2,324 matches
-
redacție la „Revista Societății «Tinerimea română»” (1882-1890), „Literatorul “ (1883), „Analele literare” (1885-1886), secretar de redacție la „Petrolistul” (1916), redactor la „Binele public” (1882), „Națiunea” (1883), „România literară” (1883-1884), „Universul” (1886-1889), „Moftul român” (1902), „Voința națională” (1908) și, probabil, la „Constituționalul”, „Biciul” (1901), „Moș Teacă”. Alături de Emil Andrieș conduce „Revista ilustrațiunilor române” (1910). Admirator al lui Al. Macedonski și prețuit de acesta, a frecventat cenaclul poetului. Deși a scris numeroase versuri lirice, s-a afirmat mai întâi ca umorist, fiind nelipsit de la
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
Salcia, numită Grădina, la reabilitarea unui drum... Și o femeie cu-n băiețel trecea cu o căruță Încărcată cu lebeniță și, când a ajuns pe la mijlocul cordonului, cum lucram noi cu pază și toți erau cu puștile pe lângă noi, a dat bici la cai și toate lubenițele au căzut... De fapt, ea le-a aruncat acolo... Ați spus că la un moment dat ați devenit inapt de muncă... Ce s-a Întâmplat atunci? Eram câțiva În situația asta și ne-a Îmbarcat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și Ilie Tabacu. Foarte sprinten, foarte ager, foarte îndrăzneț, era un tip excepțional. Nu înalt de talie, uscățiv, încăleca calul și însoțit de tovarăși călări pornea prin mahalale după aventuri și orgii, intra călare prin cârciumi, chiuind și trosnind din bici, galopa în fruntea bătăușilor săi, iar lumea speriată fugea din fața lui. Când pornea Ilie Geambașu la petrecere prin stradele mărginașe se răspândea teroarea. Căci, dacă întâlnea vreun adversar sau pe unul pe care avea pică, îl snopea în bătăi. Apoi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de „ajutor al șefului sergenților de oraș“. nu mele de „tistul“, era o figură tipică a Bucureștilor, scund, purta un barbișon subțire și două mustăți lungi, călărea un cal mic alb și avea pe mână, legat cu o curea, un bici după modelul rusesc. Ce vremuri, nu-i așa? Cei cinci comisari erau: Romniceanu în Roșu, Miulescu - cel cu crima din str. Soarelui 265 - în Verde, Gălășescu în Negru, Slăvescu în Galben. În al bastru era un bătrân al căruia nume
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trecut, nu numai tinerii la viitor și nimeni nu poate trăi ca un cal jugănit numai în prezent, viața noastră ar fi ca și a lui, mîncare, ham, apă, somn, apoi iar mîncare, ham, apă și din cînd în cînd bici. [...]” (Marin Preda, Cel mai iubit dintre pămînteni). Iată ce-ar trebui să știu despre „zona” care mi s-a repartizat: „La Izvorul Berheciului, fiecărui prășitor îi revin 3,5 ha. În timp ce alții aproape au terminat prașila a treia, locuitorii acestei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Onești, ploaia se transformase deja în zăpadă”. *Autoportret: suprafață calmă, interior agitat: „Mult a pribegit sufletul meu”. *3 aprilie 1983: a fost „sîmbăta neagră” a celor din redacția „Steagului roșu”. Venit la sediul ziarului, I.B.B.-ul, adică primulsecretar Ion-Bogdan Băluță, biciul lui Ceaușescu pentru județul nostru, a făcut seminar cu toți cei aflați acolo. Cum s-a ajuns la asta? Eugen Verman, secretarul organizației de partid, a spus că redacția are nevoie de încă „un mijloc de transport”. Furios, I.B.B. i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și casele celor mari au surpat. Limba a treia muieri bărbate au izgonit și le-au lipsit pre eale de ostenealele lor. Cel ce va lua aminte la ea nu va afla odihnă, nici să va sălășlui cu linește. Lovitura biciului face vînături, iară lovitura limbii va frînge oase. Mulți au căzut în gură de sabie, și nu ca cei ce au căzut pentru limbă” (Biblia de la București, 1988, p. 678) Aci intră și Iago și ultimul „colaborator” al cooperativei „Ochiul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
erai luat în primire de o sumedenie de șefi, dar nu de șefi de branșă, ci de niște șefi cu numele, căci în realitate luai legătura cu un fel de vătafi care nu știau altceva decât numai să dea cu biciul. Cum intrai în garaj, începeai cu note explicative. Prima notă explicativă erai obligat să o dai la așa zisul serviciu Protocol, unde te lua în primire un securist și-ți punea întrebări: cu cine te-ai întâlnit, ce ați discutat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
