4,074 matches
-
chiar lectura cărții ? Jules romains merită citat ca un alt exemplu interesant. Din punctul meu de vedere el este mai puțin spectaculos prin poveștile sale, decît prin alegrețea titlurilor cu care își coafează capitolele, de exemplu în romanul Oameni de bunăvoință. (Capitolul XVI - Două forțe. Două amenințări. Capitolul XVII - Marea călătorie a micului băiat. Capitolul XVIII - Parisul la ora cinci seara. Capitolul XIX - întîlnirea. Capitolul XX - Wazemmes întîlnește viitorul etc.) între Cervantes și Jules romains, trecînd prin Daniel Defoe, conceptul de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Isus lumina și mărturia lumii de «dincolo». Dacă cel ce era dator să edifice distruge, ce mai putem spera? Trudnicul urcuș este crucea fiecărui credincios, a fost spaima lui Benedict al XVI-lea, dar e și speranța oricărui om de bunăvoință care nu dorește să se obișnuiască cu aerul nociv ce se respiră. «Trebuie să pornim, în primul rând, de la inimile noastre rănite și de la mințile noastre fragile» - spune Autorul. Iar eu mă simt dator să adaug că nu reforma IOR
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
oameni - ci și pe aceea de pius. Aceasta din urmă, adeseori, răspunde nevoii de a salvgarda un spațiu uman separat și elitar pentru a asigura, ca să spunem așa, un colț de umanitate necontaminată și, tocmai de aceea, capabilă să obțină bunăvoința divinității sau cel puțin să evite dizgrațiile. Un exemplu ar putea fi cel al vestalelor vechii Rome, a căror feciorie consacrată - de altfel, neperpetuă - avea drept scop îmbunarea și calmarea zeilor pentru bunăstarea imperiului și, în mod special, a împăratului
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în măsură să contribuie la evitarea pericolului fuziunii și confuziunii. Comuniunea întru slujire - un mod diferit de a vorbi despre comuniunea eclezială - este valoarea ce trebuie căutată și cultivată între toți cei botezați și între toți bărbații și femeile de bunăvoință, fără a identifica acest aspect cu nevoia creării unei apartenențe mai mult sau mai puțin strânse ori mai mult sau mai puțin nestatornică. Nu de puține ori se întâmplă ca «promiscuitatea» dintre laici și consacrați să fie un mod de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dacă n-are prejudecăți. Ce să se mărite? Cântă admirabil la pian, vorbește două limbi străine, i-ar trebui o protecție mare. Ai văzut Lilly de Georgiades! A luat un premiu la Nisa acum trei ani! Otilia se-ncruntă de bunăvoința trivială a lui Stănică, și Pascalopol începu să bată nervos cu degetele în masă. Lilly de Georgiades era, alături de Mița Biciclista, o curtezană de stil mare a Capitalei din acea epocă. - Examineaz-o pe Otilia, stărui Stănică. E cam nervoasă,debilă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că trupul i se umflă de gaze care-l sufocă. Stănică aduse pe Vasiliad. Acesta, atât de atent mai mult din paradă la consultarea lui Costache, nu descoperi de data aceasta mare lucru. Nu găsea nimic hotărât și accepta cu bunăvoință ipotezele Aglaei și ale lui Stănică. Simion se dezbrăcă și se urcă în pat, unde șezu și ziua, și noaptea, observîndu-se cu anxietate. Nu mai mânca, nu mai broda și era ros de melancolii. El, atât de tăcut înainte, vorbea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
părea evidentă, cât de semnificația lui. Atrăsese atenția profesorului, izbutise să fie publicat într-o revistă străină, prin urmare nimic nu-l împiedica să facă o mare carieră medicală dacă muncea. O sforțare atât de mică fusese răsplătită cu atâta bunăvoință! Dacă ar fi făcut lucrări mari, capitale, cu siguranță că ar fi ajuns la Universitate, mai devreme sau mai târziu. Internul bârfea, fiindcă era un mediocru. Lumea e bună, prețuiește munca. Oamenii de pe stradă i se părură deodată simpatici. Toți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix Sima! Numele ăsta trebuia să fie curent, familiar oricui. În tramvai, Felix, abia așezat, oferi locul unui domn bătrân, râse cu simpatie la spiritele îndoielnice ale unui pasager împotriva direcției tramvaielor. Pe stradă, mângâie o pisică abandonată, privi cu bunăvoință pe lucrătorii unei binale. În apropierea casei, invadat de criza de bunătate, uită jură-mîntul și intră în curtea Aglaei, mințindu-se singur că vrea să vadă pe Simion. Găsi numai pe Aglae și pe Aurica. Deși își dădea seama de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dăm cât se cere, ne împrumutăm, în fine, facem ce facem, suntem negustori români, cinstiți, dumneata ai auzit de Iorgu. De ce s-o ia altul, când noi am lăsat atâția bani ca chirie? -Eu, se apără ușor Felix, am toată bunăvoința, însă moș Costache nu prea vorbește de astea cu mine. - Domnule Felix, urmă Iorgu, mai cu aprindere, nu-ți cermare lucru. Să vezi cum stau lucrurile și te rog să nu te superi de ce-am să-ți spun. Eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
