6,140 matches
-
ea. Sângele îngroșat, obosit, încă i se zbate în tâmple, în creștet. Și, cu picioarele tremurând, pășește încet mai departe, cu ochii la pojghița de gheață de lângă șină. Îl aude pe șofer cum trece înapoi fluierând, cum urcă apăsat scara camionului, cum trântește ușa. Și, ca și când și-ar fi adus aminte brusc de ceva, ea se oprește. Stă în loc pe trotuar, gheboșată și se uită lung. Șoferul e la volan, îl zărește bine prin geamul camionului. — Eee-tee... zice ea. În rigolă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fluierând, cum urcă apăsat scara camionului, cum trântește ușa. Și, ca și când și-ar fi adus aminte brusc de ceva, ea se oprește. Stă în loc pe trotuar, gheboșată și se uită lung. Șoferul e la volan, îl zărește bine prin geamul camionului. — Eee-tee... zice ea. În rigolă a mai rămas gheață spartă și, vârâte în ea, bucăți de ziar care ies ude ici și colo. Da-n rest e curat pe jos, cartier boieresc, poate să meargă liniștită până la Ivona. Își scoate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
civilizate dispăruseră și aveam în față rânjetul nud, cinic al vieții. Cu această senzație fluturând prin fața ochilor minții - că modul obișnuit în care trăim este o artificială iluzie -, cu picioarele tremurând, m-am tras într-o parte, pentru că apăruseră un camion și două căruțe de cercetași, să ducă răniții la spital și nenumărații morți neidentificați la morgă. Întorcându-mă cu spatele, ca să nu mai văd, mi-am trecut palmele pe față : urme de lacrimi, sânge închegat, resturi impure, vânătăi, trebuie că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iarăși modificat : deși găuri rânjite arătau locul unde căzuse bomba, împrejur se simțea acea specială stare de energie pe care o degajă orice catastrofă, mobilizându-i pe supraviețuitori prin frica unită cu bucuria că, deocamdată cel puțin, ei au scăpat. Camioane și căruțe cărau moloz. Ca să apuce din ce rămăsese, lume proastă și vagabonzi scormoneau prin dărâmături, pe care fluturau zdrențe, stofe sfâșiate, zburau hârtii. Ciocane și ferăstraie se auzeau din toate părțile, sub liniștitoarea impresie de stabilitate pe care o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mov-galben-roz, este sicriul lucios, în care l întind. La fel ca și cu cearșaful, acum trag de sub el cuvertura. Capul i se bălăngăne, rămâne strâmb, i-l așază decent în sicriul împrumutat, urcă sicriul pe umeri și-l duc spre camionul drapat, al cărui motor hârâie de mult în poartă. — Eeei, cum ? Io ? Dacă-l cunosc io - pe el ? ... Auzi ! Spune și tu ! Spune de când ne cunoaștem noi ! De când ne cunoaștem noi și ne iubim ! Păi cine-i făcea lui baie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alimentarele, acolo e nevoia noastră cea mai mare, sînt pline cu conserve suple de mazăre și borcane grase cu pastă de roșii și oferta se oprește cam aici. Dar aceste drumuri și activități comune au folosul lor, leagă prietenii. În camion, trăncănim despre mărci de haine despre care doar am auzit, despre niște cizme gen George Michael aduse din Italia pe care cineva le-a văzut la un tip, despre trupe de muzică și fotbal și filme, apoi iar despre haine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În tîrgul de vechituri din Timișoara... — Erau ca ale tipului din Terminator, știi tu, O’Connor... cînd sparge magazinul ăla să se Îmbrace? — Mișto! Păi și? De ce nu-i scrii și tu lu’ Moș Crăciun? Toate astea se discută În camion, sau curățînd de balegă un grajd, sau golind un vagon de cărbune, sau În timp ce scoatem cartofi din cele cîteva răzoare ale unității, sau la locul de fumat dintre dormitoare, salutînd ca apucații de fiecare dată cînd trece un ofițer, sau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poate că nici n-o spune, i s-a auzit doar gîndul gîndind- o. Chestiile astea nu prea se discută, cu atît mai puțin pe acest platou. După care un maistru militar ne adună pe cîțiva, ne urcă Într-un camion și plecăm jos, la o fermă. CÎnd ajungem acolo, zdruncinați mai bine de o oră, inginerul care ne așteaptă Într-un depozit spune că nu mai are nevoie de ajutor. Nu se știe exact ce trebuia să facem, ceva cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răsună aleile de ropotul bocancilor și de cîntece despre un eroism care nu prea se regăsește În realitatea noastră de zi cu zi. După- amiezile sîntem adunați pentru diverse munci. O parte a unității se extinde sau se renovează și camioanele cu materiale de construcții trebuie descărcate, așa că singurul lucru eroic În toată povestea sînt spinările și brațele noastre. Locotenentul bateriei noastre e tot un guler alb, un bucureștean suplu, fățos, brunet, cu ceafa tunsă și cărare pe-o parte atent
