7,814 matches
-
așezată o cetate impozantă, înconjurată de ziduri puternice de piatră, albind pe vârful muntelui, încât cetatea se putea vedea de departe, dintre sutele de sate din vale, risipite prin câmpia armeană. Cetatea era un simbol, un vis, un ideal pentru bieții locuitori de la câmpie, dar și de la munte, sugerând frumusețe și bogăție. Însă bunătățile cetății nu erau hărăzite pentru tot poporul amărât de la țară ci, mai degrabă, doar pentru locuitorii privilegiați ai cetății. De-a lungul multor veacuri de după Potopul lui
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
Dar mai vedea cineva: danezii, care au acordat azil verilor lor saxoni fugiți din calea "creștinilor" francezi, cuprinși de zel misionar. Așa încât, danezii iau drept prima țintă Lindisfarne, locul de unde venea Alcuin, primul sfătuitor al lui Carol cel Mare. Și bieții oameni nevinovați sunt tocați de danezi furioși și puși pe jaf. În următorii 50 ani, Norvegia și Danemarca s-au convins că nu există putere navală care să apere Insulele Britanice și imperiul lui Carol. Artă navigației fusese pierdută de către
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
și pe râurile interioare. La început au fost 3 corăbii, apoi 40, 100, 300 fiecare cu câte 100 vikingi. Dotați cu cămăși de zale, topor de luptă, arc, atacau în formație de V pe uscat, furau căi și străbăteau Anglia. Bieții țărani saxoni din pădure, cu case din lemn, ușor de dat foc, cu cămăși din lână, scut și câte o sulița, păreau niște provinciali ignoranți! În 877 saxonii sunt asediați cu aruncător de pietre, războiul devine profesionist (țăranul e țăran
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
Articolele Autorului ULTIMUL VAL o picătură de viață în marea trecere între ape ard duc în mine gânduri,vise în ochi se aprind se sting lumini raza lunii trece și se petrece lină peste mine eu stau pe țărmul vieții biet catarg în vânt,în ploi aștept un vis,un gând un val ce vine,ce trece Referință Bibliografică: ULTIMUL VAL / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ULTIMUL VAL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367613_a_368942]
-
nu o dată, și optimistă.In același timp, din picturile lui Liviu Lăzărescu, dincolo de real „se străvede o deschidere spre un spațiu despațializat - dezmărginit și un timp atemporal” - ne spune Z.T., observând „o extindere peste limite.” Iată, de pildă, „niște biete flori dobândind (...) o grandoare cosmică”. De altfel, Terner ne subliniază, nu o dată, și „metafizica” acestei lumi picturale. Dar, desigur, alfel vom înțelege toate acestea, dacă vom privi și citi eseul-album la care ne referim. Tablourile susțin cuvintele, textul luminează tablourile
ŞAMPANIE ÎN CUPE DE CRISTAL: „LIVIU LĂZĂRESCU – O AVENTURĂ PICTURALĂ” DE ZOLTAN TERNER de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367636_a_368965]
-
magazin închis. Pășim în acordurile vioristului târziu și absent, mergem încet și mai departe, interpretându-ne rolurile scrise de un Shakespeare personal, fără ca măcar să-i cunoaștem textul, și observăm sub o vitrină luminată, pe o bordură ca o treaptă, o biată femeie în vârstă, de mult trecută de anii ei frumoși, care șezând pe piatra bordurală, oferă către nimeni, mici buchete de flori de pădure, minunate rapsodii vesle și triste, cetremură în mâna ei uscată și ne-ngrijită... Ziua, unii juni
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
într-o zi friguroasă, pe la prânz. Piața își desfășoară treburile obișnuite dar, deodată, se aud urlete și huiduieli și un alai de femei îmbrăcate săsește se apropie de centrul acestui spațiu public și se-nghesuie să lovească în continuare o biată fată însângerată, cu hainele răvășite și rupte. Tânăra femeie țipă și plânge, iar celelalte urlă... Vacarmul se apropie de Stâlpul Infamiei. Muierile o leagă cu frânghii groase de piatra rotunjită a stâlpului. Și-o scuipă, și-o lovesc unde se
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
de obidă, când se așeza la câte un pahar cu prietenii, că, în afară de averea pe care o făcuse, tot ce câștigase băgase „în curul” fiică-sii. Iar dacă te uitai puțin la Marghioala nu mai puteai să-l contrazici pe bietul om. Când se gândea el că o să găsească ea un bărbat s-o ia, măcar pentru avere, nici aci n-a prea brodit-o. De găsit, a găsit ea pe Mișu lui Potârnichie, băiat sărac și muncitor. S-au luat
