2,157 matches
-
dimineață, împăratul Hsien Feng a ordonat să fiți trimisă la el în fiecare noapte. Sunteți pe culmile Orașului Interzis, doamnă. Dacă aceasta vă este dorința, Curtea poate face ca un copac împietrit să înflorească și o viță putrezită să se cațere din nou. Vârful dealului Panoramei e locul de unde se vede cel mai bine tainica, liniștita și eleganta capitală imperială, Peking. Dealul este de fapt o movilă artificială ridicată ca obstacol pentru coborârea în Orașul Interzis a spiritelor nocive și nefavorabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a găsit nici urmă de fruct pe jos. Zi după zi, aud în somn zgomotele făcute de fructele care cad. Am bănuit că fructele ar fi putut să se prindă între țiglele acoperișului. Pentru a mă liniști, An-te-hai s-a cățărat pe o scară și a verificat împreună cu alți eunuci printre țigle, dar din nou nici urmă de fructe. Nu am nici un semn de la Majestatea Sa, până într-o dimineață când Nuharoo sosește la mine, cu un zâmbet larg fluturându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru a topi lingourile de argint. Îl întreb pe An-te-hai de ce ar trebui să mă încred în vorbele lui Chow Tee. Noi, eunucii, suntem ca niște joarde de viță-de-vie, zice el. Trebuie să găsim un copac puternic pentru a ne cățăra sus. Eu și Chow Tee înțelegem că numai dacă ne ajutăm unul pe celălalt vom supraviețui și vom putea avansa. Ne-am legat prin jurământ încă de când aveam doisprezece ani. O muscă de-ar fi în camera împăratului Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu ale lui An-te-hai și trăiește în Orașul Interzis de la nouă ani. E foarte atent cu cuvintele. Îmi confirmă ceea ce mi-a spus An-te-hai. După ce îi spun lui Chow Tee să plece, îl primesc pe fiul meu. Tung Chih se cațără în poala mea și zice că e gata să-și recite textul. De data asta e foarte bun. Îl laud cât de mult pot, dar trebuie să fac un efort să-mi stăpânesc lacrimile. Nu pot scăpa de închipuirea sicriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doua zi, îmbrăcate în robele noastre oficiale, eu și Nuharoo îl convocăm pe Su Shun într-o audiență în numele tânărului împărat. Mergem în sala în care sicriul lui Hsien Feng se odihnește în spatele unui panou. Cât așteptăm, Tung Chih se cațără pe sicriu și se întinde pe burtă. Îl privesc pe fiul meu cum ciocăne în sicriu. Îi șoptește tatălui său despre noul lui prieten, iepurele cu ochii roșii. Își invită tatăl să iasă și să-l vadă: — O să țin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vreme. Dar o cunosc pe Nuharoo. Când vine vorba de Tung Chih, voința ei e lege. Nu am nici o șansă. Pot să-l trimit după ce-și face baie? — Bine, îmi răspunde ea, și eu ies. — Nu încerca să te cațeri sus, Yehonala, se aude vocea ei în urma mea. Îmbrățișează universul și vei fi îmbrățișată. Nu există nici o semnificație în luptă. Lăsându-mă pe mine să termin ultima parte a decretului de punere sub acuzare a lui Su Shun, prințul Kung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ierarhia religioasă slavă (bulgară), fiind înlocuită cu una greacă și, în același timp, sublinia Iorga, se recunoștea existența unei populații românești numeroase și întinse, vlahii, în sudul Dunării. După Kekaumenos și însemnările rabinului spaniol, Veniamin din Tudela, consemnau: "vlahii se cațără ca niște capre pe stânci". După revenire, Bizanțul decidea, în iulie 1019, decizie întărită în 1272, ca vlahii din Bulgaria să fie puși sub jurisdicția arhiepiscopiei din Ohrida. Legătura aceasta directă cu împărăția a trebuit să rămâie, prin biserică, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inacțiune"200. Nu are rost să le mai accentuăm trăsăturile; oricum portretul rămîne întotdeauna în afara unor astfel de modele. Recrutat dintre oamenii aparte, pradă unei idei fixe, conducătorul ideal din psihologia mulțimilor merge pînă la capătul "nebuniei" sale. El se cațără pe culmi sacrificînd tot ceea ce îndrăgește un om ponderat, în deplinătatea facultăților sale. Ce contează o ambiție superioară, dacă nu are alături încrederea necondiționată într-o credință? Dar e un mare atu, și e tocmai atuul conducătorului, acela de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un punct. Prin practicarea acestui joc se urmărește dezvoltarea forței musculaturii spatelui (lombari, intercostali) și abdomenului (oblici abdominali). KUMI KATA JOCURI PREGĂTITOARE PENTRU LUPTA PENTRU PRIZE COPACUL /III / forța / antebrațe, spate / Unul dintre parteneri este în stând depărtat. Celălalt se cațără în spatele acestuia prin schimbarea prizelor. Cel care se cățără trebuie să „traverseze” partenerul fără să se sprijine sau să atingă solul cu oricare altă parte a corpului (brațe, picioare, genunchi etc.). Dacă cel din poziția stând nu reușește să și
