2,059 matches
-
și sintagme eminesciene încorporate. Pe de altă parte, valențele unor prelucrări nuanțate ale motivelor populare se impun în Cântece din fluier (1960), prima carte personală din exil, unde se instituie un dialog al singurătății pe plaiul veșnic invocat, înfrățit cu celestul („Revarsă-ți harul tău pe plaiuri,/ Pe coama munților, pe ape./ Aprinse rugi din mii de naiuri/ Mireasma inimii-n năstrape//[...]// Întâiul cântec, Doamne, iată-l.../ Ning flori de rai și clopoței./ Tu-mi cânți în fluier: Unul, Tatăl.../ Tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
combinație cu etanolul denumit de Paracelsus din latinul laudare (a lăuda) date fiind calitățile sale soporifico-euforice. Beatrice, iubita ideală a lui Dante, era de altfel o femeie onestă, cu mulți copii, un loc comun al vieții echilibrate, menit unei gratificări celeste. Tabloul are un efect decadent în seria gesturilor à l'envers, în răspăr. Mântuirea este exclusă în cazul sinucigașilor, și cu toate acestea, prezența Sfântului Duh în chip de porumbel o asigură pe Sidall de mântuirea sa. Mai mult, Sfântul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diletantism la unii și la cultul exclusiv al formei la alții. Formula idealistă apropie pe om de divinitate nu în virtutea credinței, ci a unui reflex creaționist care se manifestă în om sub raport estetic, singurul raport care amintește de condiția celestă a omului înainte de cădere. Opera poartă în ea reflexul creaționist, reprezintă o concretizare a unei idei divine pe care artistul are misiunea de a o revela. Religiosul pe care-l invocă idealiștii este desprins de orice dogmatică, întrebuințarea sa ține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu poate fi văzut deși femeia are fața orientată spre noi, așa cum chipul din profil al lui Iisus nu are trăsături descifrabile, se lasă bănuit, ghicit. Există, ce-i drept, un halou fin în jurul capului său menit să devoaleze identitatea celestă a personajului. În spirit simbolist, A.G. Verona evită o rezolvare anecdotică a scenei religioase, nu știm cărui episod îi suntem martori în ciuda speculațiilor pe tema acestui tablou. Asistăm poate la o epifanie, la o unio mistica, sensul secret al acestei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un nod feminin prelungit cu un fel de eșarfă. Două flori, probabil de crin, marchează acest nod decorativ. Animus și anima se află într-o armonie deplină în această ființă, a cărei indeterminare sexuală este fondatoare pentru natura sa celestă. Ca majoritatea pictorilor simboliști, Khnopff a reușit să pună în scenă o enigmă în recuzita căreia intră ca temă esențială floarea răului, sexualitatea feminină. O litografie-guașă a lui Georges de Feure, Femei damnate (1896-1898), ilustrează elocvent relația pe care femeia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
A.E. Baconsky îl analizează cu acribie. "Grupul celor trei Grații efectuează o elegantă figură de balet, Flora acoperită de ghirlande înaintează cu o solemnă impetuozitate și în sfârșit, în latura dreaptă, elementul distonant ilustrând parcă distinguo-ul ficinian între iubirea celestă și cea vulgară, un zefir vânăt singurul chip feminin lipsit de grație din întregul tablou, încercând s-o răpească în virtutea apetitului său lubric"463. Acest grup de trei îi conferă un anumit echilibru compoziției Ceciliei Cuțescu-Storck. Un alt raport armonic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
celebrului dans al celor șapte văluri este supralicitat până la deriziune. Laforgue păstrează în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de cod estetic scandează trecerea de la simbolism și decadentism la avangardism, fapt care-și va găsi propria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a Mântuitorului cu o coroană de spini. Sfântul Ioan este Precursorul, iar martirizarea sa o anunță pe cea a lui Iisus. În acest fel, gestul sacrificării sale, precum și dansul Salomeei, dobândesc un sens suplimentar, de predicție, parte a unei scenografii celeste. Pe fondul unei cruzimi teribile, această figură a femeii fatale, Salomeea, se detașează, sporită paradoxal de chiar lumina sfințeniei, complicitate care ține de estetica decadentă a supralicitării tensiunii dintre contraste. Putem împinge mai departe această situare într-o lectură verticală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei scheletică ține capul unui bărbat pe care-l contemplă. Moartea luxurioasă deghizată în femeia venală, prostituata malefică, prezidează acest conclav al exacțiunilor venerice prin care bărbatul își pierde capul, iar virtuțile sunt decadent inversate rezidând "in lombis" și nu celest în Organon-ul sufletului, Inima, sau cel al rațiunii, Creierul. Moartea nu mai apare ca în tradiția iconografică ca o femeie bătrână cu coasa sau sub forma celor patru cavaleri ai apocalipsului ca la Dürrer sau a unui schelet ținând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]