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
plimbă. I-a văzut trei martori: Ilie al lui Cloță, Mitu lui Baibarac și Jan al lui Găoază. N-am sărăcit eu cu asta, domn’e șef, că mai am 25 de gâște și gâscani. Dar îmi pare rău de bietul animal, că se chinuie. Nu vreau nimic de la ei sau de la familiile lor, dar pune-i tălică o țâră cu tălpili pe jar; să simtă! Știi cum zâce vorba: dacă nu e, înseamnă că nici n-a fost.(?!) —Bine, nea
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
formație completă, le-am ținut o polologhie despre respectarea legilor despre „ce ție nu-ți place altuia nu-i face” și alte astfel de chestii educative. După ce am terminat eu cu preambulul, i-am întrebat ce s-a întâmplat cu bietul gâscan, cum a avut loc accidentul. A început Corcodușe: —Șefu’, noi n-avem nicio vină. Când am trecut pe lângă gâște, Tarzan a sărit la noi. — Cine e Tarzan? am întrebat eu. — Gâscanul; că așa l-a botezat pe el nea
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
Ba dă-mi, mamă, că merit! Și pe urmă vreau să văd și eu cum e, că nu mai bătut niciodată. În plus, dacă nu-mi dai o palmă nu mai îi spun nimic lu’ domnu’ șef. Ce să facă biată mamă-sa? S-a ridicat pe vârfuri și i-a dat o pălmuță fiului ei unic. — Nu fu bine, da’-mi plăcu, i-a zis Corcodușe, după care a început să povestească. — Vezi matale, domn’e șef, când ne-ai
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
a reușit să scoată o țigară din pachetul cartonat. Flacăra brichetei a aprins prima țigară. Fumul i-a invadat alveolele pulmonare, a trecut în sânge și apoi în creier. Doi dușmani uniți împotriva lui: alcoolul și tutunul. El singur, un biet suflet de om, rătăcit într-un hățiș de legi care se schimbau și se înmulțeau de la o lună la alta. Pe cât de mult și-a dorit să ajungă judecător, tot pe atât îl cuprindea greața acum. Până la această vârstă − abia
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
a’ lui Ștefan a’ Petrei, demult, când cu povestea “cucului armenesc” care spurca disdedimineață satul Humulești. Ca să-mi potolesc țâfna, mă răstesc la nevinovata mea pereche de-o viață, cerându-i imperativ ajutorul. Că iată ce i se poate trage bietului sătean de la un pârdalnic de ou! Și... ce-a urmat? O biata imagine prozaică, în baie: nevasta-mea ținea cu două mâini, la marginea căzii, haina mea de corvoadă în gospodărie, iar eu, că tot aveam mâna năclăită de materia
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
spurca disdedimineață satul Humulești. Ca să-mi potolesc țâfna, mă răstesc la nevinovata mea pereche de-o viață, cerându-i imperativ ajutorul. Că iată ce i se poate trage bietului sătean de la un pârdalnic de ou! Și... ce-a urmat? O biata imagine prozaică, în baie: nevasta-mea ținea cu două mâini, la marginea căzii, haina mea de corvoadă în gospodărie, iar eu, că tot aveam mâna năclăită de materia lăuntrică a oului cel strivit în loc nepotrivit, spălam ofuscat buzunarul scos afară
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
din distanța timpului. Ioan Patca: „Pe măsură ce se răcea vremea, ne plângeam la șefi pentru două lucruri: îmbrăcămintea și mâncarea”. Iulian Patca (extras din jurnalul generalului Constantin Sănătescu): „Vremea s-a stricat, vântul rece bate de 24 de ore, vai de bieții oameni din linia întâi care au numai mantaua și foaia de cort. Strig în toate părțile să-mi trimită ceva din efectele de iarnă. Pentru moment ași avea nevoie de flanele și pături, dar nu primesc nici o satisfacție, nici de la
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
aștepta aici, pe hol. Vom avea grijă de tot ceea ce le trebuie, până terminați dumneavoastră cu ispravnicul nostru. - Cum să aștepte aici? Este nepoata ispravnicului! Nu dorește să o cunoască? - Știu jupâniță. Vă rog să mă urmați. Eu sunt un biet funcționar. Astea sunt problemele ce-l interesează pe dumnealui. Ana întâlni (a câta oară!) privirea credincioasei sale doici. Închise ochii, ca un semn prin care cerea Berthei să o aștepte liniștită, urmându-l apoi pe bătrânul funcționar. Urcă un șir
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
ar fi dat-o dacă i s-ar fi cerut imperativ, însă știa că ceea ce i se cerea era doar facultativ. Îl privi apoi pe Huza și-i văzu privirea aceluia, care părea să-i spună să-l ierte pe bietul om. -Hm? făcu Irod privind către sfetnicul său. -Iertați-l luminate, acest om nu poate fi vinovat! Prin ceea ce a făcut și spus a demonstrat că este un excelent cunoscător al legii și un continuator al... -Ajunge! îl întrerupse Irod ridicând
