2,558 matches
-
de luptă din care soldații să poată trage fără a fi expuși radiațiilor. Vehiculul a fost denumit oficial BMP-1, fiind introdus în dotare din 1966. Considerat a fi prima mașină de luptă a infanteriei, BMP-1 avea un design revoluționar. Cutia blindată avea o siluetă joasă. În cazul unui război nuclear, soldații puteau executa foc din interiorul vehiculului prin intermediul ambrazurilor din lateral. Camera de luptă era protejată de contaminare radioactivă prin intermediul unui sistem PAZ de protecție. Acesta consta într-un sistem de
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
inamic dezorganizat sau a unei rezistențe slabe, BMP-1 putea acționa din mers, în prima linie. Dacă era întâmpinată o rezistență organizată, tancurile erau trimise în prima linie. În spatele tancurilor se aflau soldații la aproximativ 200 de metri pentru a proteja blindatele de armele antitanc ale infanteriei inamicului. Formațiunile BMP-1 se aflau la 200-300 de metri în spatele soldaților, asigurând foc de sprijin pentru tancuri (cu rachetele antitanc dirijate Malyutka) și pentru infanterie (folosind tunul Grom și mitraliera coaxială PKT). În cadrul unei divizii
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
cu rachetele antitanc dirijate Malyutka) și pentru infanterie (folosind tunul Grom și mitraliera coaxială PKT). În cadrul unei divizii sovietice de infanterie mecanizată, regimentul dotat cu BMP-1 acționa alături de regimentul de tancuri, flancurile fiind asigurate de două regimente echipate cu transportoare blindate BTR-60PB. Armata a adoptat această organizare din cauza costului ridicat pentru un vehicul BMP-1, transportorul BTR-60PB fiind mai ieftin și mai ușor de fabricat. Armatele din vest au introdus și ele rapid în dotare mașini de luptă a infanteriei. Republica Federală
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
1972. Statele Unite ale Americii au introdus în dotare din 1981, după amânări semnificative, vehiculul M2 Bradley, iar Marea Britanie a folosit vehiculul Warrior din 1984. Uniunea Sovietică a fabricat mașina de luptă BMP-2 din anul 1977, o versiune inspirată după vehiculul blindat german Marder. Tunul de calibrul 73 mm s-a dovedit a avea o bătaie limitată (500 de metri), fiind înlocuit cu un tun automat de calibrul 30 mm. Acesta putea fi folosit și împotriva elicopterelor inamicului. Rachetele Malyutka folosite de
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
Majoritatea acestor mașini de luptă pe roți provin din țări europene, unde rețeaua de drumuri este dezvoltată. Tot în această perioadă, mașinile de luptă ale infanteriei pe șenile au început să semene cu tancurile ușoare, fiind din ce în ce mai bine înarmate și blindate. Acest concept este derivat din cel al mașinii de luptă a infanteriei, fiind dezvoltat de Uniunea Sovietică. Primul vehicul de acest tip, BMD-1, a fost proiectat concomitent cu BMP-1, fiind o versiune mai ușoară și mai mică a acestui model
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
din Afghanistan, armatele NATO nu au introdus în dotare vehicule asemănătoare. Majoritatea vehiculelor de luptă din Occident pot fi însă aeropurtate. Armamentul standard constă de obicei într-un tun automat de calibrul 20-40 mm. Acestea sunt eficiente împotriva infanteriei, vehiculelor blindate ușor și țintelor aeriene aflate la joasă altitudine care zboară la o viteză redusă. Uniunea Sovietică a folosit și tunuri cu viteză redusă la gura țevii, precum tunul 2A28 Grom de calibrul 73 mm (semiautomat, cu țeavă lisă) al vehiculului
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
ușor și țintelor aeriene aflate la joasă altitudine care zboară la o viteză redusă. Uniunea Sovietică a folosit și tunuri cu viteză redusă la gura țevii, precum tunul 2A28 Grom de calibrul 73 mm (semiautomat, cu țeavă lisă) al vehiculului blindat BMP-1. Tunul Grom avea însă o bătaie limitată, fiind înlocuit cu un tun automat de calibrul 30 mm la BMP-2. Următorul vehicul al seriei, BMP-3, folosea atât un tun automat de calibrul 30 mm, cât și un tun 2A70 cu
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
amplasate pe ușa din spate. Vehiculul blindat de luptă britanic Warrior a fost proiectat din start fără ambrazuri laterale. Precizia tragerilor executate din interior are de suferit semnificativ dacă vehiculul este în mișcare. Grupa de infanterie din interiorul unui vehicul blindat BMP-1 era dotată de obicei suplimentar cu o rachetă sol-aer portativă SA-7 (ulterior, SA-14 sau SA-16) care putea fi folosită în exteriorul vehiculului. Restul soldaților erau echipați cu una sau două mitraliere PKM și pistoale-mitralieră AKMS. În cazul în care
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
