KorAP: Find »[drukola/base=calma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...114 >

2,850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

la căcatul ăla de televizor! Ridicase tot mai mult glasul, până când aproape că răcni ultimul cuvânt. Apoi se așeză din nou și își trecu mâinile prin păr. — Și cum e cartea ei? am întrebat, după ce l-am lăsat să se calmeze un pic. — Maculatură obișnuită. O mulțime de persoane din mass-media, dinamice și nemiloase. Sex la fiecare patruzeci de pagini. Trucuri ieftine, o intrigă artificială, dialoguri cretine, putea s-o scrie un calculator. Probabil chiar a fost scrisă de un calculator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Doamna Tonks nu mă asculta. — Cred că va trebui să apelăm la domnul McGanny, spuse ea. Veniți cu mine, vă rog. M-a dus la recepție și a dispărut câteva clipe într-un alt birou, lăsându-mă singur cu secretara. Calmat de bătăile ei ușoare pe tastatura computerului, m-am cufundat în speculații, încercând să ghicesc care dintre membrii familiei Winshaw îmi șterpelise manuscrisul (sau, mai probabil, angajase pe altcineva s-o facă). Candidatul cel mai evident era Henry: în fond

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
se refăcuse relația dintre noi. Jurasem să nu mai vin niciodată aici, de teamă că vreun membru al personalului m-ar putea recunoaște și ar face vreo aluzie stânjenitoare - pentru că ne dădusem în spectacol atunci - dar acum, descoperind că eram calmat și înveselit de prezența Fionei, această îngrijorare părea absurdă. În fond, era unul dintre cele mai populare restaurante din zonă și când mă gândeam câte mii de clienți or fi venit și or fi plecat de aici în ultimii doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cinci de milioane. De pui, nu de kilograme, desigur. Într-o după-amiază, când aveam aproape douăzeci de ani, m-am certat cu Verity în casa părinților mei și când am terminat cu cearta, am ieșit să mă plimb ca să mă calmez. Ca de obicei, ea își bătuse joc de aspirațiile mele de scriitor și, pe bună dreptate, sufletul mi-era zguduit de o sfâșietoare autocompătimire când am pornit valvârtej pe o alee în direcția pădurii pe care o exploram în plimbările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

eu vorbeam pe cealaltă linie ca să comand bluza pe care o voiai de la Prada. Andrea tocmai pornea. Îmi pare foarte rău și n-o să se mai Întâmple. Minunea minunilor. Perfecțiunea Întruchipată vorbise, și Încă În apărarea mea! Miranda s-a calmat puțin pentru moment. — Foarte bine atunci. Du-te să-mi aduci Înghețata, Andrea. Și cu asta, a intrat În biroul ei, a ridicat telefonul și a Început să gângurească ceva cu B-DAD. M-am uitat la Emily, dar ea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
domeniul modei, cât poate fi de greu? l-am maimuțărit eu și mă uram tot mai mult pe clipă ce trecea. Vai, mă scuzați dacă nu putem fi cu toții buni samariteni sau doctoranzi! Mă scuzați dacă... — Sună-mă după ce te calmezi, a zis el. Nu mai stau să ascult toate astea. Și a Închis telefonul. A Închis telefonul! Am așteptat să mă sune din nou, dar n-a făcut-o, și până când am adormit, În sfârșit, pe la trei dimineața, nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
la față. Mă simțeam de parcă ar fi putut să Întindă mâna și să mă plesnească peste față, să Îmi spună că sunt un rahat total lipsit de talent, fără aptitudini, o ratată totală și absolută. Nu aveam timp să mă calmez și să Îmi reamintesc că e vorba doar o ființă omenească la fel ca oricare alta (teoretic, cel puțină care nu e Încântată să stea În ploaie și care se răzbună pentru asta pe asistenta ei aflată la cinci mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
așa că m‑am repezit pe scări, m‑am năpustit sub duș, am petrecut câteva minute aranjându‑mi părul ca să arate bine și mi‑am Împachetat rapid hainele pentru a doua zi. Cum trecuse deja de ora unsprezece, traficul se mai calmase, așa că am ajuns la apartamentul lui Alex din Brooklyn În mai puțin de cincisprezece minute. A părut realmente Încântat să mă vadă și mi‑a spus de nenumărate ori cum nu Îi vine lui să creadă că am bătut atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ar fi să refuze pe cineva numai pentru că fusese dat afară de Miranda, nu ar mai avea nici un scriitor. Mi‑am terminat cafeaua și, cu un nou val de energie, mi‑am adunat portofoliul cu diverse articole scrise, m‑am Îndreptat - calmă de data asta, fără un telefon În mână care să sune continuu și fără o grămadă de cafele după mine - spre Elias‑Clark Building. După o clipă sau două de analiză de pe trotuarul de vizavi, ca să mă asigur că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

