2,337 matches
-
Grigorievici Șkuro (Șkura) (în rusă: "Андрей Григорьевич Шкуро" ("Шкура"); ucraineană: " Андрій Григорович Шкуро ") 7 februarie 1887 - 16 ianuarie 1947) a fost un general-locotenent al Armatei Albe. s-a născut în stanița Pașkovskaia, în apropierea orașului Yekaterinodar într-o familie de cazaci. Șkuro a absolvit „Școala de cavalerie Nicolaev” în 1907 și a fost repartizat în cadrul Armatei cazacilor din Kuban. În timpul primului război mondial, Șkuro a fost numit comandant unei unități specializată în războiul de gherilă, în fruntea cărora a executat o
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
16 ianuarie 1947) a fost un general-locotenent al Armatei Albe. s-a născut în stanița Pașkovskaia, în apropierea orașului Yekaterinodar într-o familie de cazaci. Șkuro a absolvit „Școala de cavalerie Nicolaev” în 1907 și a fost repartizat în cadrul Armatei cazacilor din Kuban. În timpul primului război mondial, Șkuro a fost numit comandant unei unități specializată în războiul de gherilă, în fruntea cărora a executat o serie de acțiuni îndrăznețe în spatele liniilor austro-ungare și germane. În timpul primei conflagrații mondiale, Șkuro a fost
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
o unitate căzăcească antibolșevică în regiunea Batalpașinsk din Caucaz. În perioada mai-iunie 1918, el a efectuat raiduri în regiunile orașelor Stavropol, Essentuki și Kislovodsk. După ce s-a alăturat în mod oficial armatei comandate de Denikin, el a devenit comandantul brigăzii cazacilor din Kuban, ale cărei efective au crescut rapid până la cele ale unei divizii. Șkuro a fost avansat la gradul de general-locotenent în mai 1919, fiind numit la comanda unui întreg corp de cavalerie căzăcească. Șkuro a fost un lider militar
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
inițiativa în luptă a fiecăruia dintre subordonații săi, el cerea în aceiași măsură și disciplină exemplară. Wrangel a sfârșit prin a-l antipatiza pe Șkuro și, după reorganizarea armatei sale, nu i-a mai dat niciun post de comandă generalului cazac. Aceasta a atras demisia lui Șkuro. El a pretins că liderii albi Denikin și Wrangel nu au înțeles îndajuns de bine tradițiile căzăcești, care a dus la alienarea cazacilor, deși aceștia erau profund ostili politicii bolșevice. a trăit în exil
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
sale, nu i-a mai dat niciun post de comandă generalului cazac. Aceasta a atras demisia lui Șkuro. El a pretins că liderii albi Denikin și Wrangel nu au înțeles îndajuns de bine tradițiile căzăcești, care a dus la alienarea cazacilor, deși aceștia erau profund ostili politicii bolșevice. a trăit în exil după înfrângerea albilor, la început în Franța, iar mai apoi în Serbia. În primii ani de exil, el și alți câțiva camarazi cazaci au evoluat în spectacole de circ
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
căzăcești, care a dus la alienarea cazacilor, deși aceștia erau profund ostili politicii bolșevice. a trăit în exil după înfrângerea albilor, la început în Franța, iar mai apoi în Serbia. În primii ani de exil, el și alți câțiva camarazi cazaci au evoluat în spectacole de circ în întreaga Europă, bazându-se de excepționalele lor calități de călăreți. În paralel, Șkuro a fost implicat în conducerea unor activități antisovietice. Emigranții albi și-l amintesc pe Șkuro ca pe un personaj iubitor
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
activități antisovietice. Emigranții albi și-l amintesc pe Șkuro ca pe un personaj iubitor de petreceri, un bun dansator, mare băutor și mare povestitor de întâmplări de război. Andrei Șkuro a fost de acord în 1941 să organizeze unitățile de cazaci antisovietici formate din emigranți albi și prizonieri de război sovietici, (în special cazaci), care au luptat de partea Germaniei Naziste. Se pare că el a sperat ca, împreună cu ceilalți emigranți, să elibereze Rusia de comunism. Cei mai mulți dintre acești emigranți, inclusiv
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
iubitor de petreceri, un bun dansator, mare băutor și mare povestitor de întâmplări de război. Andrei Șkuro a fost de acord în 1941 să organizeze unitățile de cazaci antisovietici formate din emigranți albi și prizonieri de război sovietici, (în special cazaci), care au luptat de partea Germaniei Naziste. Se pare că el a sperat ca, împreună cu ceilalți emigranți, să elibereze Rusia de comunism. Cei mai mulți dintre acești emigranți, inclusiv Șkuro, nu erau adepți ai politicii naziste, ci erau profund anticomuniști. Ei considerau
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
, (cunoscută și ca Tragedia de pe Drau (Drava) sau Masacrul cazacilor de la Lienz) se referă la repatrierea forțată în URSS a cazacilor și a altor etnici ruși care luptaseră în rândurile armatei germane în timpul celui de-al doilea război mondial. Repatrierea acestor soldați a fost hotărâtă în timpul Conferinței de la Ialta. Cei mai mulți
