4,822 matches
-
bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997 Minulescu, Ion, Opere I-IV, ediție de Emil Manu, prefață de Mihai Gafița, Editura Minerva, București, vol. I: 1974, vol. II: 1976, vol III: 1978, vol. IV: 1983 Maniu, Adrian, Figurile de ceară, poeme în proză, Tipografia G. Ionescu, București, 1912 Maniu, Adrian, Salomeea, cu o coperă de Th. Pallady, Tipografia G. Ionescu, București, 1915 Maniu, Adrian, Versuri, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, 1938, Ediție definitivă, îngrijită de autor, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se-ntîmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pînea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară. [1928] * SOMN Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste, și mulcom apoi spre vânătul cer. Visează-n amiazi despre rodii de aur, care se coc, senine, în ger. [1937] * TREZIRE Mocnește copacul. Martie sună Albinele-n faguri adună și-amestecă învierea, ceara și mierea. Nehotărât între două hotare, cu vine trimise subt șapte ogoare, în văzduhuri zmeu, doarme alesul, copacul meu. Copacul meu. Vântul îl scutură, Martie sună. Câte puteri sunt, se leagă-mpreună, din greul ființei să mi-l urnească, din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dor. O, drum și ape, nor și dor, ce voi fi, când m-oi întoarce la obârșie, la izvor? Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor? PĂMÎNTUL Pe spate ne-am întins în iarbă: tu și eu. Văzduhul topit ca ceara-n arșița de soare curgea de-a lungul peste miriști ca un râu. Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul și-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund. N-avea să-mi spună nimic pămîntul? Tot pămîntu-acesta neîndurător de larg și-ucigător
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
se cer spre taina joasă a țărânii. Spini azvârl de pe țărm în lac, cu ei în cercuri mă desfac. BUNĂTATE TOAMNA Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boală. Pătrunse de duh fețele-și lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecarea. Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamna toți oamenii încap laolaltă. Iar noi ce altădat' atât de răi azi suntem buni, par' că am trece fără viață prin aurore subpămîntești. Porțile pământului s-au
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
se-ntîmplă molcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pâinea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară. SOMN Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așează pe urne de brazi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
numeroasele mele adnotări referitoare la alte legi, cum ar fi gawarfide-le longobarde. Cândva avusesem și un frumos exemplar din Thàleia, dar sfârșise în mâna cămătarului Paolino, de la care nu am mai izbutit să-l răscumpăr. Am pregătit o tăbliță cu ceara perfect întinsă și un ac de scris. Rotari s-a uitat amuzat la exponate și a zis: - Nici dușmanii nu se înving, nici pământurile nu se cuceresc cu cărți și cu pene de scris. - Dar cu ele se guvernează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acest fel am fost apostrofat de Claudio, în loc de bun venit. Cu capul plecat, i-am întins scrisoarea de la Gundeperga. A citit-o, după care a dat-o unui secretar dotat cu o tăbliță cernită. Acesta, presând bila de plumb în ceară cu palma mâinii stângi, a rotit-o într-un anume fel, s-a uitat la semnele pe care le-a lăsat și a rostit: - IHSV. Este sigiliul secret al reginei. Prescurtarea de la In Hoc Signo Vinces. Episcopul a luat tăblița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se tăiau cu fierul încins și se uneau între ele cu plumb. Mi s-a arătat unde locuia tribunul Anafesto, care m-a primit cât se poate de binevoitor. După ce a citit scrisoarea și a făcut operația cu plumbul pe ceară, mi-a pus felurite întrebări. Aflând că eram fiul unui negustor sirian și că averea mea nu era deloc mică, a devenit de-a dreptul prietenos și m-a primit în casa lui. Pentru a-și ascunde interesul aflat în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deja. Devenind brusc serioasă și tăcută, înainte de a-mi vorbi, s-a uitat atentă la candela cu dungi roșii care arăta orele. Era pusă pe o tavă de aramă, și la fiecare dungă era înfipt un cui; când flacăra topea ceara apropiindu-se de linia roșie, cuiul cădea pe tavă cu zgomot mare. Au căzut astfel trei cuie până când regina a binevoit să-și ia rămas-bun de la mine. A început prin a mă întreba dacă îl văzusem pe rege și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