pipăia pămîntul moale pe care Îl simțea cum se sfărîmă... Acum chiar intră În panică. Deschise ochii și se uită la mîinile, pentru că auzise, odată, un doctor spunînd că privitul mîinilor atunci cînd ți-este frică te ajută să te calmezi. Dar el devenise mai conștient de sine - mîinile i se păreau ciudate, de parcă ar fi fost ale unui străin. Își simțea tot corpul straniu și strîmb; brusc simți acut existența inimii și plămînilor și Începu să i se pară că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își ridică buricele degetelor la ochi, Îngrijorată să nu i se strice rimelul. Stai, nu te strica! zise ea. Tot rîzÎnd, deschiseră fereastra, se cățărară cu dificultate și ieșiră. Se așezară și-și despachetară sanvișurile, Își sorbiră ceaiul și se calmară În cele din urmă; apoi Își Încrucișară privirile și izbucniră În rîs din nou. Viv puse jos ceașca din care se prelingea ceaiul. — Vai, ce-or gîndi clienții? Rimelul se scursese pînă la urmă. Își scoase batista, Îi răsuci un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mult de-o clipă. Își simțea respirația la fel de Întretăiată. Se cățără cu dificultate trecînd peste pervaz și aterizînd cu o bufnitură lîngă toaletă. Mai era timp să mai spună ceva. Își dorea mai mult ca oricînd. Iar țigara Îi va calma nervii. Își Îndreptă fusta. Viv strigă prin fereastră: — SÎnt În poșeta mea! Helen dădu din cap. O luă repede pe culoar și apoi urcă treptele spre camera de așteptare. Tot timpul cît merse Își ținu capul plecat, ridicîndu-și privirea doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de diferit de genul lor de clienți, că se simți În dezavantaj. Mai era conștientă că era roșie, fără suflare, cu părul nepieptănat. Și-o imagină și pe Viv așteptînd la scara de incendiu... Pizda mă-sii, Își zise. Se calmă și se Întoarse spre agenda de pe biroul lui Viv. — Ei bine, zise ea, nu aveți programare, bănuiesc. Parcurse pagina cu degetul. Nu sînteți domnul Tiplady? — Domnul Tiplady! ZÎmbi. Nu. Mă bucur să spun că nu sînt. — Problema este că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
că Încă nu cauți pe nimeni? Ea tresări brusc. Era Fraser. — Sfinte Dumnezeule! zise ea. Ce mai vrei? El Își ridică mîinile. Nu vreau nimic! Am rămas unde m-ai lăsat, În Trafalgar Square, uitîndu-mă la porumbei. Porumbeii ăștia te calmează teribil,. Pur și simplu, am pierdut noțiunea timpului. Apoi mi-am zis s-o cotesc pe Burlington Bertie și s-o iau spre Strand. Cinstit, nu mă așteptam să te găsesc aici. Și citesc pe fața ta cît de bine-venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își Întoarse capul din nou și privi strada. Se uita, așa, nepăsătoare, acum - n-o mai căuta pe Kay, fiind totuși sigură În adîncul inimii că avusese o dată șansa și o ratase. Și chiar Înainte ca privirea să i se calmeze, apăru o figură venind agale pe trotuar dinspre Waterloo Bridge: o siluetă Înaltă, subțire, destul de frapantă, fără să semene cu un băiat sau un bărbat Între două vîrste; Își ținea mîinile În buzunare și o țigară i se bălăbănea nonșalant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Dar o secundă, el și Fraser rămaseră acolo, fiecare de cealaltă parte a pervazului, cu mîinile la gură, cu ochii umplîndu-li-se de lacrimi, cu fețele Înroșindu-se În timp ce Încercau zadarnic să-și Înăbușe rîsul și icnetele. Apoi, Fraser se mai calmă un pic. Se uită peste umăr și șopti: — E-n regulă. Cred că s-a dus sus acum. Intră, pentru Dumnezeu, Înainte să dea de noi vreun polițai sau altcineva. Apoi făcu cîțiva pași Îndărăt și trase draperia de camuflaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-l vărsa. Iar cînd Își răsuci o țigară, tutunul căzu din hîrtie. Ea puse ceașca jos și-l ajută să culeagă firele de pe masă, folosindu-se de unghiile ei lungi și glumind pe seama asta. După ce trase un fum, se mai calmă puțin. Își termină ceaiul și o luară Împreună spre metrou, mergînd repede de data asta, pentru că li se făcuse frig. El avea mult de mers pînă acasă, În Stretham, dar ea se Întorcea la lucru, În Portman Square, Îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fildecoși, de iarnă, cu cei de mătase, de culoarea pielii, se simți de parcă era În cămașa de noapte, ușoară și expusă privirilor. Coborî așa, puțin timidă, la bar și-și luă ceva de băut - gin cu ghimbir - pentru a se calma. Mi-e teamă, domnișoară, că nu servim decît unul din fiecare, spuse barmanul; dar turnă o măsură mai mare, i se păru ei. Se așeză la masă, ținîndu-și capul plecat. Era aproape ora mesei și oamenii Începeau să vină. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
oare nu leșină femeile cînd sînt...? Dumnezeule! Își Întoarse privirea. Brusc se temu ca nu cumva Caroline, uitîndu-se la ea, să-și dea seama despre ce era vorba. Se uită la ceas și zise cu un efort de a se calma, de-a arăta strălucitor. — Vrei să-mi faci o favoare? Cred c-o s-o aștept pe Betty Lawrence și-o să mă duc acasă cu ea. Îi comunici asta, după ce-o să spui lui Gibson? Vrei să-i zici c-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Hai, Betty. — Așteaptă, zise Betty. Își deschise poșeta. La naiba, nu pot să spui o chestie ca asta și să te aștepți să... Lasă-mă să fumez o țigară. — O țigară? repetă Viv. Cum de te gîndești la țigară acum? — Calmează-te, Îi spuse Betty. Viv Îi dădu un ghiont. — Nu mă pot calma! Crezi că tu te-ai putea calma, dacă ai fi În locul meu? Dar, brusc, se simți sleită. Se prăbuși iar, Închizînd ochii. CÎnd Își ridică privirea, Betty