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rămas doar trei la tunuri. Cristian a reușit cumva să se adăpostească În birourile comandamentului central, se pare că are șanse să ajungă furierul (sau curierul?) unității. Frate-său, Ovidiu, e calificat pentru parcul auto, unde Învîrte șuruburi sub capotele camioanelor militare. Gabriel știe cum funcționează radarul, pentru că asta a făcut la unitatea de la care a fost transferat aici, așa că s-a adăpostit Într-una din mașinile acoperite cu plase de camuflaj de la capătul bateriei și apasă butoane. Toți acești băieți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dacă mergem Înainte sau Înapoi, dacă mergem de-a curmezișul pistei sau pe lîngă, prin șanțuri, ori dacă urmăm traseul obișnuit, pe aleea de siguranță de lîngă pistă. Mai mult, Între timp, În jurul nostru toate se animă, se aud trecînd camioane (se văd sub formă de globuri de lumină care plutesc la mai puțin de un metru de noi), undeva urlă o alarmă, se aud Înfundat voci și ropot de bocanci, strigăte și sunete metalice și bufnituri. Probabil că am nimerit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bine să fie aproape. S-ar putea la fel de bine să fim lipiți cu nasul de ea. N-ai cum să știi... dar, dacă ar fi așa, ar trebui s-o simțim. Casa nu era casă, și nici vapor. Era un camion. Condus de Cremene, unul din șoferii bateriei noastre. Și, Într-adevăr, ne deplasam peste axul drumului, deci el a venit puțin pieziș, din partea stîngă. Eram În spatele căruței, am vrut să mă ridic exact cînd s-a produs impactul, deci am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ridic, practic mi-am lipit fața de botul mașinii cît o casă. Dacă viteza ar fi fost mai mare, am fi ajuns cu adevărat niște spectre. Toate aceste lucruri ni se explică În timp ce sîntem culeși de pe jos și urcați În camion pentru a fi transportați la infirmerie - deși nu avem cum să Înțelegem ceva, pentru că sîntem Încă În șoc. SÎnt singurul care sîngerează (nu mi se spune de ce), deși Moise țipă ( În continuare țipă) cel mai tare. Barbu și-a luat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe partea aia nu văd? Nu văd... NU văd? — Potolește-te, nu pune mîna, mergem la infirmerie. Deodată aud din ce În ce mai multe. Și simt mai multe. Spatele mă doare În cîteva locuri, deși, dacă am reușit să mă urc singur În camion, probabil că nu e grav. M-am suit singur În camion? Încerc să-mi aduc aminte. Mă ustură dosul unei palme. Fața Îmi pulsează fierbinte, e Încă foarte amorțită. Toată lumea țipă (la șofer, să se grăbească), dar cel mai tare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu pune mîna, mergem la infirmerie. Deodată aud din ce În ce mai multe. Și simt mai multe. Spatele mă doare În cîteva locuri, deși, dacă am reușit să mă urc singur În camion, probabil că nu e grav. M-am suit singur În camion? Încerc să-mi aduc aminte. Mă ustură dosul unei palme. Fața Îmi pulsează fierbinte, e Încă foarte amorțită. Toată lumea țipă (la șofer, să se grăbească), dar cel mai tare țipă Moise (i s-a rupt ceva, nu spune ce). Fața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la cîțiva centimetri de fața mea. Pe partea aia nu văd nimic. Nu văd... De ce nu văd? NU... — Ce e? Ce am? Întreabă vocea care nu e a mea, deși mie Îmi iese pe gură. Mă ajută să cobor din camion locotenentul Cornea, sîntem chiar pe aleea din fața infirmeriei, becurile albastre Încă pîlpîie În regim de alarmă. După ce reușesc să mă dau jos, Îmi pune o mînă În piept și, ridicîndu-și privirea și cercetîndu-mi chipul, Îmi șterge sîngele de pe bărbie cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