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
, (cunoscută și ca Tragedia de pe Drau (Drava) sau Masacrul cazacilor de la Lienz) se referă la repatrierea forțată în URSS a cazacilor și a altor etnici ruși care luptaseră în rândurile armatei germane în timpul celui de-al doilea război mondial. Repatrierea acestor soldați a fost hotărâtă în timpul Conferinței de la Ialta. Cei mai mulți dintre repatriați erau cetățeni sovietici, dar erau și cetățeni ai altor
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
război mondial. Repatrierea acestor soldați a fost hotărâtă în timpul Conferinței de la Ialta. Cei mai mulți dintre repatriați erau cetățeni sovietici, dar erau și cetățeni ai altor țări, care părăsiseră Rusia mai înainte de încheierea războiului civil, sau care se născuseră în exil. Acești cazaci și ruși, care au luptat împotriva Aliaților în rândul forțelor Axei, au fost etichetați drept „fasciști”, dar odată cu ei au fost repatriați și membrii familiilor lor, (femei, copii sau, bătrâni). Cazacii care au luptat împotriva Aliaților nu au considerat că
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
războiului civil, sau care se născuseră în exil. Acești cazaci și ruși, care au luptat împotriva Aliaților în rândul forțelor Axei, au fost etichetați drept „fasciști”, dar odată cu ei au fost repatriați și membrii familiilor lor, (femei, copii sau, bătrâni). Cazacii care au luptat împotriva Aliaților nu au considerat că serviciul militar în rândurile armatei germane este o trădare a „patriei-mamă” Rusia, ci o continuare a luptei lor împotriva guvernului comunist, în special împotriva bolșevismului în general. Nikolai Tolstoy a descris
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
Tolstoy a descris aceste evenimente care au rezultat din înțelegerile de la Ialta, care nu au fost cunoscute în occident, drept „Trădarea secretă”. Operațiunea de repatriere organizată de britanici la Lienz, Austria, este cea mai cunoscută și mai bine studiată, deoarece cazacii s-au răsculat împotriva britanicilor. În timpul războiului civil (1917 - 1923), mai multe mii de ruși s-au înrolat în Armata Voluntarilor și în Mișcarea Albă și au luptat împotriva Armatei Roșii bolșevice. Armatele căzăcești, (în număr de 11 la începutul
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
mai multe mii de ruși s-au înrolat în Armata Voluntarilor și în Mișcarea Albă și au luptat împotriva Armatei Roșii bolșevice. Armatele căzăcești, (în număr de 11 la începutul primului război mondial), au format grosul efectivelor Mișcării Albe. Astfel, cazacii au devenit cea mai puternică forță antirevoluționară angajată în luptă cu forțele guvernului bolșevic. Pentru acest motiv, Troțki a impus „decazacizarea” ca pedeapsă colectivă împotriva cazacilor, în mod special a celor de pe Don și a celor din Kuban. O parte
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
de 11 la începutul primului război mondial), au format grosul efectivelor Mișcării Albe. Astfel, cazacii au devenit cea mai puternică forță antirevoluționară angajată în luptă cu forțele guvernului bolșevic. Pentru acest motiv, Troțki a impus „decazacizarea” ca pedeapsă colectivă împotriva cazacilor, în mod special a celor de pe Don și a celor din Kuban. O parte a cazacilor au reușit să fugă în Balcani, unde au înființat Uniunea generală a combatanților ruși, ROVS. Cazacii care au rămas în Rusia au suportat un
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
devenit cea mai puternică forță antirevoluționară angajată în luptă cu forțele guvernului bolșevic. Pentru acest motiv, Troțki a impus „decazacizarea” ca pedeapsă colectivă împotriva cazacilor, în mod special a celor de pe Don și a celor din Kuban. O parte a cazacilor au reușit să fugă în Balcani, unde au înființat Uniunea generală a combatanților ruși, ROVS. Cazacii care au rămas în Rusia au suportat un deceniu de represiuni continui, printre care răpirea pământurilor strămoșești, asimilarea și deznaționalizarea forțată, represiunea religioasă, deportarea
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
Troțki a impus „decazacizarea” ca pedeapsă colectivă împotriva cazacilor, în mod special a celor de pe Don și a celor din Kuban. O parte a cazacilor au reușit să fugă în Balcani, unde au înființat Uniunea generală a combatanților ruși, ROVS. Cazacii care au rămas în Rusia au suportat un deceniu de represiuni continui, printre care răpirea pământurilor strămoșești, asimilarea și deznaționalizarea forțată, represiunea religioasă, deportarea și, nu în ultimul rând, decimarea prin înfometare. Represiunea a mai scăzut în intensitate, iar cazacii
