3,988 matches
-
virusul Herpes Simplex 2, abortivă sau persistentă, are două feluri de con secințe: când se produce în celule epiteliale neinfec tate (a); ea poate genera anomalii cromo zo miale, dereglări ale ciclului celular etc., dar probabil foarte rar sau deloc carcinoame. În schimb, poate da naștere unor noi factori de creș tere (b), care să influențeze (dreapta) celulele deja infectate cu Human Papilloma virus HR (c); aceste celule „atacate” și cu factorul de creștere elaborat de herpes virusul 2, pot evolua
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
membranoase. Ele sunt esențiale pentru a) imortalizarea și b) transformarea limfocitelor B umane. Topografia acestor gene latente din componența genomului virusului Epstein-Barr capabile să codifice proteine oncogene în celula parazitată (limfocit B în cazul limfomului Burkitt, epiteliu naso-faringean în cazul carcinomului din sud-estul asiatic etc.) este redată în fig. 3-53. Nu trebuie să se creadă că toate aceste oncoproteine ale virusului EpsteinBarr, deși codificate în genomul viral, sunt exprimate in corpore în celula parazitată. Astfel, în limfocitele B cu tipul III
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
la trei oncoproteine membranare (LMP1, 2A și 2B). Există și interdependență a proteinelor oncogene: EBNA2 și EBNA 5 sunt responsabile pentru „exprimarea“ (expresia) lui LMP1. În tipul II de latență, întâlnit în limfomul Hodgkin, limfoamele T și NK precum și în carcinomul nasofarigian (NPC), genomul virusului Epstein-Barr nu dă expresie decât oncoproteinelor EBNA1 și LMPs. În fine, în limfomul Burkitt, aparținând tipului I de latență, nu capătă expresie decât EBNA1. Funcțiile procancerigene ale oncoproteinelor codificate de virusul EpsteinBarr constau în: a) Imortalizarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Detection (QTD), iar lungimea telomerelor a fost măsurată prin metoda „fluorescence in situ hybridization: FISH“). Transfecția tranzitorie și metoda „luciferase assay“ au fost utilizate pentru evaluarea activității promotorului TERT. HuH-7 este o linie bine diferențiată de hepatocite derivate dintr-un carcinom hepatocelular, prelevată dintr-o tumoră de ficat de la un pacient japonez în 1982. Linia a fost stabilizată de H. Nakabayshi și J. Sato. HuH-7 este o linie celulară imortalizată de celule epiteloide tumorigenice, care cresc uzual în monostrat 2D. Rezultatele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Printre retrovirusurile izolate de la animale cităm: a) grupul alfaretrovirusuri - leu cozele aviare (LA): virusul leucozei aviare (LLV), v. eritroblastozei aviare (AEV), v. mielo blastozei aviare (AMV), v. sarcomului aviar (Rous, respectiv RSV), v. endoteliomului / mielocitomatozei ș.a.; b) grupul betaretrovirusuri: v. carcinomului mamar al șoricioaicelor, v. adenomatozei pulmonare a oilor (APO), betaretrovirusurile simiene (SRV) ș.a.; c) grupul gammaretrovirusuri: v. leucemiei murine (MuLV), v. leucemiei felinelor (FeLV), v. sarcomului felinelor (FeSV), v. leucemiei gibonului, v. porcine endogene de tip C (PERVs), v. reticuloendoteliozei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
virusului hepatitei B umane (HBV) în gena care reglează activitatea receptorului acidului retinoic. Fenomenul pare a fi destul de frecvent în hepatita B, deși nu a fost descris decât în cazul unei culturi celulare (obținută, deci, in vitro - pornită dintr-un carcinom hepatic). O atare integrare virală a primit numele de integrare-chimerică. d) integrarea unui virus uman înzestrat cu secvențe transactivatoare, care se poate insera oriunde în genomul celular. Operațiunea poartă numele de integrare cu transactivare. Se întâlnește în infecțiile cu HTLV
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
primele dovezi care au sprijinit opinia și experimentul lui A. Levine și M. Oren a apărut un an mai târziu, în 1990, și aparține lui S. Baker și colaboratorilor săi, care au dovedit în culturi celulare canceroase inițiate dintr-un carcinom colorectal, adaosul în mediul de cultură al proteinei p53 de la tipul „sălbatic“ în care gena TP53 nu suferise alterări (wild type), ca rezultat, oprirea creșterii celulelor neoplazice.33 Era încă o dovadă a faptului că p53 este „o frână“ a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
să elimine celulele transformate dar nu o mai face). În plus, miARN cu defecte favorizează prin inacțiunea sa, procesul ulterior de metastazare. Luăm ca exemplu rolul jucat de microARNs în realizarea și metastazarea cancerului primar al ficatului. Așa cum se știe, carcinomul hepato-celular (HCC) alături de colangiocarcinom și de angiosarcomul hepatic, reprezintă, procentual, a treia cauză de deces prin cancer (P. A. Farazi și R. A. De Pinho, 2006). În cazul in spe al cancerului primar al ficatului, A. Esquela-Kersher și Slack în 2006, Braconi
