7,416 matches
-
iau de la capăt în altă parte și asta am și făcut. Prin urmare, așa s-a răzbunat colonelul. Iar eu îți spun: dacă îți va cere vreodată cineva să ai încredere în el, nu-i încredința secretele tale înainte să cântărești de două ori ce ar putea pune la cale cu ele și dacă n-ar fi mai bine să-ți lași destăinuirea pe mai târziu. În tot cazul, așa am ajuns eu aici în oraș, unde am devenit unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
credeți-mă, a fost doar o simplă frază de efect menită să impresioneze, un final de discurs, nimic mai mult, știți bine că politica are astfel de necesități, Și biserica le are pe ale ei, domnule prim-ministru, dar noi cântărim mult Înainte de a deschide gura, nu vorbim doar de dragul de a vorbi, calculăm efectele la distanță, specialitatea noastră, dacă vreți o imagine ca să Înțelegeți mai bine, este balistica, Sunt dezolat, eminență, Și eu aș fi În locul dumneavoastră. Ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ciudat, satul Întârziase mai mult ca de obicei să se retragă În așternuturi. În sfârșit, liniștea puse stăpânire pe străzi și luminile din case se stinseră una câte una. Catârca a fost Înhămată la căruță, apoi, cu mult efort, deși cântărea foarte puțin, ginerele și cele două fiice Îl coborâră pe bunic, Îl liniștiră atunci când, cu glas stins, Întrebă dacă luaseră lopata și sapa, Da, am luat, fii liniștit, și imediat mama copilului urcă, Îl luă În brațe, spuse Adio, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pertinența acestui adverb, Nu cred că merită, ați spus deja că nu credeți că ar fi o glumă, Așa este, Ce să facem, atunci, anunțăm, sau nu anunțăm, Asta e problema, dragul meu director general, trebuie să ne gândim, să cântărim, să reflectăm, Problema e În mâinile dumnravoastră, domnule prim-ministru, hotărârea vă aparține, Îmi aparține, de fapt, aș putea chiar să rup acest petec de hârtie și să aștept să văd ce s-ar Întâmpla, Nu cred că o veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mult timp să ne hotărâm, apar mereu modele noi, design-uri noi, tehnologii tot mai perfecționate, poate Într-o zi mă hotărăsc să Încerc, până atunci voi continua să scriu cu stilou, hârtie și cerneală, are șarmul tradiției, și tradiția cântărește mult În treaba asta de a muri. Moartea privi fix plicul de culoare violetă, făcu un gest cu mâna dreaptă și scrisoarea dispăru. Am aflat astfel că, Împotriva a ceea ce credeau atâția, moartea nu duce scrisorile la poștă. Pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai devreme sau mai târziu sfârșește prin a se preda, Sper să nu fie cazul meu, Iar eu sunt sigură că va fi. Muzicianul Își trecu cutia violoncelului de pe un umăr pe altul, Sunteți obosit, Întrebă femeia, Un violoncel nu cântărește mult, mai rău e cu cutia, mai ales asta, care e din cele vechi, Trebuie să vorbesc cu dumneavoastră, Nu văd cum, e aproape miezul nopții, toată lumea a plecat, Mai sunt câteva persoane acolo, Acelea Îl așteaptă pe dirijor, Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu a fost o zi prea ușoară pentru noi, soțul meu este bolnav, a venit aici ca să se facă bine, sunt și așa îngrijorată, te rog, nu îmi îngreuna și mai mult situația, iar el tace câteva secunde, ca și când ar cântări vorbele mele, după care izbucnește într-un hohot de râs oribil, eu îți îngreunez situația? Eu stăteam culcat aici liniștit, iar tu ai venit să mă deranjezi cu întrebările tale, tu crezi că mie îmi este ușor? Legat de pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
domina, doar eu te iubesc cu adevărat, mă amenința el, crezi că o să te mai iubească cineva la fel de mult ca mine? Toți ceilalți te vor seduce și te vor părăsi, crede-mă, iar eu ședeam plină de remușcări alături de el, cântărind vorbele sale, observându-i dezamăgită silueta scundă, bretonul asemenea coamei unui căluț căzându-i în ochi, și știam că în afara casei sale sufocante, cu părinții aceia bătrâni, cu sufletele amărâte, aștepta o lume întreagă, furtunoasă și provocatoare și eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
