2,247 matches
-
să rabde bietul român și ce lesne le uită! la florica La 27 decembrie Luigi a sosit de la Florica, aducându-ne primele știri și un coș cu proviziuni. Ne venea mai mult să le sărutăm decât să le mâncăm. Scrisoarea bietului Gheorghiu era atingătoare și impresionantă: ne descria invazia în toată oroarea ei. Simplicitatea și sinceritatea lui erau vădite, toate amănuntele trăite. Nu am arătat-o mamei, căci ar fi suferit prea mult; ea credea că tot s-a petrecut cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chiar [și] pe cei 3 000 de soldați care restabileau sondele de petrol de la Câmpina și Buștenari. Această știre, aflată de la fratele d-lui Ștefan Filipescu, era un simptom serios. ion procopiu Profitai de acest luminiș ca să duc o mângâiere bietului Ion Pro copiu 93, care zăcea în pat, internat de germani în casele lui. L-am găsit foarte slăbit și trist; îmi spuse cum îi jefuiseră casa și proprietatea de la Pantelimon trupele germane, revenind dinspre Buzău, cum dezgropau unde li
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cameră infectă și liberată a doua zi, când constată cu durere că i se confiscase frumosul drapel. Telepatia produsese la Iași în aceeași zi și la aceeași oră o grandioasă manifestație regelui, care ieșea la plimbare. Fusese un entuziasm nebun. Bieții germani nu-și mai făceau iluzii și nu se mai întrebau ca altădată: „De ce dar ne urăsc astfel românii?“ La început, se lăudau că au fost primiți cu flori de femeile românce, generalizând purtarea celor câteva doamne anormale, cum le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
odioasă.“ „Femeia văduvă trebuie să poată trăi în casa locuită cu bărbatul. Când nu voi mai fi, simțimântul ei se va schimba“. O judeca după inima lui. Ce iluzie! și cum urmarea l-a dezmințit și a justificat temerile mele. Bietul Ionel! de ar putea reveni în casa părăsită, în grădina dimprejur părăginită, să vadă bujorii scoși de unde i-a pus, poteca, pavată cu lespezi de el spre pădurea din dreapta, cu trandafirii și liliacul uscați din neîngrijire, iarba crescută peste pietre
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îmi pare că m-am mai însurat și că nu ne putem sfârși viața împreună“. Cu toată înduioșarea unei astfel de probe de iubire, mă cutremurai la aceste vorbe, prin care întrevedeam o viață nenorocită și singuratică în lanțurile căsătoriei. Bietul meu Ionel! Eram așa de uniți, încât îi ghiceam uneori gândurile înainte de a mi le spune. ministere liberale (noiembrie 1933-martie 1934) Marți, 14 noiembrie 1933. De o săptămână se tărăgăna criza ministerială. Guvernul Vaida se încrede în rege, cu toată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de la întreprinderea minieră. În spate stânga se vede nea Oblete pregătind niște undițe Ne distram foarte bine văzând spectacolul de strip tease, când la un moment dat, fata care făcea spectacolul la bară, veni la noi și se luă de bietul Măric, ca să îl invite la dans. Fata avea un fel de eșarfă lungă de vreo doi metri, făcută din pene roz, care i-a înfășurat-o lui Măric după gât și l-a tras astfel pe ringul de dans. În
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
următoarele documente extrase dintr-o scrisoare a Haretei, sora poetului, care îl îngrijea la Botoșani. 3 mai 1887. "Doctorii susțin că este la cap o rană ca la picioare, din a cărei cauză nu poate articula nici un cuvânt." 27 mai. "Bietul Mihai a ajuns în starea cea mai teribilă care poate să fie... S-a ținut consiliu de doctori și concluzia a fost că pierderea lui mintală este din boală fizică, adică totală stricare de sânge." Tratamentul aplicat, antisifilitic, fără efect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o colegă a noastră și ea supusă persecuțiilor din aceleași mo tive, acasă la Vianu, care i-a primit și i-a ascultat, nerostind decât la urmă câteva vorbe care-i implicau și pe alții, nu doar pe cei doi: „Bieții copii, prin ce le e dat și lor azi să treacă.“ Apoi, îndată, l-a sunat pe Daicovici, rectorul de la Cluj, explicându-i ce și cum și rugându-l să-l primească în facultate pe Titel, măcar de la toamnă. Invervenția
