KorAP: Find »[drukola/base=cască & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...163 >

4,072 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

cu cască, ce zici? Dimpotrivă, o asigur eu, încercînd să-i potrivesc mai bine casca pe cap, încet, să nu-i stric pieptănătura. Sînt sigur că ați fi fost o neîntrecută șefă de șantier. Mîna doamnei Teona se ridică spre cască, ezitînd o clipă în aer, în speranța întîlnirii cu mîna mea. Observ ezitarea, desfac palma și-i cuprind în ea mîna: e sigură și încordată. Ridic cealaltă palmă și-i alint buclele ieșite de sub cască. Te rog!... Să nu intre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
doamnei Teona se ridică spre cască, ezitînd o clipă în aer, în speranța întîlnirii cu mîna mea. Observ ezitarea, desfac palma și-i cuprind în ea mîna: e sigură și încordată. Ridic cealaltă palmă și-i alint buclele ieșite de sub cască. Te rog!... Să nu intre careva..., îmi șoptește, arătînd cu privirea spre ușă. E singurul motiv? Absolut! Își scoate casca, mi-o înapoiază, se întoarce spre oglindă și-și aranjează cu vîrful degetelor pieptănătura, apoi merge la birou și se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
palma și-i cuprind în ea mîna: e sigură și încordată. Ridic cealaltă palmă și-i alint buclele ieșite de sub cască. Te rog!... Să nu intre careva..., îmi șoptește, arătînd cu privirea spre ușă. E singurul motiv? Absolut! Își scoate casca, mi-o înapoiază, se întoarce spre oglindă și-și aranjează cu vîrful degetelor pieptănătura, apoi merge la birou și se așază pe scaun. Trage sertarul în care am pus eu bricheta, scoate de acolo un pachet cu țigări, îl scutură

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mă opresc și să fac pipi în piscină... Doamna Teona a încremenit cu zîmbetul pe buze și cu fericirea în ochi. Eu o mai privesc o clipă, asigurînd-o prin expresia mea fermă că e adevărat tot ce a auzit, schimb casca dintr-o mînă în alta, înclin capul domol și zic: La revedere, doamnă. Mă întorc și ies. Am grijă să închid ușa încet, apoi pornesc pe culoar spre scări, cobor treptele repede, fericit, cu sufletul ușor, felicitîndu-mă în gînd că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
culoarul unde e Serviciul tehnic, dar mă observă și se oprește. He-he! rîde el spre mine. Uite-1 pe scriitorul nostru: vesel și conformist. Sînt vesel pentru că am început să fiu al dracului, îi spun, dar de ce crezi că-s conformist? Casca de protecție, amigos! exclamă Graur. Asta e ceea ce voiam să-ți spun mai de mult: cînd vii prin pavilionul administrativ, vino în salopetă murdară și cu casca de protecție pe cap. Nimeni n-o să mai zică atunci: Vlădeanu scrie. Toți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
început să fiu al dracului, îi spun, dar de ce crezi că-s conformist? Casca de protecție, amigos! exclamă Graur. Asta e ceea ce voiam să-ți spun mai de mult: cînd vii prin pavilionul administrativ, vino în salopetă murdară și cu casca de protecție pe cap. Nimeni n-o să mai zică atunci: Vlădeanu scrie. Toți vor exclama: Vlădeanu muncește! Ia exemplu de la unii tovarăși: merg cu casca pe cap chiar și la veceu... Măi Petre, îi zic, ce ai de ești furios

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
spun mai de mult: cînd vii prin pavilionul administrativ, vino în salopetă murdară și cu casca de protecție pe cap. Nimeni n-o să mai zică atunci: Vlădeanu scrie. Toți vor exclama: Vlădeanu muncește! Ia exemplu de la unii tovarăși: merg cu casca pe cap chiar și la veceu... Măi Petre, îi zic, ce ai de ești furios? M-a chemat șeful Serviciului tehnic, să trec pe la el ca să mergem împreună la directorul general. De ce? îl întreb. Habar n-am. Probabil vrea generalul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
o femeie plină de dragoste, simțindu-se în fața iubitului ca o floare de magnolie gata să se desfacă. La etajul întîi au ieșit din secretariat, iar acum coboară spre parter, cinci bărbați și trei femei. Toți sînt îmbrăcați gros, cu căștile de protecție pe cap, semn că sînt de la șantierul de construcții-montaj. Una dintre femei e Fulvia: are părul băgat sub cască și duce între umeri o șubă de șantier pe care și-o îmbracă din mers. Sărut mîinile, Fulvia! îi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
au ieșit din secretariat, iar acum coboară spre parter, cinci bărbați și trei femei. Toți sînt îmbrăcați gros, cu căștile de protecție pe cap, semn că sînt de la șantierul de construcții-montaj. Una dintre femei e Fulvia: are părul băgat sub cască și duce între umeri o șubă de șantier pe care și-o îmbracă din mers. Sărut mîinile, Fulvia! îi șoptesc, ajungînd-o din urmă, prinzînd-o de braț. Ia te uită! exclam eu cînd întoarce privirea spre mine, îți stă de minune

