2,653 matches
-
trutta fario, clean - Leuciscus cephalus, zglăvoacă - Cottus gobio și boiștean - Phoxinus phoxinus. 1.5. Mediul socioeconomic 1.5.1. Istoricul Rezervației Naturale Lacul Bălătău Înainte de naționalizarea din anul 1948, suprafața ce constituie aria naturală protejată Lacul Bălătău a aparținut familiei boierești Ghica, iar, după aceea, a trecut în proprietatea statului român. 1.5.2. Aspecte demografice Prezența umană în zona Rezervației Naturale Lacul Bălătău este legată de activitățile agricole din vecinătatea ariei naturale protejate, fără ca acestea să vizeze parcele incluse în
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 martie 2016 al Rezervaţiei Naturale Lacul Bălătău. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271485_a_272814]
-
pe drumul comunal DC 124, sat Dumbrăvești │Comuna Tomșani │ 2189 Refacere podeț peste pârâul Bistrița, pct. Epure, sat Foleștii de Jos Refacere pod peste pârâul Valea Neagoții, pct. Șodolescu, sat Bogdănești Refacere punți pietonale în punctele: Apă Sărată, Lungulești și Boiereasca Refacere drumuri de interes local: Valea Neagoții, DC 148 A, DC 148, DC 133, DC 133 A, Refacere platformă drumuri de interes local și rigolele aferente (Râpa Cărămizii, Săioci, │ │ │ │ │Băiașa, Băjenari, Roești, Mătulești, Frasina, Bărbărigeni, Cuieni, Mănos) Refacere 6 podețe
HOTĂRÂRE nr. 468 din 6 iulie 2016 (*actualizată*) privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale afectate de calamităţi naturale produse de inundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274216_a_275545]
-
cu potențial de dezvoltare important, mai ales la nivelul boom-ului imobiliar și de business din perioada 2005-2007. Majoritatea imobilelor din zonă au fost naționalizate în urmă decretelor din anii 1948-1951. În locul foștilor proprietari din perioada interbelică, descendenți ai familiilor boierești și membri ai burgheziei bogate (directori de spitale etc.), au fost mutate, în perioada socialistă, în regim de locuință cu chirie, numeroase familii sărace, multe din zonele rurale sau din comunități de romi. Dincolo de episoadele uneori tragice (sinuciderea directorului de
Evacuați, artiști și agenți ai gentrificării: Proiectele din Rahova-Uranus / Interviu cu Cristina Eremia () [Corola-website/Science/295760_a_297089]
-
sporit. În lunile februarie - martie 1855 avea loc la Craiova o puternică revoltă, socotită de istorici momentul de vârf al raporturilor de încordare ce au existat între poporul român și ocupanții săi din anii 1854 - 1856. Una dintre marile familii boierești din Craiova - familia Bibescu - a dat Țării Românești pe ultimii săi doi domnitori: frații Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842-1848) și Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1856). Uniunea vamală a Țării Românești și a Moldovei (1848) - un prim pas pe calea unirii definitive a
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
romane, toate localitățile noastre au apărut și s-au dezvoltat mai ales în perioada lungă a evului mediu, chiar dacă au urmat unele rădăcini geto-dace. Localitățile născute în evul mediu au avut legături cu anumite moșii cu caracter feudal. Moșiile erau boierești sau domnești. Ele purtau denumiri care numai uneori corespundeau cu numele proprietarului. Localitățile au luat naștere pe anumite moșii, dar au rămas înconjurate de alte moșii peste care urmau a se întinde în cursul dezvoltării ulterioare. Această evoluție istorică a
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
înconjurate de alte moșii peste care urmau a se întinde în cursul dezvoltării ulterioare. Această evoluție istorică a determinat ca localitățile și mahalalele lor să împrumute numele moșiilor pe care se dezvoltau. Se poate aprecia că tradiția aceasta a moșiilor boierești sau domnești care determinau, în parte, denumirea localităților și a mahalalelor a durat, la noi, până în 1864, când s-a trecut la secularizarea averilor mănăstirești și când s-au desființat rangurile și privilegiile boierești, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
aprecia că tradiția aceasta a moșiilor boierești sau domnești care determinau, în parte, denumirea localităților și a mahalalelor a durat, la noi, până în 1864, când s-a trecut la secularizarea averilor mănăstirești și când s-au desființat rangurile și privilegiile boierești, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Craiova, localitate cu tradiție medievală, centru polarizator de primă mărime în Țara Românească, a cunoscut atribuirea denumirilor cartierelor sale de început, a mahalalelor, după tradițiile amintite, putând constitui chiar un exemplu în lumea localităților
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
din 1835, în 1838 nu mai apare Mahalaua Haralambie, despre care, nici anterior, nu se consemnase pe ce moșie se afla și nici numărul de familii din parohie. Craiova este un oraș cu numeroase construcții vechi: biserici, case și palate boierești sau alte construcții laice. Biserica Madona Dudu, catedrala Maicii Domnului, este un adevărat loc de pelerinaj. Ridicată între anii 1750 - 1756, biserica a fost refăcută în 1844 după ce a fost distrusă de cutremurul din 1831. Pictura bisericii poartă semnătura lui