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulelor transformate. În viața celulei normale, „se înfruntă“ de obicei, în limite homeostazice, gene și proteine antagoniste: unele sunt proapoptotice (Bim, Bmf, Bax, Bak, Bid), altele antiapoptotice (Bcl-2, Bcl-W, Bcl-XL, Mcl-1). S-a dovedit astfel că în anumite neoplazii (cazul carcinomului primar hepatic) unii microARN ajută celulele canceroase să scape de apoptoză, prin activarea genelor și, secundar, a proteinelor lor antiapoptotice Bcl-2 sau Bcl-W. De asemenea, în aceeași neoplazie hepatică, miR-25 de pildă, își exercită efectul antiapoptotic luându-și ca „țintă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
exercită efectul antiapoptotic luându-și ca „țintă“ proteina Bim (Li și colab., 2009). c) Efectul prometastazic al unor miARN. În 2007 Meng și colab. au arătat că expresia aberantă a miARN 21 nu intervine în procesul transformării celulei, în cazul carcinomului hepatic primar ci în opera de favorizare a răspândirii celulelor canceroase în alte zone din organism. Procesul de metastazare se datorează faptului că respectivul miARN 21 „atacă și inactivează“ gena PTEN și produsul acesteia, fosfataza Pten. Este știut că gena
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
dezactivează) oncogena PI3K ori Mdm2 care inhibă acțiunea celebrei frâne a multiplicării celulare TP.53. Reiese că blocarea genei PTEN este urmată de o adevărată avalanșă de metastaze (M. Garofalo și colab., 2009). Este de reținut faptul că în cazul carcinomului primar hepatic, nu intervin doar miARN aberanți favorabili transformării celulei, inhibării apoptozei sau prometastazare. Au fost izolați și miARN care blochează aceste procese (antineoplazici). În fig. 5-20 redăm, după S. Huang și X. He (2011), o schemă a diverșilor miARN
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
8); o creștere de la 28 la 49 de ori a riscului de boli limfoproliferative incluzând boala Hodgkin (multe dintre acestea par a fi asociate cu virusul Epstein-Barr sau infecția cu EBV); o creștere de 100 de ori a riscului de carcinoame cu celule scuamoase vulvare sau anale (declanșate de virusurile Papilloma umane); o creștere de 20 la 38 de ori a riscului de carcinoame hepatocelulare (de obicei cauzate de virusurile hepatitei B și C); și o creștere de 14 la 16
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
asociate cu virusul Epstein-Barr sau infecția cu EBV); o creștere de 100 de ori a riscului de carcinoame cu celule scuamoase vulvare sau anale (declanșate de virusurile Papilloma umane); o creștere de 20 la 38 de ori a riscului de carcinoame hepatocelulare (de obicei cauzate de virusurile hepatitei B și C); și o creștere de 14 la 16 ori a riscului de carcinoame in situ (de asemenea asociate cu infecțiile cu HPV). Rate crescute de malignizări induse viral sunt observate la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sau anale (declanșate de virusurile Papilloma umane); o creștere de 20 la 38 de ori a riscului de carcinoame hepatocelulare (de obicei cauzate de virusurile hepatitei B și C); și o creștere de 14 la 16 ori a riscului de carcinoame in situ (de asemenea asociate cu infecțiile cu HPV). Rate crescute de malignizări induse viral sunt observate la pacienții care sunt congenital imunodeficienți ori au dobândit o imunodepresie datorită infecției HIV, și au AIDS subsecvent. Aceste observații arată în mod
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
apărarea organismului îl reprezintă marile concentrări de limfocite citotoxice la nivelul zonelor unde se dezvoltă neoplaziile. Infiltrația limfocitară a fost pusă în evidență prin metode histochimice în numeroase tipuri de tumori (fig. 7-1). Fig. 7-1. A. Aspectul unei secțiuni de carcinom oral cu probabilă etiologie virală (Papilloma virus). Se observă limfocitele tumoral infiltrative (tlS în culoare maronie), abundente în anumite zone ale tumorii. Detectarea s-a făcut cu un anticorp care recunoaște antigenul CD 3 exprimat de limfocitele t; B. limfocite
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
limfocitele tumoral infiltrative (tlS în culoare maronie), abundente în anumite zone ale tumorii. Detectarea s-a făcut cu un anticorp care recunoaște antigenul CD 3 exprimat de limfocitele t; B. limfocite t (în vișiniu), relativ frecvente într-o zonă de carcinom pulmonar. Din cele expuse se pot trage două concluzii esențiale: a) Sistemul imun este responsabil pentru protecția unor vertebrate contra infecțiilor, inclusiv a celor provocate de virusurile oncogene. În absența unui sistem imun deplin funcțional, unele virusuri, în special cele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulele neoplazice nu sunt capabile să secrete Fasl în cantități suficiente pentru a-i ucide pe apărătorii organismului. În unele cazuri, celulele canceroase poartă FasL în niște microvezicule membranoase (cu rol de protector) atașate la membrana lor. Este cazul unor carcinoame orale. La acești bolnavi, respectivele vezicule cu conținut FasL au fost izolate și în sângele circulant. Una din dovezile că acest FasL ambalat în vezicule este secretat de celulele canceroase, este aceea că bolnavii au în serul lor cantități apreciabile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cl. I-a e scăzută, prognosticul este mai bun: limfocitele killer anihilează o parte însemnată din celulele tumorale care nu au MHC cl. I-a pe suprafața lor. 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om 8.1. Virusurile hepatitice și carcinomul hepatocelular 8.1.1. Aspecte generale Carcinomul hepatocelular (HCC) este una dintre cele mai frecvente și devastatoare tumori maligne din lume, în special în Asia și Africa. Cu o incidență de aproximativ 1 milion de cazuri la nivel mondial, HCC