holbeze ochii, după care s-a uitat la noi neîncrezător. - Nu înghit nimic care să nu fi fost gustat înainte, așa că nu e posibil! Furia ce-l cuprindea pe dinăuntru a reușit să-i aprindă obrajii scobiți și galbeni precum ceara. Am stăruit: - Am vorbit și cu un medic evreu din Brescia. El susține că, dacă se pun mici doze de sare de plumb în vinul îndulcit cu miere pe care ești obișnuit să-l bei, celui care gustă un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca la desenele animate, și se transforma Într-un soi de zână: Începea să iasă cu cineva. Petrecea ore Întregi În baie decolorându-și părul cu loțiuni vegetale pe care le cumpăra de la plafar, vopsindu-și unghiile, depilându-se cu ceară hidrosolubilă pe care și-o lipea peste tot, și probându-și toate hainele din valiză. Când, În cele din urmă, ieșea, el și Valentina pândeau de la fereastră să-l vadă pe bărbatul care meritase atâtea atenții și care venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
terasă e bine Închis. — Vino, repetă agentul simplu. Se Întoarce. Traversează din nou salonul și intră În pasajul Îngust care duce spre o bucătărie strâmtă. Vede coșul de gunoi - aproape gol. Vede o pată mică, roșie ca o picătură de ceară pe dalele Întunecate. Privește apoi dulapurile, rafturile, frigiderul mascat În perete - Îi pare că a mai văzut undeva bucătăria aceea, și de fapt chiar așa este, pentru că e modelul de bucătărie cel mai economic și mai vândut În Întreaga Italie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pietre, în mâlul pufos. Îl vedea apoi pe Hrisofan, mutul, alergând cu pași mărunței spre chilia părintelui Damaschin, apoi, împreună cu acesta, fugind spre poarta mare. Din urma lor veneau alți doi călugări mai tineri, cu un felinar cu feștilă și ceară. Unul dintre călugării cei tineri a urcat încetișor pe scara porții până la ferestruică, de unde, văzând-o pe fată, i-a făcut semn să spună mai tare. Ea vorbea repede și i se pusese un nod în gât, părinte părinte, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
oameni de toate soiurile care veneau și cădeau în genunchi în fața lui, cerând îndurare, sănătate și viață lungă, și care îl priveau cu venerație adâncă. Călugării au ridicat cu timpul un altar pentru flori, pe care ardeau continuu lumânări din ceară curată. Iar în dreapta porții l-au îngropat pe Pampu, făcându-i mormânt înalt, pecetluit cu piatră, pe care i-au săpat numele. Ghighina povestise despre moartea lui Pampu, apoi un bărbat bătuse în poarta mănăstirii, ca să anunțe că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-o groaza, gândindu-se cât mai avea să stea în poziția aceea fără să știe ce are de făcut. Stătea aplecată, ținând cu amândouă mâinile copil încă prins de uterul ei, prin cordonul ombilical. Părea mort și anormal, modelat din ceară. În dreptul sexului, se vedeau trei creste mici, paralele. Apoi a căzut ceva pe gresia verde a băii, o bucată de carne însângerată, ca un creier zdrobit, și odată cu el și sângele pe care nu-l mai văzuse de câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am auzit: Cine e acolo? M-am întors ca să îi răspund și, când m-am întors, am văzut cel mai frumos tânăr pe care l-am întâlnit vreodată. Ochii îi erau albaștri precum o zi de mai, pielea ca de ceară, buzele îi erau roșii precum trandafirii, iar părul îi era de un negru cum nu am mai văzut. Era un băiat extrem de chipeș și înalt. După ce l-am studiat o clipă, i-am răspuns: Numele meu este Lorelai, dar prietenii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu mama ei. „Alina, am un pachet de la mama ta!”