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
Mare, înaintând spre Suceava, a reputat o victorie decisivă asupra lui Petru Aron. Începând cu anul 1800, așezarea capătă treptat numele actual, fiind numită mai întâi Bodeștii lui Buhuș, Bodeștii Buhușoaiei, Buhușoaia, Buhuș. Toate aceste denumiri derivă de la numele familiei boierești Buhuș care stăpânea aceste locuri. În anul 1819 a fost declarat târg boieresc, iar din anul 1832 încep să apară primele ateliere meșteșugărești. A fost declarat oraș în anul 1930. La pagina 137 din Enciclopedia Cugetarea (1936 - 1939), precum și la
Buhuși () [Corola-website/Science/297006_a_298335]
-
Începând cu anul 1800, așezarea capătă treptat numele actual, fiind numită mai întâi Bodeștii lui Buhuș, Bodeștii Buhușoaiei, Buhușoaia, Buhuș. Toate aceste denumiri derivă de la numele familiei boierești Buhuș care stăpânea aceste locuri. În anul 1819 a fost declarat târg boieresc, iar din anul 1832 încep să apară primele ateliere meșteșugărești. A fost declarat oraș în anul 1930. La pagina 137 din Enciclopedia Cugetarea (1936 - 1939), precum și la pagina 576 din "Istoria românilor" de Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu
Buhuși () [Corola-website/Science/297006_a_298335]
-
fost întotdeauna la loc de cinste. De Drăgășani ca târg putem vorbi din a doua parte a secolului al XVIII-lea. În 1772 austriacul Von Bauer scrie în memoriile sale despre localitatea Drăgășani: ""sat cu o casă episcopală, o curte boierească, o biserică, vii și un târg"". În zona Drăgășanilor, câțiva dintre pandurii lui Tudor Vladimirescu, conduși de Preda Drugănescu alături de eteriști, au opus rezistență trupelor otomane. Ca omagiu al evenimentelor petrecute la Drăgășani, s-a ridicat, în anul 1884, în
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
o priveliște încântătoare în zilele senine (atunci Bucegii se înalță maiestuos dintre blocuri), i sunt situați într-un climat temperat continental. Există două versiuni orale cu privire la întemeierea localității. Astfel, se povestește că, pe vremea când moșia era încă sub stăpânirea boierească, trăia o femeie destoinică și curajoasă, numită Moreanca (desigur, soția unui oarecare Moreanu). Curajoasa femeie stăpânea cu mare greutate pământul, căci se începuse coborârea pe vale a locuitorilor stabiliți pe plaiuri, "veniți din Țara Ungurească". Moreanca îi alunga cu parul
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
în majoritatea cazurilor de la stăpânul satului (cneazul de pe vremuri)”". Așezările, originile orașului Balș de astăzi ce s-au putut certifica de-a lungul istoriei dovedesc faptul că în epoca feudală localitatea s-a format ca și târg. Aici exista curtea boiereasca a neamului cnezilor Balș. O altă ipoteză în legătură cu toponimia orașului Balș este enunțată de către Andrei Pandrea în lucrarea “Petre Pandrea martor de veac”, "„Târgul Balș se află în mijlocul Olteniei, la limita meridională a podișului getic, chiar între dealurile Chiliei și
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
așezată pe vârf. Pe pereții monumentului sunt gravate în limbă română veche, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase. Autonomia Ocolului Câmpulung rezultă din privilegiul locuitorilor din acea vreme de a-și ierna fără plată oile pe moșiile mănăstirești și boierești, din scutirile vamale pentru comerț (de exemplu taxa vinăritului), din scutirile de a da cai de olac și de-a plăti bir la întemeierea unei noi gospodării. Conținutul drepturilor, privilegiilor și scutirile de care se bucură locuitorii zonei rezultă fie
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
a cuprins repede și sudul țării până în martie. Aceste convulsii sociale majore au fost provocate de faptul ca țăranii nu posedau pamântul pe care-l lucrau, ca și de exploatarea la care aceștia erau supuși de către coroană și clasa feudală (boierească) asociată acesteia, precum și de spolierea sistematică la care țărănimea era supusă din partea clasei comerciale străine active în domeniul comerțului agricol. Răscoalele au fost reprimate în mod sângeros, fiind folosite armata și chiar artileria împotriva țăranilor revoltați. Represiunile s-au soldat
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
istoricii de la începutul secolului XX care au studiat familiile nobiliare române îi putem enumera pe Nicolae Iorga și Octav George Lecca, însă cel care fundamentează științific această ramură a istoriei este Ștefan Dimitrie Grecianu care publică "Genealogiile documentate ale familiilor boierești" în trei volume, proiect monumental rămas însă neterminat datorită morții premature a autorului. La Iași între 1912 și 1913 apare prima publicație de specialitate "Arhiva Genealogică" (apar numai 11 numere) iar încercarea de relansare din 1944 sub numele de "Arhiva
Genealogie () [Corola-website/Science/301011_a_302340]
-