însă scuză mijloacele, știe oricine, și mai ales când ai de apărat o cauză dreaptă cauza unui popor. Adevărul care i-a înverșunat pe Dictator și pe ciraci, că România este ocupată de români, este usturător ca o lovitură de bici Nu intrăm în amănunte privind teoria literaturii, ci trebuie să subliniem că nivelul estetic ar fi sufocat documentul de viață și apoi nici nu ar fi fost necesar. Romancierul român nu are nevoie azi de cufundare și estetic, ci trebuie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe un tânăr, la vârsta entuziasmului și a patriotismului orb de pe vremuri, că se simte umilit și milog în țara lui. Durerea din glasul său mi s-a părut a fi durerea țării întregi și m-a lovit ca un bici peste față. Mi-am zis: Iată ce a realizat regimul comunist! Ăsta este omul nou cu care se laudă Nicolae Ceaușescu. Ăsta este omul cu care vrea să înfrunte Occidentul și pe care mizează că-i va apăra tronul și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cea a unui grupaj de poeme apărut În 1997, ultimul pe care Îl citisem din creația Marianei Marin. Regăsirea a fost promptă și m-a răsplătit Întru totul. Ce poetă, Îmi spuneam... Citeam și reciteam, privind ardentele hieroglife pe care biciul destinului le Întipărise pe papirusul atât de fragil al cardiogramei lirice. Pulsații când grațioase și poznașe, În Înșelătorul armistițiu al jocului, când scurtcircuitate de iradiațiile rănii de a fi În lume. „Era seară./ Eram diafană./ Chimică./ Iarbă de foc./ Pe când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au văzut zeci de oameni, cum am zbughit-o din casa lui Tomici și cum, mai mult fugind, ne-am îndreptat spre marginea satului. Aici, lângă o mică baltă, aștepta sluga cu căruța. Cum ne-am urcat, a dat niște bice zdravene cailor și căruța a pornit în goană pe drumul care duce la Panciova. La vreo trei kilometri, sluga ne-a lăsat într-o holdă, iar el, ca să ascundă oamenilor din sat pentru ce a îmhămat caii, a tăiat în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
În afară de acest lucru, atât Nuti cât și Voinea erau oameni de o inteligență deosebită și își dăduseră de multă vreme seama de tactica de „dresaj” a securității aplicată în două etape: întâi, tortura fizică și psihică până la limita rezistenței umane (biciul) și apoi (zăhărelul) promisiuni, tratament mai bun pe o perioadă. Totul ca să obțină mărturia pe care o doreau ca să poată arunca „reeducarea” în capul oamenilor Mișcării Legionare. Nuti ne și relatase episodul cu procesul lui Dumitrescu, directorul de la Pitești. Acesta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Petru Dumitriu are geniul Epicii. PIERRE-HENRI SIMON Petru Dumitriu este un fel de vizionar uriaș, capabil să asambleze vaste romane patetice, un pamfletar, un clarvăzător, o ființă nesătulă, a cărei vocație ar fi aceea de a traversa epoca noastră cu biciul în mână, dacă nu cu un exploziv, rătăcind lucid dintr-o țară în alta spre a smulge contemporanilor săi secretul adevărului. LUCIEN GRUISSARD SCRIERI: Euridice. 8 proze, București, 1947; ed. (Euridice. 8 proze. Preludiu la Electra), București, 1991; Dușmănie, București
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
didactică tradițională, dar și cu deschidere spre limbajul criticii moderne. O altă carte, Eseuri subsidiare la „Adio, Europa!” de Ion D. Sârbu (1999), se compune din cinci secțiuni - Transparențe autobiografice, Radiografii social-politice, Apetitul pentru digresiunea eseistică, Sub semnul filosofiei, Cu biciul stilului rafinat - și se încheie cu o sinteză: Ion D. Sârbu - un scriitor român din exilul intern. Autorul își intitulează volumul Eseuri subsidiare..., deoarece nu-și propune să-și domine neapărat obiectul, ci să gloseze cu măsură în umbra lui
GRIGORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
fișe bibliografice ale scriitorilor români apar la rubrica „Portrete contemporane”, sporadic intitulată și „Efigii”, „Portrete literare” sau „Figuri reprezentative”. În 1924, Tudor Arghezi semnează ciclul de tablete Spini de hârtie: Necrologul lui Pussy (6), Câinele și omul (69), Pedeapsa cu biciul (70), Ave Maria (72), În faiton (75), iar Mihail Dragomirescu dă un fragment din Știința literaturii. Editorialele relevă o latură inedită a preocupărilor criticului și esteticianului Mihail Dragomirescu, și anume interesul pentru teatru și culisa teatrală, dar mai ales pentru
CLIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286300_a_287629]
-
