11,767 matches
-
fi cunoscut de importanți oameni ai timpului, cu efecte benefice asupra carierei și a evoluției sale ulterioare. Nu credem însă că trebuie exagerată această componentă, în devenirea lui Balș, în defavoarea eforturilor făcute și a meritelor personale. III.11. În slujba Cancelariei Aulice Unite Austriaco-Boemiene Mutarea boierului Vasile Balș, în 1786, de la Consiliul Aulic de Război, la Cancelaria Aulică Unită Austriaco-Boemiană, a fost rezultatul schimbării de statut a provinciei Bucovina, survenită în același an. Reformarea în anul 1783 a formei instituționale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ulterioare. Nu credem însă că trebuie exagerată această componentă, în devenirea lui Balș, în defavoarea eforturilor făcute și a meritelor personale. III.11. În slujba Cancelariei Aulice Unite Austriaco-Boemiene Mutarea boierului Vasile Balș, în 1786, de la Consiliul Aulic de Război, la Cancelaria Aulică Unită Austriaco-Boemiană, a fost rezultatul schimbării de statut a provinciei Bucovina, survenită în același an. Reformarea în anul 1783 a formei instituționale de administrare a țărilor ereditare austriece a fost rezultatul dorinței împăratului de a realiza o mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Galiția. Măsura luată de împărat a fost deosebit de gravă în plan constituțional-administrativ, ducând la pierderea individualității și a autonomiei provinciale deoarece, așa după cum rezultă din hotărârea sa, comunicată în aceeași zi președintelui Consiliului Aulic de Război (Hofkriegsrat), feldmareșalul Hadik, șefului Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece (Vereinigten Böhmisch-Österreichischen Hofkanzlei), contele Kollowrat, și șefului Înaltei Curți de Justiție (Obersten Justizstelle), contele Seilern, Bucovina urma să fie unită cu Galiția, devenind cel de-al 19-lea ținut administrativ al acesteia 226. Considerăm că măsura luată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Reședința Administrației ținutale a Bucovinei era stabilită în orașul Cernăuți, fosta capitală provincială de până atunci 230. Prin hotărârea împăratului din 6 august 1786, Bucovina era scoasă din atribuțiile Consiliului Aulic de Război din Viena și trecută în cele ale Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece și a Curții Supreme de Justiție, care coordonau, la nivel central, activitatea celor șase gubernii, introduse prin reformele iosefiniste din domeniul administrativ 231, între care și a celui galițian. Termenul de instituire a noii administrații a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
între care și a celui galițian. Termenul de instituire a noii administrații a fost stabilit de împăratul Iosif II, el fiind 1 noiembrie 1786. Predarea agendelor politico-administrative de către militari a mai durat până la începutul anului 1787, așa cum rezultă din notele Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece și a guvernatorului Galiției 232. La operațiunea de predarea și preluare a puterii politice în provincie, concepistul Vasile Balș l-a asistat pe referentul pentru probleme galițiene al Cancelariei, baronul von Margelik oferindu-i diferite informații 233
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
până la începutul anului 1787, așa cum rezultă din notele Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece și a guvernatorului Galiției 232. La operațiunea de predarea și preluare a puterii politice în provincie, concepistul Vasile Balș l-a asistat pe referentul pentru probleme galițiene al Cancelariei, baronul von Margelik oferindu-i diferite informații 233. În legătură cu justiția, împăratul Iosif al II-lea comunica președintelui Înaltei Curți de Justiție din Viena, contele Seilern, prin scrisoarea din 6 august 1786, hotărârea luată de a uni Bucovina cu Galiția și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
septembrie 1786 a Înaltei Curți de Justiție, în care s-a dezbătut referatul întocmit de Keess, au participat pe lângă referent, președintele Seilern, împreună cu consilierii săi: contele Ugarte, baronul Karg, Haimerle, Froidevo, contele Krukowiecki și Nikorowicz; precum și consilierul aulic Dornfeld, din partea Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece; iar din partea Consiliului Aulic de Război: consilierii aulici Türkheim și Webern și concepistul Vasile Balș235. În urma discuțiilor purtate, în cadrul cărora s-a remarcat boierul bucovinean, membrii comisiei au acceptat referatul, aducându-i unele corecturi și îmbunătățiri ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
date de război s-ar putea impune recunoașterea drepturilor lui Balș în aceste țări. Deasemenea, împăratul i-a dat asigurări că va fi mulțumit de avantajele și prestigiul funcției, în momentul transferării sale din serviciul Consiliului Aulic de Război, la Cancelaria Aulică Unită Boemiano-Austriacă, cerându-i însă să nu facă uz de privilegiile obținute față de nici o persoană 241. Ca urmare, pe 27 noiembrie 1786, contele Kollowrat făcea cunoscut șefului Consiliului Aulic de Război că împăratul a poruncit mutarea concepistului Vasile Balș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