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
mai bun: limfocitele killer anihilează o parte însemnată din celulele tumorale care nu au MHC cl. I-a pe suprafața lor. 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om 8.1. Virusurile hepatitice și carcinomul hepatocelular 8.1.1. Aspecte generale Carcinomul hepatocelular (HCC) este una dintre cele mai frecvente și devastatoare tumori maligne din lume, în special în Asia și Africa. Cu o incidență de aproximativ 1 milion de cazuri la nivel mondial, HCC este neoplazia cea mai frecventă la bărbați
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
factorii genetici, sexul masculin, fumatul și vârsta înaintată. Printre acești factori de risc, infecțiile cronice cu virusurile hepatitice, în special cele care au loc în prezența cirozei, arată cea mai puternică asociere cu dezvoltarea de HCC. Virusurile implicate în realizarea carcinomului hepatocelular fac parte dintr-un complex patogen ce se desfășoară în câteva etape și evoluează pe parcursul mai multor ani. Printre cauzele asociate nou identificate predomină două virusuri, VHB și VHC. Ele nu acționează singure, ci în combinație cu alte substanțe
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
SudEst și a întreprins cercetări care au demonstrat definitiv că hepatita B pro voacă cancer hepatic primar. Ca urmare a cercetărilor sale, a fost introdus un program de imunizare contra VHB care a avut un succes semnificativ în scăderea incidenței carcinomului hepato-celular în populația vaccinată din Taiwan și Gambia. Virusul hepatitic B este un virus parțial dublu catenar încadrat taxonomic în familia Hepadnaviridae. El este asociat frecvent cu infecții cronice progresive, cu ciroză și carcinom primitiv hepatic. Nu se cunoaște precis
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
un succes semnificativ în scăderea incidenței carcinomului hepato-celular în populația vaccinată din Taiwan și Gambia. Virusul hepatitic B este un virus parțial dublu catenar încadrat taxonomic în familia Hepadnaviridae. El este asociat frecvent cu infecții cronice progresive, cu ciroză și carcinom primitiv hepatic. Nu se cunoaște precis mecanismul carcinogenezei VHB, însă studii recente au evidențiat hiperexpresia unor inhibitori ai apoptozei hepatocitelor infectate. Peptidele virale codificate de genele preS2 și X sunt implicate în procesul neoplazic. VHB reprezintă o problema majoră de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
procesul neoplazic. VHB reprezintă o problema majoră de sănătate publică la nivel mondial. Se estimează că mai mult de 350 de milioane de oameni sunt purtători cronici de VHB. Hepatita B este cauza principală a bolii hepatice cronice și a carcinomului hepatocelular, conducând la 1 milion de decese anual. Ample studii prospective și retrospective, în mai multe părți ale lumii, au oferit o asociere epidemiologică pu ter nică între infecția cronică cu VHB și carcinomul hepatocelular. Purtătorii de AgHBs au un
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a bolii hepatice cronice și a carcinomului hepatocelular, conducând la 1 milion de decese anual. Ample studii prospective și retrospective, în mai multe părți ale lumii, au oferit o asociere epidemiologică pu ter nică între infecția cronică cu VHB și carcinomul hepatocelular. Purtătorii de AgHBs au un risc de 100 de ori mai crescut de a dezvolta HCC, comparativ cu populația neinfectată. Scăderea incidenței HCC la copiii din Taiwan după punerea în aplicare a vaccinării universale împotriva infecției cu VHB confirmă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de apariție a HCC de circa 100 de ori mai mare. Odată cu creșterea duratei de infecție, posibilitatea de formare a tumorilor crește progresiv. În contrast, infecția VHB dobândită la maturitate devine rareori cronică. Mecanismele prin care VHB conduce la apariția carcinomului hepatocelular nu sunt pe deplin lămurite. O problemă importantă încă nerezolvată este dacă VHB acționează printr-un mecanism oncogen cunoscut, în mod direct sau indirect. În general, se crede că VHB nu are un efect oncogen direct asupra celulelor hepatice
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]