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
spui o chestie ca asta și să te aștepți să... Lasă-mă să fumez o țigară. — O țigară? repetă Viv. Cum de te gîndești la țigară acum? — Calmează-te, Îi spuse Betty. Viv Îi dădu un ghiont. — Nu mă pot calma! Crezi că tu te-ai putea calma, dacă ai fi În locul meu? Dar, brusc, se simți sleită. Se prăbuși iar, Închizînd ochii. CÎnd Își ridică privirea, Betty o veghea. Era greu să-i citești expresia prin Întuneric. Poate că avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
te aștepți să... Lasă-mă să fumez o țigară. — O țigară? repetă Viv. Cum de te gîndești la țigară acum? — Calmează-te, Îi spuse Betty. Viv Îi dădu un ghiont. — Nu mă pot calma! Crezi că tu te-ai putea calma, dacă ai fi În locul meu? Dar, brusc, se simți sleită. Se prăbuși iar, Închizînd ochii. CÎnd Își ridică privirea, Betty o veghea. Era greu să-i citești expresia prin Întuneric. Poate că avea o undă de milă, fascinație sau chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ai pune, Îi zise Reggie arătînd spre tamponul sanitar, chestia acolo... Ea clătină din cap, prea speriată pentru a vorbi. Trase hîrtie după hîrtie de toaletă și Încercă să-l oprească așa. Îl reținu așa un minut-două, și se mai calmă, dar Îi scăpară din mîna la fel ca tamponul de tifon. Reggie Încercă și el, punînd mai multe hîrti. Își puse mîna peste a ei, pentru a ține hîrtia acolo. Dar și aceste hîrtii căzură și sîngele ieși mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Încetinească, să-l rețină, să-l Împingă Îndărăt În ea. Frica i se ridica, i se topea și sălta În valuri Întunecate. Uneori - și astea i se păreau minute fără capăt - avea impresia că sîngele se oprea, iar ea se calma Întru cîtva; apoi, Însă, apărea un alt mic șuvoi Între picioare care o făcea să plonjeze din nou În starea de panică. Începuse să se teamă și de ritmul galopant al inimii care, Își dădea seama, accelera fluxul sîngelui. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În serios frica. Avea fața albă, Încordată și plină de sudoare. Părul i se ridicase, iar el și-l potrivea tot timpul cu ambele mîini. Apoi surprinse privirea lui Duncan și, cînd acesta, jenat, se uită În altă parte, se calmă. Crezi că mor de frică, zise el. — Nu, spuse Duncan. Nu mă gîndeam la asta. — Ei bine, poate că mor. Îi arătă mîna. Tremura. Uită-te la mine! — Ce importanță are? — Ce importanță? Isuse! Nici nu-ți imaginezi! Eu... La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]