-i însă să nu facă uz de privilegiile obținute față de nici o persoană 241. Ca urmare, pe 27 noiembrie 1786, contele Kollowrat făcea cunoscut șefului Consiliului Aulic de Război că împăratul a poruncit mutarea concepistului Vasile Balș de la această instituție, la Cancelaria Aulică Reunită Boemiano-Austriacă, deoarece Bucovina a fost unită cu administrația provincială a Galiției, ce se afla în subordinea acesteia. La începutul lunii decembrie, lui Balș îi era adus la cunoștință decretul imperial de mutare în serviciul cancelariei politice a curții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
această instituție, la Cancelaria Aulică Reunită Boemiano-Austriacă, deoarece Bucovina a fost unită cu administrația provincială a Galiției, ce se afla în subordinea acesteia. La începutul lunii decembrie, lui Balș îi era adus la cunoștință decretul imperial de mutare în serviciul cancelariei politice a curții, cu păstrarea aceluiași salar de 1.000 de florini 242. În serviciul Cancelariei Aulice Unite, concepistului Vasile Balș i-a revenit răspunderea traducerii în limba română a ordonanțelor, patentelor și a legilor imperiale, care erau destinate Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Galiției, ce se afla în subordinea acesteia. La începutul lunii decembrie, lui Balș îi era adus la cunoștință decretul imperial de mutare în serviciul cancelariei politice a curții, cu păstrarea aceluiași salar de 1.000 de florini 242. În serviciul Cancelariei Aulice Unite, concepistului Vasile Balș i-a revenit răspunderea traducerii în limba română a ordonanțelor, patentelor și a legilor imperiale, care erau destinate Bucovinei. În efectuarea acestor însemnate traduceri juridice, el l-a antrenat pe mai vechiul său colaborator și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fiind pus de Balș în legătură cu diferite autorități administrative centrale vieneze, susținut în diferite împrejurări și chiar introdus de acesta în cadrul unor societăți secrete ale vremii. Chiar și ulterior drumurile lor se vor întâlni de mai multe ori243. În decembrie 1786, Cancelaria raporta Consiliului de Stat că legile care au devenit necesare în exercitarea actului de justiție în Bucovina, după unificarea administrativă cu Galiția, precum ordonanțele judiciare, ordonanțele de taxare, patenta de supușenie sau prima parte a Codului Civil austriac, opera renumitului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
juridice în limba română, ardelenii Georg Oechsner și Ioan Budai-Deleanu, primul ajungând grefier la Tribunalul provincial din Lemberg, iar cel de-al doilea secretar al aceleiași instanțe 255. III.12. Boala și dizgrația În timpul îndeplinirii stresantelor sale îndatoriri oficiale la Cancelaria Aulică Reunită Boemiano-Austriacă, în primăvara anului 1788, extenuarea provocată de activitatea susținută depusă în slujba serviciului l-au făcut să aibă unele căderi nervoase, care au fost interpretate de contele Odonel referent la aceeași instituție, ca semne ale unei boli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cu forța de acasă, din locuința închiriată de el în casa cu nr. 891 și l-a internat în mod silnic în noul Spital general din Viena, ca fiind nebun, în pofida protestelor lui Balș256. Câteva luni mai târziu, la întrebarea Cancelariei Aulice referitoare la data reîntoarcerii lui Balș în serviciul său, pe 19 septembrie 1788, același conte Odonel raporta că, potrivit declarațiilor direcțiunii Spitalului, acesta ar fi nebun și că nu ar fi nici o speranță de vindecare a sa257. Situația raportată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sarcina de a-l vizita din când în când la spital și de a se îngriji de veniturile sale, ținându-i în ordine socoteala cheltuielilor 258. În aparență, aceasta a fost varianta oficială. În realitate însă, credem că acțiunea referentului cancelariei nu a fost decât rezultatul dizgrației imperiale în care ar fi căzut boierul bucovinean. Intrarea Austriei în război împotriva Porții Otomane, alături de Rusia, pe 8 februarie 1788, părea să deschidă pentru concepistul Vasile Balș posibilitatea transpunerii în practică a unora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nevoit să continue seria revocărilor, spre a calma stările de spirit revoluționare din Ungaria și Țările de Jos3. În acest sens, în provinciile aparținând de coroana maghiară, împăratul a reintrodus vechea constituție a comitatelor, precum și limba latină, ca limbă de cancelarie, păstrând totuși limba germană pentru corespondența cu autoritățile centrale. Competența Cancelariei Aulice Ungare (Ungarische Hofkanzlei) a fost extinsă asupra agendelor ungare privitoare la probleme ecleziastice, școlare, de cenzură și de fundații. Totodată, au fost despărțite problemele camerale, comerciale și montanistice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
revoluționare din Ungaria și Țările de Jos3. În acest sens, în provinciile aparținând de coroana maghiară, împăratul a reintrodus vechea constituție a comitatelor, precum și limba latină, ca limbă de cancelarie, păstrând totuși limba germană pentru corespondența cu autoritățile centrale. Competența Cancelariei Aulice Ungare (Ungarische Hofkanzlei) a fost extinsă asupra agendelor ungare privitoare la probleme ecleziastice, școlare, de cenzură și de fundații. Totodată, au fost despărțite problemele camerale, comerciale și montanistice ungare și transilvănene de cele austriece, primele fiind puse toate sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