jignirii, sudoarea mi se scurge pe frunte în broboane, arzându-mi ochii, Udi, crede-mă, nu vreau decât să te faci bine, să trăim din nou ca înainte, asta e tot, el mă privește surprins o clipă, ca și când mi-ar cântări vorbele, apoi izbucnește deodată, vrei să fiu izgonit din casă, de aceea mă bați la cap cu medicii, te-au asigurat că mă vor interna, iar tu asta aștepți, să mă dai afară din casă și să îți aduci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înăuntru, mai e puțin și se termină ședința și eu încă stau aici, Hava n-o să-mi treacă asta cu vederea. Poate ar fi mai bine să te întorci acasă, îi sugerez eu, să te mai liniștești puțin, să mai cântărești puțin lucrurile, noi suntem tot timpul aici, alegerea este a ta, dar ea mă oprește, așteaptă, nu pleca, mă apucă de rochie, exact de tivul din care pornea croiala aceea vulgară, trebuie să decid astăzi, nu mai pot continua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noastră, iar el spune, acum este bine, copilul s-a născut. Felicitări, îi spun eu emoționată, el mă privește sceptic și oftează, dacă ții neapărat, dar eu întreb, ce greutate are, cu cine seamănă, și el zâmbește, cu mine, dar cântărește ceva mai puțin decât mine, deocamdată, eu râd fericită, toate barierele dinăuntrul meu sunt aruncate în aer, iar din clipa aceasta mi se pare că totul are legătură cu mine, totul îmi aparține, pruncul acesta este și al meu, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prăbușesc peste cutia lui poștală, Naama Korman, scrie acolo, nu mai este nimic de făcut, nu sunt eu, doar o coincidență care nu spune nimic. Mă îndrept încet spre casă, roțile mașinii se învârt sub greutatea vieții mele pustii, ce cântărește mai greu, o plasă plină cu fulgi sau una plină cu fier, nici una nu este mai grea decât plasa goală, intru în casa aceea sufocantă, mă duc direct sub duș, ca și când m-aș fi întors dintr-o călătorie lungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cineva să facă ceva, persoana respectivă făcea tot ce i se cerea. Se pare că Nagasawa avea darul înnăscut de a atrage lumea, de a-i face pe cei din jur să-l asculte. Știa să discute cu oamenii, să cântărească dintr-o privire situația, să dea instrucțiuni precise și prețioase pe care ceilalți le luau imediat în considerare. Aura de deasupra capului, asemenea unui nimb de înger, stătea parcă mărturie a existenței lui cu totul speciale. Impunea oricui o teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
crede-mă. — Glumești, am spus eu, oftând. — Normal că glumesc, spuse ea, chicotind. Stai liniștit. Sunt sigură că o s\ se potriveasc\. Te deranjează dacă o examinez puțin? — Te rog. Midori se vârî sub pătură, îmi pipăi penisul și îmi cântări testiculele în palmă. Apoi scoase capul și exclamă: — Îmi place! Nu te flatez... zău că-mi place! — Îți mulțumesc, i-am spus eu, simplu. — Watanabe, știu că nu vrei să te culci cu mine... până nu lămurești lucrurile acelea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îndreptau spre bucătĂria din spatele hotelului, trecură pe un pod din scînduri care era așezat deasupra unui pîrÎu ce se vărsa Într-unul dintre lacuri. Apoi se strecurară În bucătĂrie. — Spală-i și pune-i În cutia frigorifică, Nickie. O să-i cîntăresc după aia. — Doamnă Packard, aș putea vorbi un minut cu dumneavoastră? — Spune. Nu vezi că-s ocupată? — Aș vrea, dacă se poate, să-mi plătiți acum. Doamna Packard era o femeie frumoasă și purta un șorț din bumbac vopsit. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întîmplase cu Kibo, atunci cînd fusese nevoit să se apropie de elefant, În noaptea aia - și acum știa că le venea probabil să moară de ciudă că nu-l trimiseseră Înapoi cînd Încă se mai putea. Fiecare colț al elefantului cîntărea nouăzeci de kilograme. Din clipa În care colții Ăia depășiseră mărimea normală, elefantul fusese hăituit pentru ei, iar acum cei trei o să-l ucidă pentru asta. De-acum știa sigur c-o să-l omoare, pentru că el, David, trecuse cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atât de beat, încât a căzut de pe scaun de două ori, și Lucy avea nevoie de ajutor pentru a-l putea duce la un taxi. Ea și Patrick l-au cărat afară. Avea noroc că iubitul meu era puternic. Will cântărea cât un elefant, iar ea cât o pană. Patrick s-a întors peste 10 minute, cu o expresie obosită, și s-a prăbușit pe un scaun. Mai luăm un