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cuprinzând: muncitori, studenți, oameni de litere, generali) mă cheamă la Paris pe spesele lor să mă... tămâie! Un Wells îmi va face cinstea la iarnă să se plimbe la braț cu mine pe Promenade des Anglais, la Nisa..." Ei, da, bietul Eminescu nici măcar nu visase asemenea onoruri! Și iarăși, trăgându-l de urechi pe N. Iorga: "Eu n-am timp să mă pun la taifas cu acei domni cari, crezând că mă-njosesc, mă compară cu Terente [...] dar când un Nicolae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de ani..., da... Nu lungi vorba! Spune, ești rudă cu acuzatul? Cu cine? Cu acuzatul cel de colo, care a furat niște găini. Să mă ferească Dumnezeu. Nu-l cunosc nici din tată, nici din mamă. Pune mâna pe cruce! Bietul Ion se execută de voie, de nevoie, după ce se scarpină în cap de necaz. Zi după mine: jur! Jur! Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Că voi spune tot adevărul, și nimic decât adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lumină ca o pajură 159 din poveste, ca un zmeu răzbunător, se repede asupra fantomelor dușmane... și în aceiași clipă dânsele dispar într-o pozderie de scânteie, iar eu... m-am deșteptat. ............................................................................................................................... Multe, multe aș mai avea de spus despre bietul Milordachi, care a avut darul adeseori să-mi descrețească fruntea și să mă facă prin naivitatea și veseliile lui comunicative, să uit din necazurile vieței; dar sunt silit să sfârșesc ca să nu fiu bănuit că exagerez calitățile lui sau că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu inima grea. Multă vreme după aceea au rămas vii în amintirea noastră ochii duioși și rugători a lui Milordachi care, simțind că se duce, parcă ne zicea: "dragi stăpâni, nu mă lăsați!" Vai, și astăzi i-aș duce dorul bietului Milordachi, dacă un motan frumos, auriu, un leu în reducțiune, alintat ca un copil, leneș ca un împărat și flegmatic ca un filosof, nu i-ar fi luat locul în inima mea. Văd însă că fără voie alunec în pacatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o întoarcem și s-o târâm la apă, pănă când să găsim un băieș care s-o cârmuiască, căci noi toți ca locuitori ai "Paradisului" eram în costumul lui Adam, a trecut vreme la mijloc, astfel că ar fi putut bietul Doxachi să se înece nu o dată, ci de zece ori. În zadar, băiașul a umblat cu luntrea în toate părțile pe unde credea el să întâlnească pe nenorocitul înotător, nici zare de el nu s-a mai văzut. Era înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de aceea o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca puii de urs, sânul ei cald. Era totuși bărbat cu „vederi Înaintate“ bietul tata, prieten cu reformatorii sociali ai locurilor sale de baștină, Dobrescu-Argeș și Ion Valescu, autentici aleși ai muntenilor din Argeș la colegiul al treilea, și cu Ion Niculescu, „fiul colibei“, cum se intitula. Era apoi nepot de iobagi revoltați, cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără să vrea, dar și fără să protesteze În el vreo coardă eroică. Au plecat armați cu grenade care le explodau În mâini, Într-o mobilizare totală, cu milițieni și glotași, adică cu părinții celor apți să lupte valabil, armați, bieții de ei, cu puști Peabody din Războiul Independenței, echipați cu sumane și cu opinci - În mijlocul cărora a trebuit să piară, inutil și stupid, prietenul scrii tor Ion Trivale, rezistând pe poziție la malul Dunării, cu un pâlc de asemenea ostași
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În esență, din elevi, militari, studenți, persoane din cultură, Învățământ, admi nistrație etc. Ecoul lor apare și În presă și În lucrările unor autori. Desfă șurarea Conferințelor Ideii Europene nu era idilică. Ne-o spune Cora Irineu În jurnalul său: „Bieții caracaleni! Ce atenți, ce râvnitori de cultură, ce Îndatoritori! și nu i-am putut Îndupleca pe «Europenii» mei căpățânoși să se abată pe la dânșii, unul din ei barem, din drumul spre Craiova sau acum, când cu Brăila. Dar lasă că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
multe gropi în grădiniță și în jurul căsuței, unde am ascuns în una vesela, în alta conservele, în alta butelia de aragaz, în alta aragazul, frigiderul și așa mai departe. în timp ce făceam gropile și ascundeam aceste lucruri de mare preț pentru bietul român, sărmanul român basarabean, bătrâna plângea, își aducea aminte de 1944 și mereu tresărea la fiecare bubuitură de tun, rafale de mitralieră, împușcături ce nu conteneau să se audă în acele momente, dinspre Tighina, Gura Bâcului, Cocieri, Dubăsari, Varnița, dar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
