze ochii cu bezna, vântul îi luă umbrela, făcând-o să zboare pe pajiște. Tom scăpă florile din mână și începu să alerge după umbrelă, pe urmă nu mai reuși să găsească florile, care se aflau exact sub tălpile pantofilor lui. Deodată, o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
interior, o credință sau o speranță, nimic prea intelectual. Îmi propovăduiești din nou umilința! Ca, de pildă, să mă întorc la el. Dac-aș putea măcar să văd o datorie în acest lucru, dar nu pot. Nu pot să orbecăiesc prin beznă. Trebuie să-mi făuresc o imagine, trebuie să trasez un plan. Continui să crezi că Diane Sedleigh e lipsită de importanță? O jucărie, un divertisment. Sper că nu ești îngrijorată din pricina ei? Sunt. Dar ceea ce simt în legătură cu ea pot înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
calcula distanța necesară și își încorda mușchii pentru salt, auzi deasupra capului un tunător pocnet metalic, pe care-l înțelese pe dată. Ușile de bronz se trântiseră. O clipă mai târziu, se stinseră toate luminile și Tom rămase cufundat în bezna compactă. Emma aprinse lămpile în camera în care, de câtva timp, el și mama lui ședeau la lumina pâlpâitoare a focului din sobă. Era sâmbătă după-amiază, sfârșitul unei zile lungi. Emma se întorsese din Ennistone cu un tren de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în genunchi. Cândva, pe parcursul extraordinarei sale aventuri din acea noapte, își zvârlise pantofii din picioare și își scosese ciorapii. Cât de îndepărtat i se părea acum tot ce se întâmplase cu el! Când luminile se stinseră și rămase cufundat în beznă, Tom hotărâse, într-o frântură de secundă, să-și ducă totuși planul la capăt. Trupul lui, antrenat în calculele atente pe care și le făcuse, știa exact ce mișcări are de executat. Piciorul drept atinse mânerul cuțitului care se proiecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]