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să merg în birou, dar mă opresc întîi pe la secretariat. Ceva nou? o întreb pe secretară după ce intru. V-a căutat tovarășul inginer Vlad. A spus de ce? întreb. Nu, răspunde secretara. Mă așez pe scaunul din fața secretarei, dau un bobîrnac căștii și-o împing mai spre ceafă, apoi iau telefonul și formez numărul tabloului de comandă de la Sinteză. Salut! Sînt Vlădeanu. Am auzit că m-ai căutat. Ce vrei? Scriitorule, îmi zice el, am auzit că ai fost propus pentru o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
trotuar, printre pietoni. Cobor la complexul alimentar din centru și pornesc de-a lungul clădirii, pe lîngă vitrine, să ajung în spatele consiliului popular, unde-și are sediul I.L.L.-ul. Aruncîndu-mi privirea spre una din vitrinele alăturate, observ că sînt cu casca de protecție pe cap și cu ecusonul în piept. Bag ecusonul în buzunar și-mi scot casca de pe cap. O învelesc într-un ziar și-o bag într-o sacoșă de plastic, pe care o port întotdeauna la mine, în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
vitrine, să ajung în spatele consiliului popular, unde-și are sediul I.L.L.-ul. Aruncîndu-mi privirea spre una din vitrinele alăturate, observ că sînt cu casca de protecție pe cap și cu ecusonul în piept. Bag ecusonul în buzunar și-mi scot casca de pe cap. O învelesc într-un ziar și-o bag într-o sacoșă de plastic, pe care o port întotdeauna la mine, în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Intru în curtea I.L.L.-ului, pătrund într-un culoar lung, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
piatră; doi pumni așa cum am învățat pe vremea studenției, cînd mergeam la sala de sport să mă mai dezmorțesc, lovind cîte o oră sacul de antrenament. Pornesc spre clădirea I.L.L.-ului lovind cu genunchiul, din mers, punga în care am casca. Bună ziua! spun intrînd. Doamna Cristescu ridică privirea și-mi surîde: Nu cred că e bună, tovarășe Vlădeanu, de vreme ce-ați fost trimis înapoi... Mi-au spus să vă rog să controlați mai amănunțit... Nu sînteți pe nici un tabel, îmi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mulțumesc pentru amabilitate, cobor, trec prin fața portarului în fugă și ies în stradă, grăbindu-mă să prind mașina de combinat care se apropie de stație. Ajung la combinat în aproape un sfert de oră. Arăt legitimația portarului și intru. Scot casca de protecție din sacoșă, mi-o pun pe cap, împăturesc sacoșa și ziarul băgîndu-le în buzunar și mă îndrept spre pavilionul administrativ. Dar la cine să mă duc?! Cine are putere așa mare încît să-l scuture pe Condurache?! Directorul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Mi-a plăcut foarte mult discursul lui și sînt încredințat că el va fi receptiv la ceea ce-i voi spune. Sus, la etajul întîi, secretara îmi spune să mai aștept și să iau loc. Rămîn în picioare, în mijlocul încăperii, cu casca în mîini și cu ochii pe ușa biroului directorului general. Peste cîteva minute, ușa se deschide, iese șeful Serviciului investiții cu cîteva dosare în mînă. În urma lui, apare directorul general, cu statura lui impunătoare de bărbat înalt, scuturîndu-și printr-un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pas spre ieșire, dar se oprește și mă privește surprins: "M-am dus la Consiliu"... Cum, dumneata nu lucrezi azi?! Mi-am luat liber, murmur stupefiat. Bine, am să verific, zice directorul general și iese. Rămîn locului ca trăsnit, cu casca într-o mînă, iar cu cealaltă lăsînd-o să-mi atîrne molatec pe lîngă corp. Cineva bate la ușă, apoi intră. Spune un "bună ziua" tărăgănat, aproape surprins, trece pe lîngă mine, care continuu să mă uit în pămînt, și se oprește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