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
forței musculaturii spatelui (lombari, intercostali) și abdomenului (oblici abdominali). KUMI KATA JOCURI PREGĂTITOARE PENTRU LUPTA PENTRU PRIZE COPACUL /III / forța / antebrațe, spate / Unul dintre parteneri este în stând depărtat. Celălalt se cațără în spatele acestuia prin schimbarea prizelor. Cel care se cățără trebuie să „traverseze” partenerul fără să se sprijine sau să atingă solul cu oricare altă parte a corpului (brațe, picioare, genunchi etc.). Dacă cel din poziția stând nu reușește să și mențină echilibru el poate fi ajutat de un partener
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
dintre parteneri este culcat dorsal, cu genunchii ridicați, celălalt în stând cu fața spre cel de jos la o distanță egală cu lungimea proprii centuri. Cel din poziția stând îi aruncă centura celui de jos, acesta o prinde și se cațără pe aceasta, fără să se ajute cu călcâiele de sol, până ajunge la partenerul din stând după care dă drumul la centură, urmând ca celălalt să se deplaseze cu spatele atât cât îi permite lungimea centurii. Va câștiga perechea care
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
ca sigur că s-ar fi retras, căci gestul său și strigătul de indignare al Starețului fuseseră o osândă. Se sculă de pe stâncă și-o luă pe-o cărare care, printre buruieni și mărăcini, ieșea la un drum în pantă. Cățărându-se pe dealuri, spre nord, drumul acela l-ar fi dus la fruntariile orașului. Era drumul principal spre Napoli, pe care trăsurile, trecând în goană, ridicau nori de praf. Puțin mai încolo era o cârciumă veche din care răsunau voci
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vorbă, îi poftea să se adune laolaltă pentru a pricepe mai bine propria lor stare. Unii păreau gata de orice, nu mai izbuteau să facă față nevoilor și poverilor. Când seara revenea din acele sătucuri, își întorcea privirile: erau acolo, cățărate pe crestele dealurilor, cu fața spre mare. Uneori i se păreau niște ambarcațiuni gata de plecare spre locuri îndepărtate, alteori simțea dezolarea și tăcerea care domneau parcă din cauza unui blestem ireversibil, și se așeza pe o piatră mare frecându-și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
voastre floarea molimei, prin urmare nu aparțineți lui Dumnezeu, ci cetății Satanei. Îl cunoști pe Antonio Mesuraca? Îl cunosc. L-am crescut ca pe un prieten în casa tatălui meu, dar pe urmă a devenit un grec și s-a cățărat pe zidurile înnegrite și acoperite de mușchi. Mesuraca a mărturisit că tu ești căpetenia conjurației. Confirmi această versiune? Ce i-ați promis acelui biet animăluț de Mesuraca? Beneficii pe care n-o să i le dați nicicând? Nu, el nu e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
afla locuința lui Tommaso. Se numea Perniciaro fiindcă, așa cum spuneau bătrânii, acolo odinioară își făceau cuibul stoluri de potârnichi cu care ani în șir și-au potolit foamea oamenii. Locul era oribil, dacă-l priveai pe lumină: copăcei răsuciți se cățăraseră cum și unde putuseră; vântul adusese tot felul de resturi și oamenii din Stilo aruncau acolo gunoiul și cadavrele de animale de cel puțin două veacuri. Tommaso se aventurase cândva cu câțiva băieți, dar au trebuit să facă stânga-mprejur
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pândă, ce urmărește a fi o frescă a satului românesc interbelic, tendenționismul subzistă, mai ales în construcția personajului principal, același Simeon Armașu, acum complet metamorfozat într-un arivist fără scrupule. Și inginerul Andrei Moga, din Reptila, este tentat să se cațere în vârful piramidei, dar este dezgustat în cele din urmă de compromisul moral. Alături de romanul intelectualului, există aici un roman de șantier, un roman de dragoste, ai căror eroi sunt despărțiți de o barieră etnică, precum și un roman polițist, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
de cititor"48: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne,/ Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou,/ Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,/ Dansului meu i-e vântul ecou.// De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc/ Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele./ Știu, voi iubiți părul meu grav și năuc,/ Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.// Priviți până o să vi se atingă privirea de vânt/ Brațele mele ca niște fulgere