care au adus marea masă a populației țării, jaful ce se petrece fără ca vinovații să fie trași la răspundere. Dacă ar trăi măicuța Natalia să vadă ce graniță s-a făcut acuma la Prut, și ce greu mai poate trece bietul român din Basarabia ca să și vadă țara, dar ce piedici imense și la ce umilințe este supus românul basarabean ca săși recapete fireasca cetățănia de român, ar crede că la București se află guvernanții lui Voronin... I-am propus măicuței
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aparținea. Certitudinea că el era de-acum altfel decât toți oamenii, că fusese ales pentru un experiment divin, având ca temă fericirea aproape veșnică, îi dădea o stare confuză, de infinită milă, amestecată cu o trufie cumva și mai infinită. „Bieții oameni, nu știu ce-i așteaptă!“, dar și: „Să-i ia dracu’ pe toți, eu am scăpat!“. Televizorul mergea fără sonor, însă faptul că pe toate canalele se perindau aceleași figuri de politicieni și vedete, ca și când aveau de făcut un anunț important
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aminte la soarta lor, domnul Frecea Marin îi privea cu înțelegere și le spunea că, undeva, cineva mare de tot era la curent cu această problemă. Oamenii se gândeau că acel cineva de undeva era probabil Dumnezeu. De unde să știe, bieții de ei, că Frecea Marin era atât de intim cu George Bush și că, din spirit de prevedere, începuse să-i scrie și lui Blair? Bibliotecara În anul întâi de facultate, timp de trei luni, am fost îndrăgostit de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe el l-au părăsit brusc și soția, și cumnatele, când poate să găsească oricând un bărbat ca să-i fie soție și alți zece cărora să le fie amant? Și de unde atâta magneziu, ca să vindeci harababura de la genele secolului XX? „Bietul Florinel - și-a mai zis sculptorul, și s-a dus să se culce -, nici nu știe ce-l așteaptă. Și măcar dacă ar fi crescut cu mamă, dar uite că o să crească numai cu tată. Și ăla cu totul lipsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
procesiunea s-a mutat cu cîteva case mai departe și alt personaj Îmbrăcat În negru a apărut la balcon. „Cutare sau cutare a murit, Însă amintirea faptelor lui bune și a integrității sale fără de cusur...“ etc. Și așa mai departe, bietul cutare sau cutare a fost dus pe ultimul său drum În acest fel, urmărit de nemulțumirea sătenilor care la fiecare colț de stradă Își descărcau sufletul, Într-un potop de cuvinte, de povara pe care a reprezentat-o acesta pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dădea iluzia propriei sale fericiri. Era un etalon modest! Jocul trebuia dus însă până la capăt. Acum câtva timp mi-ai cerut să nu-l văd pe Mihai, acum pe inginer. Nu, zău, îți repet, dragul meu, devii un tip imposibil! Bietul Atti păru cu adevărat pătruns de enormitatea preten țiilor sale... — Uite ce e, continuă Pierre, îți fac o propunere: renunț la inginer, în schimb mi-l dai pe Mihai! Sâmbătă îmi serbez ziua de naștere, invită-l din partea mea. Atti
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în perioada celei dintâi ocupații sovietice. În caz contrar, erau considerați supuși sovietici și urmau să fie repatriați. Or, eu și cu Mama fuseserăm acolo... Numai ideea de a mă despărți de Mihai mă înnebunea! 12 octombrie 1953 Săptămână agitată: bieții oameni nu sunt lăsați să trăiască în pace! Destinul nostru, al meu și al întregii mele familii, depinde de un nimic, putând să se schimbe diametral în fiecare clipă. După câteva zile de depresiune, mă las în seama incon știenței
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
binele pe care mi l-ați făcut angajându-mă aici, putând asigura hrana necesară familiei mele. Raționamentul dumneavoastră, domnule doctor, este logic și de o mare delicatețe sufletească. Dar din ecuația dumneavoastră lipsește al doilea termen: copiii. Ce să facă, bieții de ei fără mine?? Cum se vor descurca? Credeți, domnule doctor, că aș putea sta departe de copii, când ei sunt rațiunea mea de a fi? Și-apoi ce-i voi spune soțului meu când va veni de la închisoare dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]