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
era de ajuns lui Irod. Îl întrebă totuși pe cel adus în fața sa dacă el este cu adevărat ,,Mesia”. Sesizând tonul zeflemitor al lui Irod, cei care erau prezenți în sală izbucniră în râs. ,,Măria ta, nu-l răstigni pe bietul om pentru atâta lucru”, spuneau ei. Taie-i numai capul.” Pentru Irod acest lucru nu fu o glumă prea reușită. Își aminti că în urma tăierii capului Botezătorului imaginea lui avusese de suferit în ochii oamenilor iar acest lucru conta enorm
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Doar de Crăciun Ne amintim Că te-ai născut, Umil, Mesia! În loc de fast Și de belșug, Un braț de paie Și o iesle! Ți-au dat căldură Bieții boi Și oile, Cu-a lor suflare. Doar păstorașii Ți-au urât: Să fi voinic Și să crești mare! Din depărtări Trei magi, soseau, Cu daruri scumpe: Aur, smirna! Căci au aflat Citind în nori Și-n stele, Calea spre
DOAR DE CRACIUN de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367006_a_368335]
-
îi bandajează capul și când îl trezesc, îi arată o colivie cu două păsărele. Fericit, psihopatul pleacă acasă cu păsărele în colivie. Fericirea i-a fost spulberată de un patapievici care îl întreabă: „Da, cuibul unde-i?”. Dezastru total pentru bietul psihopat, care se întoarce înapoi la psihiatru. Din nou, încercările de convingere rămân fără rezultat și atunci se recurge din nou la șiretlicul operației, după care, la trezire, i se prezintă un cuib de păsărele pe o tavă. Psihopatul pleacă
NATURA ŞI FASCINAŢIILE EI GENETICE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367003_a_368332]
-
plecând spre casă a văzut un bătrân de-abia târându-se sub greutatea unui un covor imens pe care îl avea în spate. Săritor ca de obicei, nea Mitică s-a oferit să-l ajute și l-a eliberat pe bietul om de povară. Deși aflase că până la casa omului mai erau câțiva kilometri buni de parcurs, n-a dat înapoi și a continuat să-l ajute pe bătrânelul evreu. „Mike, vrei să cumperi casa asta?” - au fost cuvintele bătrânului imediat ce
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
tradițională! - Că bine le mai zici fine, că, uite, stau și mă uimesc acum, cum de am fost noi atât de deș- tepți și ne-am gândit la viitorul copilului nostru. Că dacă nu eram noi, praful se alegea de bietul băiat. Dar așa, uite, mâine poimâine îl vedem primar, sau cine știe, poate chiar deputat! Bă, da’ zi, la planul nostru te mai gândești? - Oaa, nașu’ Da’ chiar aseară făceam niște schițe numai că trebuie să-i schimbăm numele. Vom
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
Sunt eu chiar atât de prost să crezi că nu-l simt? - Știi ceva? Dacă dorești să discutăm chestii din astea, sunt de acord, dar să... - Cum să nu doresc, coane Costache? Matale ai fost un învățat mare întotdeauna... Eu, biet contabil o viață întreagă, nu prea le înțeleg pe toate... Cifrele! Dă-mi cifre și vorbesc numai eu, dacă se pune problema... - Da, da, domnule Costică! Luăm bere și mici, dar unde discutăm că toți pereții au urechi, omule! - Păi
URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367065_a_368394]
-
încât metisul nu a prins pe nimeni ca să scape de pedeapsa celui ce nu prindea pe nimeni. Ce s-au gândit trăznitele de fete mai mari, cu vârste între 14-16 ani, în frunte cu Valentina, să-i dea drept pedeapsă bietului copil? L-au obligat să-și dea pantalonașii jos și să-și lege o cârpă roșie de cuculeț, strigând prin Luncă: " Cine pierde, ca mine, ca mine să pățească". A fost atâta veselie printre copii când l-au văzut pe
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Îmi curge șiroaie Apa din ploaie Pe trupul din lut Ce se destrămă tăcut; Vreau alt început Cu viața să lupt, Dar până atunci M-așteaptă la supt Verdeața din lunci Și spinii tociți În tălpi răsuciți; Smintiți Și suciți Bieții părinți Cocoșați, Fără dinți, Umbre În apus S-au dus! Ai plâns? Referință Bibliografică: Un alt început / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 208, Anul I, 27 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile
UN ALT ÎNCEPUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367146_a_368475]