armelor. Din șoseta din piciorul neîncălțat a rămas o cîrpă zdrențuită și murdară, Încolăcită pe glezna vînătă, Înghețată dureros. Maică-sa a izbucnit În plîns văzîndu-l În ușă.] Miercuri, 20 decembrie. Nu sînt multe de povestit, ne-a lovit un camion. Ei nu-i ajunge. Vrea să știe toate detaliile. Vrea să știe de ce ne-a lovit camionul, de ce nu am fugit din calea lui, de ce numai eu am capul țăndări, de ce nu am grijă de mine. Oare chiar nu vede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înghețată dureros. Maică-sa a izbucnit În plîns văzîndu-l În ușă.] Miercuri, 20 decembrie. Nu sînt multe de povestit, ne-a lovit un camion. Ei nu-i ajunge. Vrea să știe toate detaliile. Vrea să știe de ce ne-a lovit camionul, de ce nu am fugit din calea lui, de ce numai eu am capul țăndări, de ce nu am grijă de mine. Oare chiar nu vede cum arăt? Trebuie să mă și bată la cap? Dacă nu m-a omorît camionul, o face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a lovit camionul, de ce nu am fugit din calea lui, de ce numai eu am capul țăndări, de ce nu am grijă de mine. Oare chiar nu vede cum arăt? Trebuie să mă și bată la cap? Dacă nu m-a omorît camionul, o face ea acum. Ce vrei să-ți mai spun? Nu mai e nimic de spus... Se vede bine... Stă pe marginea patului cu un soi de zîmbet stînjenit pe figură, se uită prin salon căutînd un pic de sprijin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
porți așa? mă Întreabă ea. — Dar tu de ce te porți așa? Cu ce te ajută dacă știi toate detaliile? A fost un accident. Noaptea. Pe ceață. Pe ceață! Tu ce dracu’ crezi, că sînt retardat și am stat În fața unui camion să dea peste mine? Renunță, chiar dacă nu-i vine ușor. Mi-a adus niște sandviciuri cu brînză și niște pachete de biscuiți, mai mult nu avea ce, o să vină și poimîine cînd o să primească un pui, i-a promis cineva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bezna umedă. Cred că Las Vegasul ar arăta identic, dacă l-ar cunoaște pe Ceaușescu. Rafale de fulgi apoși bat pieziș și mi se pun pe față, În Încremenirea nopții se aud burlanele picurînd. Închid geamul. De undeva zbiară un camion greu, ambalat puternic, apoi peste una dintre unitățile din oraș se aprinde o rachetă de semnalizare, un punct roșu, incandescent, scăldînd cîteva clipe cerul și pămîntul Într-o lumină nefirească, apocaliptică - mi se pare că văd niște tancuri pe o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e asigurată, tunarii sînt pe tunuri, au fost detașate trupe de la celelalte unități din zonă, de la infanterie și parașutism. Cobor cu Moise la poarta spitalului prin mulțimea de oameni care mișună. S-a Întunecat, e un frig umed, se aud camioane, se aud tancuri, se aud sunete grele și o rumoare În care putem să jurăm că răsună un pistol-mitralieră, dar nu se aude nici un tun - n- am avea cum să nu le auzim, sînt enorme. Apoi se aude iar televizorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fac griji și pentru mine - dacă vine și Începe să mă toace... e normal să fie Îngrijorată, dar nu e normal să-i cășuneze În halul ăsta. Dacă intrăm În rutina noastră exasperantă și reușește... reușește ce n-a reușit camionul? Există această posibilitate. — Și care e povestea cu securiștii? Tu ce crezi, e adevărată? — Nu știu... se poate, n-am văzut nici unul, e drept. Am auzit ce se spune la televizor. — Și atunci cine trage? Nu prea se Înțelege... Povestea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văd fețele radioase se exprimă zgomotos: Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Pe unele mașini sînt steaguri de pe care au fost decupate Însemnele comuniste, așa că acum au În mijloc o gaură. Am văzut un astfel de steag chiar și pe un camion militar. — Vezi tu vreun lunetist? Nu bag mîna În foc că Securitatea nu are cîteva duzini de asasini ascunși prin oraș, dar simt că dacă nu mă sui pe gard o să fac explozie. Măcar atîta lucru. Stăm sprijiniți cu abdomenele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tîrcoale, nu pot să adoarmă pentru că frigul Îi pătrunde prin paltoanele În care stau Înfofoliți, În ecranul ferestrei, filmul Începe să dea semne de viață, altele decît figurația mașinilor sau a trecătorilor rari. CÎteva grupuri trec spre piața prefecturii, apoi camioane militare, apoi din nou grupuri care par organizate. Cei doi urmăresc În tăcere toate aceste mișcări, de la etajul de jos se aud mai Întîi voci nedeslușite, apoi din ce În ce mai clar, pe urmă cineva strigă că lumea se adună În piața prefecturii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]