. Din geamantan își făcu apariția o sacoșă strălucitoare, plină cu dulciuri, apoi o păpușă cum își dorise de mult timp, frumos îmbrăcată, cu un zâmbet drăgălaș pe chipu-i de ceară pictată. Nu se putea bucura. Absentă, privea în gol cu mintea aiurea. Frânturi de amintiri îi treceau prin fața ochilor, amețitor de repede. Încerca să asculte, să înțeleagă, dar nu reușea, nu mai simțea nimic. Explicațiile vecinei o oboseau. Vorbele cădeau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să se clatine după-amiaza și să vadă umbre acolo unde nu era nimic. Inna a sfătuit-o să nu mai facă copii un timp și i-a adus semințele de chimen arătându-i și cum să facă un pesar din ceară de albine. Așa că Lea s-a odihnit. S-a bucurat iar de vigoarea fiilor ei și se oprea în fiecare zi să-i mângâie și să se joace cu ei cu pietricele. A făcut iar turtă de miere cum făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
glumețe, cântece de dragoste și cântece închinate zeilor. Când au apărut sistrele, fetele dansatoare s-au și repezit, învârtindu-se și sărind și atingeau cu capetele podeaua din spatele lor. Coifurile care se dăduseră fiecărui invitat la intrare erau făcute din ceară parfumată, care se topise cu timpul în șuvițe parfumate cu lotus și mărgăritar. Copilul meu era acoperit de parfum când l-am luat, adormit adânc, din poala lui Re-nefer, iar aroma a persistat în părul lui întunecat zile de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nouă contra unu și, pe de-asupra, înarmați cu cărămizi, ca tuciuriii, o să-i pună el cu botu’ pe labe, să se-nvețe minte. Și cum stătea acolo și striga, fața-i ciupită de vărsat semăna cu o lavă de ceară galbenă, bolborositoare, era mai mult straniu decât înspăimântător, ei, și atunci Csákány a înfipt țeava de fier în pământ, ca pe-o lance, și le-a spus să-ndrăznească numai să se-apropie, că au și luat-o pe coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fost dat la apă, gîndi ea. Apoi găsi plicul, pus pe biroul lui Gildas. Gol. Își reaminti cuvintele tînărului Paul, după ce acesta Își revenise din șoc. CÎnd a plecat, șefu’ ținea o scrisoare În mînă... Plicul purta o pecete de ceară ruptă În două. Abia cînd așeză mașinal partea desprinsă peste cealaltă văzu ce reprezenta pecetea. Și deveni lividă. Un V. La fel ca semnul de pe frontonul menhirului pe care picurase sînge. Nu era o Întîmplare. Totul se lega. * * * Cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un aer plictisit și o introduse În bibliotecă. Pe cît restul castelului aducea cu un mormînt gotic, pe atît magnifica bibliotecă se arăta fascinantă. Rafturile de lemn gemeau de cărți vechi, plutea În aer o aromă de hîrtie și de ceară de albine. PM reîncepuse să trăncănească despre zvonurile care Îi ajunseseră la urechi În legătură cu sosirea comandantului Fersen și cu faptul că acesta Îi retrăsese ancheta Mariei. Conchidea așadar că ea se afla acolo ca persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apuce cu precauție ceea ce părea a fi un plic. Stéphane nu se putu Împiedica să nu intervină. - E la fel! La fel ca acela găsit la șantierul naval, pe biroul lui Gildas Kermeur! - Da. Numai că, din păcate, pecetea de ceară e făcută bucăți. Lucas Încercă să recupereze cît mai multe bucățele de ceară pe care le strecură În aceeași pungă de plastic În care pusese plicul. Făcu stînga-mprejur fără comentarii spre biroul lui și trecu la acțiune: trebuia să Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Împiedica să nu intervină. - E la fel! La fel ca acela găsit la șantierul naval, pe biroul lui Gildas Kermeur! - Da. Numai că, din păcate, pecetea de ceară e făcută bucăți. Lucas Încercă să recupereze cît mai multe bucățele de ceară pe care le strecură În aceeași pungă de plastic În care pusese plicul. Făcu stînga-mprejur fără comentarii spre biroul lui și trecu la acțiune: trebuia să Închidă urgent ieșirile din Lands’en. Chemă pe mobil căpitănia portului pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]