-lea a îmbinat politica de concesii cu cea de presiune, provocând, prin diferiți agenți, agitații țărănești îndreptate împotriva stărilor privilegiate. Totodată, a fost convocat la 1 septembrie 1790, la Timișoara, Congresul Național Illir (sârb), care dorea autonomia Banatului și o cancelarie aulică proprie la Viena. Un an mai târziu, la 20 februarie 1791, a fost reînființată Cancelaria Aulică Transilvăneană și Illirică (Siebenbürgischen und Illyrischen Hofkanzlei)6. Față de pretențiile Dietei maghiare de la Ofen, privitoare la scoaterea Galiției din rândul provinciilor ereditare austriece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
îndreptate împotriva stărilor privilegiate. Totodată, a fost convocat la 1 septembrie 1790, la Timișoara, Congresul Național Illir (sârb), care dorea autonomia Banatului și o cancelarie aulică proprie la Viena. Un an mai târziu, la 20 februarie 1791, a fost reînființată Cancelaria Aulică Transilvăneană și Illirică (Siebenbürgischen und Illyrischen Hofkanzlei)6. Față de pretențiile Dietei maghiare de la Ofen, privitoare la scoaterea Galiției din rândul provinciilor ereditare austriece și unirea ei cu Ungaria, bibliotecarul Universității din Lemberg, Heinrich Gottfried von Bretschneider, publica în limbile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
boierului bucovinean, constituie începutul reintrării sale în viața publică. Doleanțele stărilor bucovinene, cuprinse în memoriu, vor găsi un ecou favorabil la autoritățile centrale vieneze. În expunerea asupra problemei despărțirii Bucovinei de Galiția, prezentată împăratului la începutul lunii iunie 1790, de Cancelaria Reunită Boemiano-Austriacă, de Cămara Aulică și de Banca Deputăției Ministeriale (Ministerial Banco Deputation)13, erau aduse o serie de argumente desprinse din memoriul bucovinean. Expunerea arăta că partea din Moldova cedată imperiului de Poartă în 1775, numită acum Bucovina, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
principelui lor, unde primeau funcțiile și demnitățile dorite. Pe de altă parte, comunitatea de limbă și de obiceiuri, ca și legăturile familiale între cei din Bucovina și cei din Moldova, făceau total ineficace pentru locuitorul bucovinean legea domiciliului. De aceea, Cancelaria Aulică, Cămara Aulică și Banco-Deputăția Ministerială erau de părere că Bucovina trebuie despărțită formal de Galiția și tratată ca "o provincie aparte"15. Pe baza acestei expuneri, cancelarul Kollowrat înainta împăratului un referat în care propunea despărțirea Bucovinei de Galiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
iosefinismului, pentru care pledau la Universitatea din Viena mari personalități culturale, precum Martini sau Sonnenfels 27. La toate acestea se adaugă și experiența politică proprie, dobândită cât a lucrat la Administrația Bucovinei sau în cadrul Consiliului Aulic de Război și al Cancelariei Aulice din Viena, exprimându-se în memoriul adresat la 5 noiembrie 1791 împăratului Leopold al II-lea că "din cunoștințele sale politice a făcut o profesiune"28. La fel ca și alți cărturari iluminiști români ai epocii, Balș nu acceptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pline de patetism, drama trăită și tratamentul nedrept ce i-a fost aplicat în ultimii ani de domnie ai lui Iosif al II-lea, cerând repunerea sa în drepturi și compensații pentru pagubele suferite. Un prim memoriu l-a adresat Cancelariei Aulice pe 27 aprilie 1790, urmat apoi de alte două în septembrie și decembrie același an85. Apoi, la începutul anului următor, pe 19 ianuarie, într-o audiență la împăratul Leopold al II-lea, Balș prezenta promemoriul întocmit cu o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
precum profesorii Universității din Viena, Sonnenfels sau Watteroth, ca și pe lângă o serie de înalți funcționari ai statului din capitala imperiului, pe care-i cunoscuse în perioada șederii sale anterioare la Viena. În urma insistențelor sale, Consiliul Aulic de Război trimitea Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece, pe 29 ianuarie 1791, o dată cu promemoriul său, un raport favorabil boierului bucovinean, în care erau evidențiate calitățile acestuia și serviciile aduse 88. Două luni mai târziu, pe 30 martie 1791, contele Leopold Kollowrat, șeful Cancelariei Aulice trimitea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Război trimitea Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece, pe 29 ianuarie 1791, o dată cu promemoriul său, un raport favorabil boierului bucovinean, în care erau evidențiate calitățile acestuia și serviciile aduse 88. Două luni mai târziu, pe 30 martie 1791, contele Leopold Kollowrat, șeful Cancelariei Aulice trimitea împăratului Leopold al II-lea un amplu raport privitor la boala fostului concepist aulic, la îmbunătățirea stării lui de sănătate și la situația lui actuală, declarându-se pentru reintegrarea lui în serviciul public 89. Această recomandare a contat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]