șubei un bilet ștampilat, îl completează, îl semnează și mi-l dă, urîndu-mi succes. La poartă, e înghesuială iese schimbul de la ora paisprezece. Dau portarului biletul de voie și mă grăbesc spre stație. Scot sacoșa și ziarul din buzunar, învelesc casca în ziar și o pun în sacoșă. Cu aglomerația care e în stație, nu cred să ajung în oraș pînă la ora cincisprezece. Merg spre capătul peronului și stau pe marginea șoselei, urmărind cu privirea mașinile care pleacă spre oraș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
o salut, dar fără să-mi amintesc de unde o cunosc; acum mi-am amintit: a fost la premiera piesei mele împreună cu soțul ei, judecător, și a rămas pînă spre miezul nopții, după spectacol, la petrecerea din clubul teatrului. Umblați cu casca de protecție după dumneavoastră, arată ea spre sacoșa din mîna mea. Asta mi-amintește de o replică dintr-un scenariu de-al dumneavoastră: "Să-mi iau și casca de protecție, poate vrea careva să-mi dea la cap", rîde, apropiindu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
spre miezul nopții, după spectacol, la petrecerea din clubul teatrului. Umblați cu casca de protecție după dumneavoastră, arată ea spre sacoșa din mîna mea. Asta mi-amintește de o replică dintr-un scenariu de-al dumneavoastră: "Să-mi iau și casca de protecție, poate vrea careva să-mi dea la cap", rîde, apropiindu-se. Cu ce problemă? Aș vrea să vorbesc cu tovarășul Amariei... Am necazuri cu locuința. Am fost propus de combinat să primesc o garsonieră, dar tabelul s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mîna sa. Pînă la ce oră aveți program? Patru, răspund, rămînînd în ușa camerei. Te rog, lasă-ți scurta și aruncă naibii sacoșa aia! îmi spune, potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
rog, lasă-ți scurta și aruncă naibii sacoșa aia! îmi spune, potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir cu orașul, vă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
poate întîmpla oricui să verse... Trage un fum din țigară, își trece mîna stîngă de cîteva ori prin păr, aranjîndu-și-l, își netezește fusta, scutură scrumul în scrumiera micuță de pe noptieră, își rotește privirea prin cameră, surîde cînd observă sacoșa cu casca de protecție în ea și devine gravă cînd privirea i se oprește asupra mea. Uneori, strînge ea din umeri, vărsatul are și motive psihice... Spune-mi, schimbă brusc tonul, privindu-mă fix, cu ochii măriți, de cîte ori ai mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și echitate. Păcat că n-ai văzut-o cum a strigat la mine azi. Mi-nchipui, surîde Cristina, cuprinzîndu-și în palma dreaptă umărul stîng, maltratat de mine. Mă plec și iau de lîngă cuier sacoșa de plastic, în care am casca de protecție. Altădată, rîde doamna Cristina, dacă tot umbli cu casca de protecție după tine, să ți-o pui pe cap... Iar tu, Cristina, îi spun eu scurt, furios, ar trebui să te îmbraci în armură, dacă mai ai de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
la mine azi. Mi-nchipui, surîde Cristina, cuprinzîndu-și în palma dreaptă umărul stîng, maltratat de mine. Mă plec și iau de lîngă cuier sacoșa de plastic, în care am casca de protecție. Altădată, rîde doamna Cristina, dacă tot umbli cu casca de protecție după tine, să ți-o pui pe cap... Iar tu, Cristina, îi spun eu scurt, furios, ar trebui să te îmbraci în armură, dacă mai ai de gînd să întîmpini bărbații necunoscuți cu acel zîmbet provocator, cu care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
spune el unui muncitor, care așteaptă lîngă intrare, cînd îi vezi pe ceilalți, le comunici că l-am găsit. Urcați în mașină, îmi arată Don Șef spre mașina lui, parcată în fața hotelului. Deschid portiera, urc în față, pun sacoșa cu casca de protecție pe genunchi, vreau să închid portiera, dar ochii mei numără în fugă etajele hotelului, oprindu-se pe etajul șase. Doamna Cristina a ieșit pe balconul din marginea vestică și-mi face semn cu mîna. Îi răspund și trag

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]