pentru a nu răni soldații din dreapta). Mașina de luptă a infanteriei a fost concepută pentru a asigura sprijin grupei de infanterie din interior, nefiind un vehicul de asalt sau de străpungere a frontului. Blindajul este ușor, fiind însă superior transportoarelor blindate pentru trupe. Blindajul frontal al BMP-1 asigura protecție împotriva proiectilelor perforante de calibrul 20 mm ale tunurilor automate. Blindajul lateral era însă insuficient, fiind vulnerabil la focul mitralierelor grele de calibrul 12,7 mm. În prezent, vehiculele moderne precum CV-90
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
12,7 mm. În prezent, vehiculele moderne precum CV-90 sunt protejate pe arcul frontal împotriva loviturilor de calibrul 30 mm și în lateral de loviturile cartușelor perforante de calibrul 12,7 mm. Plafonul, podeaua și partea din spate a cutiei blindate sunt foarte subțiri. Vehiculele proiectate recent sau aflate în faza de proiectare pun accent pe capacitatea de a fi dotate cu seturi suplimentare de blindaj, în funcție de misiune. Rezistența la acțiunea minelor și dispozitivelor explozive improvizate (DEI) a fost crescută prin
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
în faza de proiectare pun accent pe capacitatea de a fi dotate cu seturi suplimentare de blindaj, în funcție de misiune. Rezistența la acțiunea minelor și dispozitivelor explozive improvizate (DEI) a fost crescută prin poziționarea soldaților lângă pereții exteriori laterali ai cutiei blindate și suspendarea scaunelor de plafon. În timpul Războiului din Golf, mașinile de luptă ale infanteriei americane M2 Bradley au fost echipate cu blindaj reactiv pentru a fi protejate de rachete antitanc și proiectile HEAT. Recent, în timpul Războiului din Afghanistan și Irak
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
(abreviere de la "Transportor Amfibiu Blindat") este termenul folosit de Armata Română pentru a denumi o serie de transportoare blindate pentru trupe cu tracțiune 8×8. Seria de vehicule militare este bazată pe transportoarele blindate pe roți de tip BTR (abreviere de la "Bronetransporter": "transportor blindat" în
TAB () [Corola-website/Science/320979_a_322308]
-
Amfibiu Blindat") este termenul folosit de Armata Română pentru a denumi o serie de transportoare blindate pentru trupe cu tracțiune 8×8. Seria de vehicule militare este bazată pe transportoarele blindate pe roți de tip BTR (abreviere de la "Bronetransporter": "transportor blindat" în rusă) de fabricație sovietică. Deși sunt practic transportoare blindate BTR construite sub licență în România, TAB-urile au fost adaptate cerințelor Armatei Române, având unele îmbunătățiri, precum motoare diesel mai puternice.
TAB () [Corola-website/Science/320979_a_322308]
-
denumi o serie de transportoare blindate pentru trupe cu tracțiune 8×8. Seria de vehicule militare este bazată pe transportoarele blindate pe roți de tip BTR (abreviere de la "Bronetransporter": "transportor blindat" în rusă) de fabricație sovietică. Deși sunt practic transportoare blindate BTR construite sub licență în România, TAB-urile au fost adaptate cerințelor Armatei Române, având unele îmbunătățiri, precum motoare diesel mai puternice.
TAB () [Corola-website/Science/320979_a_322308]
-
pentru a fi folosite pe "Großtraktor". Prototipul Rheinmetall a fost denumit PzKpfw NbFz V ('PanzerKampfwagen NeubauFahrzeug V'), iar cel propus de Krupp a fost denumit PzKpfw NbFz VI. Scopul acestor modele era să îndeplinească rolul tancurilor grele în noile formațiuni blindate, dar prototipurile s-au dovedit a fi mult prea complexe și predispuse avariilor mecanice pentru a îndeplini cu succes acest rol. Dezvoltarea acestui tip de tanc a continuat totuși pentru ca industria și armata Germaniei naziste să capete experiență legată de
Neubaufahrzeug () [Corola-website/Science/320992_a_322321]
-
Diviziei Colonelul român . În această bătălie Divizia 2 Munte a pierdut 30 de ofițeri, 22 de subofițeri, 768 de soldați (morți, răniți și dispăruți). În ziua de 29 octombrie se primesc la comandamentul diviziei următoarele felicitări: - de la comandantul Armatei I Blindate, generalul Von Kleist: „Exprim recunoștință și mulțumirile mele diviziei condusă de dumneavoastră, cu ocazia ocupării orașului, puternic fortificat, Nalcik. Mai departe până la VICTORIA FINALĂ!” - de la comandantul Corpului 3 Blindate, generalul von Mackensen: „Calde mulțumiri dumneavoastră și bravei dumneavoastră divizii. Sunt
Simion Coman () [Corola-website/Science/315381_a_316710]
-
se primesc la comandamentul diviziei următoarele felicitări: - de la comandantul Armatei I Blindate, generalul Von Kleist: „Exprim recunoștință și mulțumirile mele diviziei condusă de dumneavoastră, cu ocazia ocupării orașului, puternic fortificat, Nalcik. Mai departe până la VICTORIA FINALĂ!” - de la comandantul Corpului 3 Blindate, generalul von Mackensen: „Calde mulțumiri dumneavoastră și bravei dumneavoastră divizii. Sunt mândru că am condus trupe române la victorie”. - de la comandamentul Flotei a IV a Aeriană Richthofen: „Sincere felicitări pentru succesul de la Nalcik”. Colonelul Coman Simion, comandant secund al Diviziei