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
simbolului copilăriei, destructurând oarecum canonul paradigmatic romantic. Vârsta iubirii, a fericirii și a armoniei depline este copilăria, care generează sentimente profunde asemenea amorului adolescentin sau din tinerețe: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne", " De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc/ Să fac legătura între voi și stele", "Port aștrii toți cu mine să le-arăt/ Grădina pentru care să-ncălzească,/ Și munții-mi cer să-i duc înspre pământul/ Pe care să-și zideească înălțimea,// Și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încercînd să amelioreze tonalitatea) Ba eu cred că-ți dă mai multe sensuri... Unul spre bucătărie, unul spre cada cu rufe... Mina: Ăsta-i rostul femeii pe lume: să aibă grijă de casă, de copii, de bărbat... Nu să se cațere pe scara tramvaiului la cinci și jumătate dimineața și să se întoarcă la patru după-amiaza ca o murătură strivită. Am un bărbat care muncește și vreau să-l ocrotesc. Îmi place să-l ocrotesc să-l... Vera:... să-l iubești
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai mult. Ca să vezi! De la o prostie de cadou, am aflat ceea ce de mult mă temeam să descopăr. Maria: Băiatul ăsta, să știi, a băut mai mult decît trebuie. Păi cum ți-ai închipuit tu că ditamai rectorul să se cațere pe patine! Mihai: (violent) Mai termină odată cu rectoratul ăsta! Rector în sus, rector în jos! Ei află că nu sînt rector! Maria: (stupefiată, șocată) Cum nu ești rector?! (privind spre ceilalți cerîndu-le parcă ajutor) Nu se poate să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în fața groparului care fumează...; pleacă spre aceeași direcție ca Ovidiu...) Groparul:..Adevărul e că e greu să trăiești numai pe jumătate... Dar și mai greu e să mori pe jumătate... (se ridică, privește lucrurile împrăștiate, se îndreaptă spre cavou...; se cațără spre crucea centrală să ia sticla de Coca-Cola, dar nu reușește; pleacă prin una din laterale; lumina crește, concentrată pe sticlă; de pe banda sonoră se va auzi finalul reclamei "Always Coca-Cola" "Întotdeauna Coca-Cola") "gheorghe popescu" de gheorghe popescu Constantin Popa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
apară mai grav decît În M-am hotărît..., iar prin felul În care descrie actul sinucigaș, tot atît de delicat. Arătînd cu degetul societatea criminală, Martin Page deresponsabilizează individul, Îl victimizează și Îl Îndeamnă să fugă În fantezie, să se cațere În suprarealism, Îl invită să moară frumos pentru că nu poate să-l Învețe cum să păcălească Sistemul. Am lăsat deoparte, cu intenție, descrierea amănunțită a lumii pariziene a artiștilor plastici. Puteți compara cum scrie Page despre ea cu Platforma și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu dispar la prima schimbare tehnologică. În accepțiunea clasică, supravegherea începe prin a mina limitele spațiului privat, liniile lui împrejmuitoare, menite să-l protejeze. Zidurile au urechi, dinapoia unor draperii stau la pândă confrații lui Polonius, pe pervazul ferestrelor se cațără mercenari ai supravegherii, prin gaura cheii se strecoară priviri indiscrete: închiderea, până atunci etanșă, a spațiului e acum fracturată, străpunsă, dinamitată. Frontierele intimității își pierd rezistența, omul poate fi în orice clipă „în vizor”. Bănuiala planează asupra caselor de îndată ce pragurile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aici războaiele au strigat/ până-n pântecele femeilor/ zvârcolite pe câmpuri." Poetul trebuie să uite că sufletele celor morți umblă pe Câmpia Eternă. Un univers contorsionat, cu schilozi rebegiți care încearcă să escaladeze ziduri acoperite cu sânge, cu oameni ce se cațără pe propriul trup, se cuprinde în existența ce devine un joc al vieții și-al morții, ca în poemul "Eternul pur": "Ei merg ținându-se de mână,/ se joacă-n praf și fac păpuși./ Strigăm la ei: Tată și Mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cucoane Constandine!"; "Milostivul meu întocmai ca un stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei cățărați pe scara socială se lăudau cu moșii, case, dughene, hanuri; unii aveau și biserică, iar Eminovici, deocamdată, nu avea nimic. Însă, pentru că fără acestea el nu se putea urca, a început să și le procure. Deși era administrator la Dumbrăveni
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]