rând? —Desigur. După miezul nopții, începuse să bea cot la cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o ușurare să vorbești despre astfel de lucruri cu un bărbat față de care nu simți nici o atracție. Ești mai sinceră decât cu unul care ar putea să-ți devină iubit, față de care trebuie să pretinzi că nu te interesează cât cântărești și pe care trebuie să-l minți pretinzând că n-ai chef să mănânci o prăjitură cu ciocolată. Trebuie să treacă aproximativ jumătate de an de la prima întâlnire, pentru a-mi lăsa iubitul să afle cam care sunt lucrurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e de bucuros. Ți-am spus că nu mă deranjează că ești transpirată toată. — Ba nu, n-ai spus așa ceva! zic eu indignată. Ai zis că nu sunt chiar așa rău. — Am mințit, zice el. Ești scârbos de transpirată. Și cântărești o tonă. Nici o șansă-ntr-un milion să ai șaizeci de kilograme. Atâta am! mint eu. Hai, visează, visează! Vreau să-l plesnesc peste față. El parează și mă prinde de mână. Îl plesnesc cu cealaltă mână. Cade intenționat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
masacru, voia numai să dezmembreze ordinul. Cavalerii eliberați, de-acum distruși În trupul și În spiritul lor, după patru-cinci ani de carceră, trec pe tăcute În alte ordine, nu doresc decât să fie uitați, iar această dispariție, această ștergere, va cântări mult În legenda supraviețuirii clandestine a ordinului. Molay continuă să ceară să fie ascultat de papă. Clement convoacă un consiliu la Vienne, În 1311, dar nu-l cheamă pe Molay. Ratifică suprimarea ordinului și atribuie bunurile lui Ospitalierilor, chiar dacă deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în care le aduseseră. — Pune-le mai colea, să nu le amesteci cu ale mele, le împingea Izaura pe cele aduse de Rozmarin sau de Păun. — Stai, fă, că nu să mănâncă, ripostau ei. Eu am primit două ouă, le cântărea în mâini Păun. — Eu am o bucată dă slănină mișto, se lăuda Rozmarin. N-aveți niciunul mere frumoase ca mine. Unul ți-l dau ție, Prințăso, i-l pune în poala fetei, Izaura. — Și eu îți dau un ou, îi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
răspunsul emfatic pe care Titu și-l pregătise încă din tren. Intr-un halat de casă, lung ca un caftan, bătrânul Iuga strânse bărbătește mâna tânărului Herdelea. Îl privi o clipă drept în ochi, parc-ar fi vrut să-l cântărească definitiv dintr-o dată. Avea niște ochi negri atât de pătrunzători, că-ți scormoneau sufletul și-ți citeau gândurile. Era mai înalt și mai chipeș ca Grigore, cu înfățișarea voluntară a omului obișnuit să poruncească și să fie ascultat. Mustața groasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
colț, mocneau și numai arar își aruncau cîte-o vorbă. Doar Lupu Chirițoiu se plângea că au cheltuit atâția bani degeaba. Luca recunoscu și înghiți în sec. Încetul cu încetul, dezmeticindu-se parcă, începură să-și despice pățaniile și să le cântărească, fiecare socotind că are câte o lămurire de adăugat sau cel puțin o oftare că, dacă n-ar fi fost cum a fost, poate că toate ar fi ieșit altfel. În tânguirile lor se amestecară apoi și alți oameni, unii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cele fricoase, făcând dreptate cu glasul ei veșnic morocănos. ― Văzuși pălălaia, maică Ioană? strigă Vasile și către ea. Mi se pare c-o să avem nuntă... Ai, ce zici, maică Ioană? Baba întoarse numai o clipă fața spre dânsul, să-l cântărească, apoi își văzu de păsările ei, bombănind: ― Numai la nuntă se mai îmbulzește lumea, fire-ar a dracului! Alți vecini se apropiară, fiecare cu câte o întrebare sau cu vreo lămurire. După câteva vorbe însă fiecare se uita la ceilalți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aici goluț și sărmănuț de-ți era mai mare mila... Ignat Cercel intră în ogradă și merse glonț la cotețul în care grohăiau și guițau trei porci. Slujnica încă nu le dăduse de mâncare. El îi scoase binișor afară, îi cântări, își alese pe cel mai grăsun, îi înnodă ștreangul de piciorul dinapoi și-l porni spre portița rămasă deschisă. Slujnica, nemaiauzind guițatul obișnuit de dimineață, ieși repede din casă cu o strachină de porumb în mână. Ignat, fără nici o vorbă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]