primi pe Titi mai afabil. Acesta, știind pe dinafară lecția învățată în cealaltă scurtă căsnicie, declară solemn că dorește să-i dea numele. - Cum? întrebă amuzată Georgeta.Titi repetă în sudori. - Dar părinții dumitale ce zic? Acum Titi, sigur pe bunăvoința Aglaei, își propuse să nu mai facă lucrurile în taină. - Părinții mei aprobă. Însă trebuie să te vadă. Georgeta râse. Inteligența îi spunea că face prostii, un sentiment ciudat îi dădea brânci în această combinație falsă. Se lăsă dusă într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vine Pascalopol, după-masă, parcă așa mi-a spus, minți Stănică. - Da? se sperie Otilia. Apoi, după o scurtă deliberație:N-ai vrea să te duci în oraș să-mi cumperi o cutie de pudră? - Dragă, se apără Stănică, am toată bunăvoința, dar numă pricep în lucruri femeiești. Și apoi știi cum e Olimpia, când o afla că m-am dus pentru tine, îmi aprind paie-n cap. Du-te tu, repede, că eu păzesc. Nu-l crezi pe Stănică capabil de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trăi nu înseamnă numai a tolera durerea și nefericirea ci, înainte de toate, înseamnă a ști cum să construiești propria fericire. Fericirea este un angajament față de sine însuși și față de ceilalți, este obișnuința de a acționa bine, de a folosi cu bunăvoință propriile capacități pentru menținerea integrității personale” . Chiar și în viața consacrată va fi important să se acorde spațiu acestui angajament și acestei voințe în vederea unei bunăstări care trece dincolo de lucruri, întrucât este întemeiată pe Acela care cheamă persoanele să stea
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
cu perspectiva plinătății specifice vocației persoanelor consacrate, și este și în linie cu orientarea vocațională a vieții. Pentru aceasta, orice căutare a fericirii (în societate, în familie, în biserică, în viața consacrată etc.) nu poate fi doar o caracteristică a bunăvoinței, ci trebuie să fie fructul unor strategii formative adecvate, care să revitalizeze orientarea fundamentală a persoanei și să o motiveze să facă alegeri coerente cu opțiunea unei mărturii radicale pe care viața o cere. Este vorba, deci, despre faptul că
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
diferențe cât și diferențele celuilalt și să le orienteze spre carisma comună de dăruire totală lui Cristos Domnul. Necesitatea unui drum de formare pentru a ajunge la o viață consacrată Domnului în mod fericit nu poate fi limitată numai la bunăvoința individuală a persoanelor sau la o condiție particulară (un capitol general despre bucurie, cele-brarea unui an special, sau lectura unei enciclice) ci trebuie să se regăsească printre prioritățile educative ale unei existențe în sintonie cu valorile carismatice și cu obiectivele
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
împiedica de-o virgulă. Virgulei nu îi dădea nicio atenție, el se considera poetul ascultat, nu scris. A fost singurul profesor de limba română care l-a prețuit pentru conceptele originale din lucrări păstrând totuși regulile și sancționându-i cu bunăvoință greșelile ortografice sau chiar gramaticale și nu băga în seamă aceste greșeli, ideea trebuia expusă. Asta explica neînțelegerea dintre băieți și fete. Li se părea prea brutală pătrunderea în templul lor, al femeii și involuntar colegele, în special literatele au
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Cei trei nici nu se gândesc să își taie părul, el mai fricos, când ajunge acasă îi întreabă pe părinți. - Spuneți am eu părul mare?! - Da este cam mare, du-te să te tunzi la Ionel! Îi răspunde tatăl cu bunăvoință. Stani făcea întotdeauna comparații: Neli, apărătorul lui din copilărie la 16-17 ani a ajuns student, făcuse 10 clase, deci acum ar fi trebuit să fie student, în armată sau la muncă în conjunctura acelor vremuri și în ideea că era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