kilometri de Ploiești și 30 de kilometri de Târgoviște. Atestat documentar la 27 mai 1510, cu 104 ani înainte de satul Dărmănești, sătul Mărginenii de Sus a fost strâns legat până la sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea de familia boiereasca Constantin Cantacuzino. Moșiile Mărgineni de pe teritoriul satului Mărgineni sunt cele mai vechi din punct de vedere istoric care aparțin astăzi administrativ comunei Dărmănești. Acestea aparțineau jupanului Drăghici - mare comis și jupanului Udriște - postelnic, cu fiii lor, prin “dania lui Vlad
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
comunale și de exploatare agricolă. Potențialul comunei este ridicat, atât datorită forței de muncă ieftine, cât și datorită prețului relativ scăzut al terenului cu valoare investițională. Ca puncte de interes, în comună există: două școli, două biserici, un vechi conac boieresc, un foișor. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Negrilești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,22%). Pentru 4,53% din populație, apartenența etnică nu
Comuna Negrilești, Galați () [Corola-website/Science/301219_a_302548]
-
apoi mânăstireasca, obștea razaseasca se va risipi lesne înainte de secolul XIV, atestate documentar, ulterior, hlize razasesti. Istoria satului este, deci, identică, în linii mari cu cea a oricărui sat de clacași din Moldova, împovărați de obligațiile ce decurgeau din executarea „boierescului”, claca, mereu în creștere din momentul în care cerealele, vitele, devin o constantă economică a pieței interne și externe. SATUL SIVITA Ce sunt scutelnici a mănăstirii de Sfatul Neculai ot Galați 1. Ioniță Lapteacru, vornic; 2. Pavel Chebac 3. Ivan
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
Lahovari (1898), se menționează: În "Dicționarul Geografic al județului Iași", întocmit de Al. Obrejia, se spune: La începutul secolului al XX-lea, sătul Bălțeni se află pe moșia ce aparținea Mariei Mehedinți, soția geografului Simion Mehedinți. Aceștia aveau o casă boiereasca (pe locul căreia s-a construit fermă zootehnica după colectivizare), unde locuiau vară pentru a supraveghea muncile agricole. Satul Bălțeni a fost drum de trecere și pentru Costache Negruzzi spre moșia și conacul de la Hermeziu, atunci când își petrecea vacanțele împreună cu
Bălteni, Iași () [Corola-website/Science/301259_a_302588]
-
funcționează o școală primară și o grădiniță. Biserică "SFANȚUL DUMITRU" din satul Coadă Stincii Satul Coadă Stincii este așezat pe coasta dealului care străjuiește șesul Prutului și a Jijiei. Bătrânii spun că primii locuitori ai acestui sat au fost robi boierești. Despre începutul bisericii cu hramul Sfanțului Mucenic Dimitrie din acest sat, nu se cunosc date precise. Probabil prima biserică datează de pe la sfarsitul sec. XVIII. Conform documentelor găsite în arhiva Mitropoliei, biserica din Coadă Stâncii a fost construită cam pe la anul
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
din regiunea Iași. În 1968, a revenit la județul Iași, reînființat. Șapte obiective din comuna Erbiceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Cinci dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Curtea Boierească” din vatra satului Bârlești conține așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza B), Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al III-lea-I î.e.n. (perioada Latène), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolele al XVI-lea-al XVII-lea
Comuna Erbiceni, Iași () [Corola-website/Science/301276_a_302605]
-
ea rămânând doar o pivniță lângă care a fost construit magazinul sătesc. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hărpășești a fost zidită de boierul George Mavrocordat (1802-1858) în anul 1833, în partea de vest a satului, în apropierea conacului boieresc. În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori. După câteva reparații sumare în anii 1888 și 1909, în anul 1937 i s-a făcut o reparație la acoperiș, turn și soclul exterior și s-a turnat trotuar
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
deoarece este un sat mic cu aproximativ 100 case, iar restul copiilor care depășesc clasele l-lV sunt nevoiți să facă naveta până la Erbiceni (la 4 km) sau Belcești (la aproximativ 8 km). În acest sat este și un conac boieresc care până în toamna anul 2006 a aparținut Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Podu Iloaiei. Acesta a fost locuit de familiile Coteanu și Pirau, iar în momentul de față conacul și livada aferentă se află în paragină. În apropiere de sat
Spinoasa, Iași () [Corola-website/Science/301307_a_302636]
-
moșiilor - familia Sturzeștilor. În primul deceniu al secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1804, logofătul și marele vistiernic Săndulache Sturza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a construi o reședința luxoasa pe locul vechii case boierești a strămoșilor săi. De asemenea, grădinarul german Mehler avea scopul de a amenaja în jurul palatului un parc cu ălei străjuite de statui, bănci ascunse în labirinturi de verdeață și chiar un iaz înconjurat de salcii. Palatul de la Ruginoasa a fost
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]