Simion Coman () [Corola-website/Science/315381_a_316710]
-
însă o altă comandă pentru 382 de tancuri trimisă la mijlocul anului 1939 a fost refuzată de către germani. R-2 a fost repartizat Regimentului 1 care de luptă al Diviziei 1 blindată în 1941-1942. Acționând ca o unitate de șoc, Divizia 1 blindată a obținut succese considerabile în bătălia pentru Chișinău, însă la Odessa a suferit pierderi grele atunci când tancurile R-2 au fost folosite în sprijinul infanteriei, blindajul subțire al acestora făcându-le o pradă ușoară pentru puștile anti-tanc sovietice. La sfârșitul campaniei
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
campaniei din 1941, 26 de tancuri R-2 erau avariate fără posibilitate de recuperare, astfel că în 1942 Germania a fost de acord să livreze 26 de tancuri Panzerkampfwagen 35(t) aproape identice însă uzate pentru a acoperi pierderile. Divizia 1 blindată s-a refăcut în țară până în august 1942 și a fost repartizată Armatei a 3-a care apăra Cotul Donului. Deoarece trupele germano-române întâlneau un număr tot mai mare de tancuri T-34, Divizia 1 blindată a testat eficacitatea unui
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
acoperi pierderile. Divizia 1 blindată s-a refăcut în țară până în august 1942 și a fost repartizată Armatei a 3-a care apăra Cotul Donului. Deoarece trupele germano-române întâlneau un număr tot mai mare de tancuri T-34, Divizia 1 blindată a testat eficacitatea unui R-2 împotriva unui T-34 capturat. Testul a dovedit că T-34 era invulnerabil în fața tunului de 37 mm al tancului R-2. În timpul bătăliei de la Cotul Donului, unde masele de tancuri medii și grele sovietice au
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
a dovedit că T-34 era invulnerabil în fața tunului de 37 mm al tancului R-2. În timpul bătăliei de la Cotul Donului, unde masele de tancuri medii și grele sovietice au creat haos printre epuizatele și prost echipatele trupe române, Divizia 1 blindată a pierdut 60 la sută din capacitatea de luptă, traversând râul Cir cu 19 tancuri R-2, unele tractate de tancuri T-3 sau T-4 din cauza lipsei de carburant. Pierderile totale de tancuri R-2 la Stalingrad au fost de 27
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
lipsei de carburant. Pierderile totale de tancuri R-2 la Stalingrad au fost de 27 scoase din acțiune, 30 abandonate din cauza lipsei de combustibil și 24 din cauza problemelor mecanice. Unele tancuri R-2 care au supraviețuit au fost folosite de către detașamente de blindate formate ad-hoc în 1944 (Grupul blindat-mixt Cantemir pe frontul din Basarabia și Detașamentul blindat Popescu pe câmpurile petrolifere de lângă Ploiești). Două tancuri R-2 care au scăpat de rechiziționările sovietice din februarie 1945 au fost folosite de Regimentul 2 care de
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
scoase din acțiune, 30 abandonate din cauza lipsei de combustibil și 24 din cauza problemelor mecanice. Unele tancuri R-2 care au supraviețuit au fost folosite de către detașamente de blindate formate ad-hoc în 1944 (Grupul blindat-mixt Cantemir pe frontul din Basarabia și Detașamentul blindat Popescu pe câmpurile petrolifere de lângă Ploiești). Două tancuri R-2 care au scăpat de rechiziționările sovietice din februarie 1945 au fost folosite de Regimentul 2 care de luptă în timpul operațiunilor din Cehoslovacia și Austria. Ambele au fost pierdute pe 12 aprilie
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
ale războiului. A fost folosit de asemenea și de alte armate ale epocii, precum armata română, poloneză, iugoslavă sau turcă. În decembrie 1937, România a început negocierile cu Franța pentru inaugurarea în țară a unei linii de producție pentru vehicule blindate. Producția planificată includea 200 de tancuri , însă înțelegerea nu a putut fi dusă până la capăt iar în cele din urmă tancurile au fost comandate din Franța. Nevoile armatei franceze, precum și exporturile concomitente în Iugoslavia, Polonia și Turcia, au încetinit ritmul
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]
-
aveau jante de metal proiectate de locotenent-colonelul Constantin Ghiulai. Deoarece caracteristicile operaționale ale tancurilor R-35 față de cele ale mai modernelor tancuri R-2 din Regimentul 1 care de luptă erau diferite, s-a decis înainte de 22 iunie 1941 ca Divizia 1 blindată să păstreze doar Regimentul 1 care de luptă, Regimentul 2 care de luptă fiind transferat cartierului general al Armatei a 4-a. Au fost folosite la eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord și la asediul Odessei. Deși se bucurau de
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]