năvăleau să se răcorească. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva înghițituri, o lene binefăcătoare le cuprindea trupurile, râdeau cu bunăvoință, prostește, scoteau banii murdari și-i așezau pe mesele ude, și mai cereau. Hârtiile se adunau în tejgheaua negustorului. Își mai făcuse o magazie, un pat ca lumea, era mulțumit. Mai cumpărase câteva clondire, pânză de un șorț, pe care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu cine stă de vorbă. Acu să nu se uite că fata lui e atât de speriată, așa sânt femeile la măritat, ce, parcă a lui nu fugise când îl văzuse, dar cu timpul se obișnuise... Meșterul vorbea frumos, cu bunăvoință. Îi plăcuse chipul cîr-ciumarului și credea că în cele din urmă se vor înțelege. Nu prea se împăca cu gândul că Stere avea prăvălie la groapa Cuțaridei, el ar fi vrut ca fata să rămână pe lângă ei acasă. Nevasta lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe, că ne face de râs... I-a dus Titi Aripă la ovrei, în Taica Lazăr. - Să trăiești, jupîne. - Noroc. Iar ați găsit ceva? - Nu ne lua la mișto, știi bine că nu-i sezon... 194 Domnul Goldenberg râse cu bunăvoință. Privi prin geam strada pustie. - Atunci? - M-a trimis Bozoncea să-mi îmbraci băieții ăștia. Dă-le cîte-un spențer și cîte-o galibardă! ,v - Da und'vă duceți? -Avem treabă. -Aha. Ovreiul s-a uitat la ei pe rând. Sandu-Mînă-mică se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mult omul, care nu-și împlinește destinul decât născocindu-și siguranțe și nu-și păstrează poziția decât prin tonicul înșelăciunilor. Dar cine e pus în fața sa însuși, cine lunecă în transparența propriei condiții, cine nu mai e om decât în bunăvoințele memoriei - mai poate el apela la sprijinul tradițional, la mândria animalului vertical, și mai poate să se rezeme pe sine, când de mult nu mai este el? Obiectele îl mai țin doar să nu cadă, așteptând să rodească fructele altei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Lipsa de argumente a salvat viața. Cum ai rămâne rece în fața unei atari sărăcii? E mai ușor să faci biografia unui nor decât să spui ceva despre om. Și cum ai spune ceva, când despre el orice e valabil? Cu bunăvoință, Dumnezeu încape într-o definiție; omul, nu. Acestuia totul i se aplică, totul îi "merge", ca oricărui lucru ce este și nu este. Lenea e un scepticism al cărnii. Nevoia de a dovedi o afirmație, de-a vâna argumente în dreapta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pustii în marile orașe: parcă în fiece casă se spânzură cineva. ... Și apoi, inima mea - spânzurătoare pe măsura cine știe cărui diavol. Sfințenia e cel mai înalt grad de activitate la care putem ajunge fără mijloacele vitalității. Nihilismul: forma de limită a bunăvoinței. Plictiseala e rând pe rând vulgară și sublimă, după cum ne pare că universul miroase a ceapă sau că emană din inutilitatea unei raze. Nu mă simt "acasă" decât pe țărmurile mării. Căci nu-mi pot construi o patrie decât din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
olandez sau din peisajul Renașterii, cu eternități de lumină și umbre, cu văi a căror șerpuire simbolizează infinitul și cu raze ce împrumută un caracter de imaterialitate lumii, cu aspirațiile și regretele oamenilor ce schițează un zâmbet de înțelegere și bunăvoință - întreagă această perspectivă revelează o grație melancolică și ușoară. Într-un astfel de cadru, omul pare a zice cu regret și cu resemnare: Ce vreți, dacă nu e mai mult?" La capătul oricărei melancolii există posibilitatea unei mângâieri sau a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
invidiază și înveninează, disprețuiește și se crispează. Din acest motiv, îmi pare mult mai autentică ironia amară, ironia tragică și agonică, decât cea surâzătoare, ce izvorăște dintr-un scepticism ușor, cu seninătăți vagi și echivoce, cu pretenții de lumină și bunăvoință. Cât de caracteristic este faptul că în autoironie se întîlnește numai forma tragică de ironie, că ironicul este în asemenea caz numai agonic! Nu se poate ajunge la autoironie prin zâmbete, ci numai prin suspine, care sânt suspine chiar dacă sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
integrarea noastră în istorie. Dacă nu vom reuși să facem sensibilă prezența noastră în ritmul universal, n-are rost să ne mai frământăm, deoarece la o existență aproximativă poate ajunge orice grup uman. Trecutul și prezentul României există numai prin bunăvoința noastră. Se va naște viitorul din înfrigurarea noastră? De nu, să ne îngropăm sufletul în România de niciodată. N-avem dreptul să ne trăim fiecare epocă asemenea unei lumi închise. Dacă nu mai vrem să fim sclavii istoriei, adică dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]