2,371 matches
-
caustică și nu trebuie să iei chiar În serios cele ce-ți scriu, căci mai bine zis, uneori fac haz de necaz... La noi e cald, de câteva zile a Început canicula, noroc că seara, mai vine câte o ploaie binecuvântată care ne răcorește. Ne este dor totuși, de peisajul Fălticenilor. Soțul meu Îți mulțumește pentru urările ce i le faci și Îți transmite aceleași bune gânduri de bine și sănătate. Salutări cordiale, Stela Lovinescu </citation> <citation author=”LOVINESCU Stela” loc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să ne alunge de pe pământurile noastre. Noi îi recunoaștem pe toți profeții, inclusiv pe Moise și pe Isus. A-l nega pe Isus, a o nega pe Miriam, ar însemna să-l negăm pe Mohamed. Voi faceți așa ceva cu Profetul, binecuvântat fie-i numele?" Răspunsul e nu, dar, dacă e să fiu drept, eu sunt cel care mi-am pus în sinea mea această întrebare (de ce am opri profețiile la Isus?). Discipolii lui Hasan al-Banna (fondatorul, în Egipt, al Fraților Musulmani
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de aici pe Ham, care a comis crima de a-l vedea pe Noe gol. Ei vor face apoi o alianță pentru a-l menține pe Canaan, fiul lui Ham, în sclavie. Și iată deja frățeasca umanitate împărțită în "popoare binecuvântate" și "popoare blestemate". Iată deci blestemul acestui pământ. Mai sensibil ca în alte locuri și ale cărui ziduri și atentate reîmprospătează stigmatele. Se spune despre el că ar fi fost hărăzit lui Dumnezeu, dar așa cum despre chipul Tatălui poți spune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care se confruntă aici unul lângă altul ne-au tot făcut să sperăm, ca Isaia, într-o mare ridicare finală a barierelor de la capătul drumului suferințelor noastre. Pentru că tocmai știința este cea căreia îi revine acest rol, ea, partea noastră binecuvântată, care ar fi putut, dacă ar fi rămas singură la comandă, să-l ratifice, spre fericirea noastră a tuturor, pe optimistul Heraclit: "Oamenii treji locuiesc în aceeași lume". Numai că nimeni nu stă treaz douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Între
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
potrivnică obiceiului lor, relatează Sa’adeddin, s-a adresat agalei lor și l-a dojenit, zicând: Ce lucru ciudat au făcut acești oglani! Așa fac cei care se încing cu brâul vitejiei ?» apoi, luând scutul de apărare în mâinile sale binecuvântate, a dat pinteni calului să înainteze. Cei din oastea de Poartă, la rândul lor, atacând cu toții dintr-o parte, nu s-au despărțit de scara sultanului lor. Ienicerii, căindu-se de ceea ce au făcut, pentru a șterge rușinea lor, au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și foarte îmbelșugată în roade și ogoare și în toate cele folositoare traiului; este foarte bogată și în iazuri și bălți și heleșteie într-atât încât omul nu poate dori nimic mai mult de la natură pentru nevoile vieții.” Fiind lăsată (binecuvântată) de Dumnezeu cu pământ bogat, în Moldova se produce grâu, atât cât este necesar pentru hrana zilnică, dar nu mai mult, deoarece creșterea vitelor este ocupația cea mai productivă din toate punctele de vedere. Până la reforma lui Cuza din 1864
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pământească de ținuturile insulare ale Lumii de Dincolo”. Chinuit fizic de orbecăiala printr-un spațiu nefamiliar (imagine transsubstanțializată în La țigănci), flăcăul este atras de privirea înșelătoare, de vasilisc a șarpelui. Aflat spre răsărit, el este demascat doar de lumina binecuvântată a soarelui. Antinomia cu astrul diurn este totală, protecția solară prezintă antidotul la agresiunea haosului reprezentat de șarpe. Armele sclipitoare și cruciulița de argint opresc aspirarea totală în amorf: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
astfel de practici funerare la civilizațiile primitive: „Închinarea la soare, caracteristică populațiilor patriarhale, duce la dezvoltarea obiceiului de a înmormânta morții în vârfurile copacilor sau pe schele anume făcute, pentru ca mortul să se poată bucura cât mai mult de razele binecuvântate ale astrului sfânt. Din această pricină, multe triburi de indieni din America de Nord își înmormântează morții în copaci sau pe schele sprijinite pe crăci înfurcite” Cântecul ritual- ceremonial citat mai sus avea grijă ca dispărutul să primească în continuare lumina solară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