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
Cazacii care au rămas în Rusia au suportat un deceniu de represiuni continui, printre care răpirea pământurilor strămoșești, asimilarea și deznaționalizarea forțată, represiunea religioasă, deportarea și, nu în ultimul rând, decimarea prin înfometare. Represiunea a mai scăzut în intensitate, iar cazacii au reprimit unele privilegii după publicarea romanului „Pe Donul liniștit” (1934) de Mihail Șolohov. Pe 22 iunie 1941, Germania Nazistă a declanșat atacul împotriva Uniunii Sovietice prin Operațiunea Barbarossa. Imediat după atac, unii dintre liderii ROVS, în principal emigranții cazaci
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
cazacii au reprimit unele privilegii după publicarea romanului „Pe Donul liniștit” (1934) de Mihail Șolohov. Pe 22 iunie 1941, Germania Nazistă a declanșat atacul împotriva Uniunii Sovietice prin Operațiunea Barbarossa. Imediat după atac, unii dintre liderii ROVS, în principal emigranții cazaci Piotr Krasnov și Andrei Șkuro, i-au cerut permisiunea ministrului nazist al propagandei Joseph Goebbels să lupte alături de germani împotriva Rusiei bolșevice. Goebbels a fost încântat de idee și, începând cu anul 1942, generalii Krasnov și Șkuro au organizat o
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
idee și, începând cu anul 1942, generalii Krasnov și Șkuro au organizat o forță căzăcească prin recrutarea unor prizonieri de război sovietici capturați de Wehrmacht. Aceștia urmau să lupte sub comanda generalului Helmuth von Pannwitz. Wehrmachtul a acceptat ca militarii cazaci să formeze propriile lor unități, cu uniforme și însemne distincte. Astfel, a fost formată „Divizia I de cazaci” în anul următor. Deși unitățile de cazaci au fost formate pentru lupta împotriva comuniștilor, până în momentul în care ele au fost gata
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
prizonieri de război sovietici capturați de Wehrmacht. Aceștia urmau să lupte sub comanda generalului Helmuth von Pannwitz. Wehrmachtul a acceptat ca militarii cazaci să formeze propriile lor unități, cu uniforme și însemne distincte. Astfel, a fost formată „Divizia I de cazaci” în anul următor. Deși unitățile de cazaci au fost formate pentru lupta împotriva comuniștilor, până în momentul în care ele au fost gata de acțiune, Armata Roșie reușise deja să elibereze cea mai mare parte a teritoriului ocupat de naziști, iar
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
Aceștia urmau să lupte sub comanda generalului Helmuth von Pannwitz. Wehrmachtul a acceptat ca militarii cazaci să formeze propriile lor unități, cu uniforme și însemne distincte. Astfel, a fost formată „Divizia I de cazaci” în anul următor. Deși unitățile de cazaci au fost formate pentru lupta împotriva comuniștilor, până în momentul în care ele au fost gata de acțiune, Armata Roșie reușise deja să elibereze cea mai mare parte a teritoriului ocupat de naziști, iar aceasta a făcut ca ele să fie
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
elibereze cea mai mare parte a teritoriului ocupat de naziști, iar aceasta a făcut ca ele să fie transferate în Balcani, unde au fost implicate în lupta împotriva partizanilor iugoslavi comandați de Josip Broz Tito. Spre sfârșitul războiului, unitățile de cazaci au trecut sub controlul Waffen-SS. Printre altele, înțelegerile semnate la Ialta și Teheran de către președintele SUA Roosevelt, presedintele sovietic Stalin și primul ministru britanic Churchill au determinat soarta cazacilor care nu au luptat pentru URSS, chiar și a celor care
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
iugoslavi comandați de Josip Broz Tito. Spre sfârșitul războiului, unitățile de cazaci au trecut sub controlul Waffen-SS. Printre altele, înțelegerile semnate la Ialta și Teheran de către președintele SUA Roosevelt, presedintele sovietic Stalin și primul ministru britanic Churchill au determinat soarta cazacilor care nu au luptat pentru URSS, chiar și a celor care au fost prizonieri de război ai germanilor. Stalin a obținut acceptul aliaților occidentali pentru repatrierea a tuturor cetățenilor sovietici ținuți prizonieri. Se pare că Roosevelt și Churchill s-au
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
Se pare că Roosevelt și Churchill s-au temut ca sovieticii să întârzie sau chiar să refuze eliberarea prizonierii aliați din lagărele germane eliberate de Armata Roșie. După semnarea înțelegerilor de la Ialta, Churchill l-a întrebat pe Stalin: „Au luptat cazacii și alte minorități împotriva noastră”, la care acesta din urmă a răspuns: „Ei au luptat cu ferocitate, ca să nu spunem cu bestialitate, pentru germani”. Spre sfârșitul războiului, Piotr Krasnov și alți lideri cazaci l-au convins pe Hitler să permită
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]