învinuiască pe Făcător că a adus pe pământ și animale veninoase, care ne vatămă viața și ne sunt dușmani! Atunci ar trebui să învinuim și pe pedagogul care pune ordine în ușurătatea tinereții, înțelepțind pe cel nestăpânit cu lovituri și bice"19. Dincolo de moda pedagogică a vremii, trebuie să reținem că animalul, chiar și cel vătămător, nu are o justificare în sine, ci e numai un pretext care îi prilejuiește omului confruntarea cu sine însuși. Mai explicit este Sfântul Vasile în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mers o bucată pe jos și a venit o sanie cu doi cai, că așa aveam o înțelegere cu băiatul de la fermă. Tot ăsta îmi zice: "Tovarășul inginer, trebuie să mânăm că a trecut o mașină de la partid!" "Costică, dă bici la cai!" Când am ajuns la poartă a oprit o mașină la vreo 50 de metri. Am văzut că este de la partid, s-au dat jos, bătea vântul, era viscol, dar i-am recunoscut. Era dimineață tare, că în zootehnie
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Cuza, într-o conferință monografie asupra lui Cuza Vodă, făcându-și parcă o autobiografie, după cum aprecia Rodion în Opinia (6 septembrie 1913), Petru Rășcanu spunea: „Am apucat vremile când pentru o greșeală cât de mică se trăgeau scriitorului 25 de bice la scara boierească; am văzut cu ochii cum țăranii erau bătuți cu harapnicul de către surugiii boierești pentru că nu putuseră da în lături la timp înaintea butcei boierului; am fost față de multe ori la sălbatica priveliște a unui nenorocit dus între
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ochii cum țăranii erau bătuți cu harapnicul de către surugiii boierești pentru că nu putuseră da în lături la timp înaintea butcei boierului; am fost față de multe ori la sălbatica priveliște a unui nenorocit dus între doi slujitori, condamnat de a primi bice la principalele colțuri ale orașului; am văzut tainița de sub pământ unde se țineau arestații în prevenție, lungiți pe pământ, cu un picior petrecut într-un inel de fier bătut cu butucul cel gros. Am apucat și invazia rusă din 1853
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
un oarecare masochism. Astfel el va intra la Hotel occidental ca liftier cu o mare plăcere fiindcă aici domnesc ordinea și ierarhia. Scena în care îl vedem pe polițist dirijând circulația cu un baston ține de aceeași tematică. Bastonul și biciul sunt în universul lui Kafka imaginea însăși a dresatului: "Trebuie să ridicăm voința ca un bici cu mâinile noastre". Aceste bice cu care "ne lovim unul pe celălalt" (Jurnal) sunt interiorizate și semnifică asceza teribilă pe care omul trebuie să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fiindcă aici domnesc ordinea și ierarhia. Scena în care îl vedem pe polițist dirijând circulația cu un baston ține de aceeași tematică. Bastonul și biciul sunt în universul lui Kafka imaginea însăși a dresatului: "Trebuie să ridicăm voința ca un bici cu mâinile noastre". Aceste bice cu care "ne lovim unul pe celălalt" (Jurnal) sunt interiorizate și semnifică asceza teribilă pe care omul trebuie să o exercite asupra propriei naturi pentru a o domestici. Fiindcă există la om o sensibilitate, o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ierarhia. Scena în care îl vedem pe polițist dirijând circulația cu un baston ține de aceeași tematică. Bastonul și biciul sunt în universul lui Kafka imaginea însăși a dresatului: "Trebuie să ridicăm voința ca un bici cu mâinile noastre". Aceste bice cu care "ne lovim unul pe celălalt" (Jurnal) sunt interiorizate și semnifică asceza teribilă pe care omul trebuie să o exercite asupra propriei naturi pentru a o domestici. Fiindcă există la om o sensibilitate, o senzualitate pentru a nu mai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
incontestabil al societății ieșene, un alt adversar politic, devenit mai târziu junimist, cerea invalidarea sa ca deputat, fiindcă era conducătorul „școalei funeste care în Moldova se numește noua direcție” ce cultivă „materialismul abjectului Schopenhauer care propagă concubinajul, dreptul bătăii cu biciul, disprețul amorului de patrie și sentimentelor de onoare”. Un liberal, D. Brătianu, declara despre același Maiorescu, un nomina odiosa, că „este din opincă și trebuie să muncească pentru a trăi”. Tacit spunea că îndepărtarea mărește respectul, iar scurgerea timpului crește
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Cristiniuc XE "Cristiniuc, Leon (polițist)" , comandantul gardienilor, „un tânăr chipeș, mi se pare licențiat În drept”, cum l-a descris un evreu care s-a străduit mult să-și salveze tatăl. Comandantul gardienilor s-a folosit de cizmă sau de bici pentru a-i „număra” pe evrei și pentru a le ordona să se ridice. „Subsemnatul am fost șnumăratț cu bocancul”, a adăugat același evreu. „Înainte de Îmbarcare am fost iar mânați să trecem printr-un culoar format din soldați și ceferiști
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]