diacon și Grigore Zăhărescu, deși era mai mic de ani, dar era mult mai prezentabil și slujea ca preot. Și slujeau, nu bâlbâiau! Când zicea diaconu Zăhărescu: "Binecuvântează stăpâne!", din sfântul altar se auzea un glas foarte frumos și lămurit: "Binecuvântată este împărăția Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor amin!" Și totdeauna biserica de la Sf. Ilie era plină, de frumos ce slujau cei doi frați preoți. Și aveau și un dascăl Petrescu, iar care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
oriunde în lume. Dormitul acesta la comun, cu toate serviciile în comun, îmi aduce aminte de timpul când am efectuat serviciul militar, dar câtă diferență între acel timp ce aș vrea să-l uit pentru multe aspecte, și acest timp binecuvântat și interesant, deși nu ușor sub aspectul efortului fizic. Astăzi m-am trezit mai devreme, mă îmbrac cum pot în pat, pe întuneric, îmi strâng lucrurile, iau rucsacul și cobor în bucătărie. Alții au fost mai harnici decât mine, dar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ca un fel de vrajă ce mă domină cu bucurie. în acest ritm alert merg mai mulți km și ajung la Monte del Gozo, adică Muntele Bucuriei, deoarece de aici vezi pentru prima dată în vale Santiago de Compostela, orașul binecuvântat, ținta pelerinajului. Strig de bucurie, îmi curg lacrimi lungi pe obraji și le las să curgă în voie, îmi fac cruce de mai multe ori și alături de tânărul cu pas alert pe care apoi îl voi întâlni în - catedrală
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
căreia fusese ruptă. Hotărârea noastră este fermă și nestrămutată, fiindcă Austria, în curs de 144 de ani, s-a folosit de toate mijloacele pentru a ne desființa ca neam, bătându-și joc de drepturile noastre inalienabile asupra acestei frumoase și binecuvântate țări. Ea a desconsiderat sistematic drepturile limbii noastre, ne-a stânjenit în dezvoltarea noastră culturală și s-a folosit de avutul nostru pentru scopurile ei și împotriva intereselor noastre cele mai vitale. Tot ce simțea românește în această țară era
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Întâmplarea? Dar în ce n-are ea, drăguța, rolul primordial? Întâmplarea a făcut să fiu un copil în general singur, cum mai sunt și acum copiii prin satele din Munții Apuseni, din Munții Neamțului, din Munții Făgăraș și din alți binecuvântați munți din România. Așa erau copiii și din satul meu din Plaiul Cloșani. După ce am depășit nivelul de cititor de la cooperativa de consum, de prin clasa a cincea, am devenit prieten al cărții, cu carnet și insignă. Un prieten și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acolo a venit Îngerul la Sfânta Fecioară când lua apă de la acest izvor. Privești nedumerit la fereastră și izvor, la cum s-a coborât Cerul la pământ, cum și-au dat mâna. Câtă sfințenie, câtă bucurie! Ce locuri minunate și binecuvântate! S-a unit Cerul și pământul. Aici În Nazaret a copilărit Pruncul Iisus, a locuit Fiul lui Dumnezeu În acest frumos orășel de acum. Pe atunci era un sătuc, cu oameni modești aș spune. Nazaret - Patria Cerească. De aici a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ei ne așteaptă Tatăl care este la cârma ei. E gata oricând să ne dea o Mână de ajutor. Numai să-L chemăm să ne ajute. Nu ne va refuza, că ne iubește. După ce ieșim din acest loc minunat și binecuvântat ghidul ne duce În apropiere, la o grădină de vară. Luăm loc la mese unde ne servesc potrivit locului cu pește prăjit. O bunătate de pește gustos și dulce. În amintirea Domnului, că și El i-a servit pe ucenici
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și-i Îmbuteliat În sticle de 700 ml. Eticheta de pe sticlă reprezintă Nunta, cu vasele care au fost de ajutor la nuntă. Vinul este bun la gust și dulce. Nu prea are grade ca al nostru. Dar este bun și binecuvântat. Călugării de-acolo fac acest vin. Fiecare pelerin cumpără vin să aducă la cei dragi de acasă din România. Ca să ne sfințim cu toții. De voiești, Doamne, ajută-ne să ne sfințim cu toții! Mulțumiți și fericiți de tot ce-am văzut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
te ajută. Se spune că aceste trepte au fost făcute de un singur călugăr, care a lucrat la ele peste 50 de ani. Cred că-i un sfânt cel ce s-a ostenit și a făcut aceste trepte. Domnul fie binecuvântat și călugărului să-i dea cununa În Împărăția Sa! Loc În Rai să-i facă. Era lună și frumos și Încet-Încet am Început urcarea. Noi n-am fost pregătiți să fi luat lanterne. Am urcat la lumina lunii și ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ei, ca să scape toți teferi grație îngrijirilor lui. Mai ales Marie și Nicol îi datorau viața. Citeam, tremuram și ne îngrozeam de ce primejdii au scăpat, pe când alții au fost loviți în chip ireparabil. Tot trebuia să ne socotim o familie binecuvântată. Ultima serie de scrisori aduse prin delegații veniți din Moldova ne-au adus de la Ionel pe cele mai afectuoase, de la Tați pe cele mai amănunțite. Nicolae Pillat vorbea de fetița lui pe care nici n-o cunoștea încă; toți scriseseră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu privire la fondarea orașului. Era justificată, de asemenea, regula venețiana ținând de imperiul ei maritim și de statul ei terraferma susținând că armonia internă excepțională a cetățenilor Veneției le impunea obligația de a exclude alte persoane care nu fuseseră atât de binecuvântate 36. De origine urbis Venetiarum rebusque ab ipsa gestis historia a lui Giustiniani a fost publicată numai postum, în 1492, si in acelasi timp un alt umanist, ne-Venețianul Marcantonio Coccio, cunoscut ca Sabellico (fiindcă venea de pe dealurile Sabine) a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care le fac capabile de orice jertfe, și care se pot asemăna cu acele momente când omul la vrâsta tinereței și-ar da bucuros ultima picătură de sânge pentru ființa ce iubește. Eram și noi ca popor în acea vrâstă binecuvântată a tinereții, deschisă tuturor pornirilor generoase. Fericit cine a apucat acele timpuri! Viața omului e așa de scurtă și mai totdeauna așa de deșartă sau plină de decepțiuni, încât cine a trăit în acea perioadă de prodigioasă mișcare națională și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
s-ar alege el din minunele paradisului? Ei bine, între cumințenia vrâstei coapte și între naivitatea tinereței, eu unul, dacă mi-ar fi dat să aleg, aș opta cu ochii închiși pentru cea din urmă. Eram, deci, în acei ani binecuvântați, când nu te îndoiești de nimic, când te crezi calare pe noroc și în stare de a rădica lumea cu umărul. Intram în viață cu toată oarba încredere a unui copil neștiutor și căutam, firește să mă țin la nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi eu în stare să descriu emoțiunele ce au mișcat atunci sufletul meu, să descriu bătăile de inimă, nopțile nedormite, micile bucurii, marele amărăciuni ce mă înecau rând pe rând; ar trebui să mă întorc mult îndărăpt spre acele timpuri binecuvântate ca să pot da acestor vibrări sufletești tonul viu și proaspăt de atunci. Aci sunt silit să mă opresc un moment ca să fac o mică digresiune, să destăinuiesc spre ușurarea conștiinței mele un lucru ce mă apasă și anume, că slăbiciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aș putea destăinui nici chiar duhovnicului pentru descărcarea pacatelor mele, dar încă publicului cârtitor, mai ales că dânsele trebuie să fie acuma niște frumoase și cucernice ruine. Dacă însă din fuga condeiului am numit pe nepoata doctorului Diaconovici, am scuză binecuvântată că dragostea mea copilărească pentru dânsa nu a fost de natură să-i întunece aureola. Presupunând că dânsa mai este încă în viață, ceea ce e cu putință și că aceste rânduri i-ar cădea sub ochi, ceea ce mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un ieduț jucăuș cu care obișnuia să doarmă. N-o puteai desprinde de „Petrică”, patrupedul de câteva zile care, seară de seară, se așeza pe burtica Ricăi și crea mai frumos ca oricând comuniunea om-animal în acel colț de rai binecuvântat, unde sora mamei, „mamatușa”, ne aducea de fiecare dată lapte proaspăt muls la orele serii și pâine aburindă, coaptă pe vatră, alteori turte sau gogoși însiropate. Acestea sunt primele mele imagini ce-mi picură în acest imens creuzet al amintirilor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
celebră în interpretarea brăilencei Ștefania Stere, „Ce văzui pe Călmățui” și vine, evident, răspunsul în ecou: Oare, copilăria mea ? Oare, doar o parte din rădăcinile mele ? Oare, credința, iubirea, demnitatea ? Sau totul la un loc ? II. Maia Alexandrina și pomul binecuvântat al Sfântului Ilie Pe Maia Sanda, mama mamei mele, mi-o aduc aminte de fiecare dată, cam în același registru vestimentar, mai toată viața a purtat culori terne în veșminte, baticul sau basmaua erau permanent rânduite să-i acopere părul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]