6,690 matches
-
și științe ale succesiunii pe care încerca să o elaboreze pe larg (Xenopol, 1906, 1908). În numele disciplinelor cristalizate în jurul conceptului de evoluție, Julian Huxley avansa ideea că mentalitatea contemporană, spre deosebire de cea „centrată pe știință” a secolului al XVII-lea, este „centrată pe evoluție”. Evoluția reprezintă, după părerea sa, elementul caracteristic al Weltanschauung-ului contemporan (Huxley, 1973). Există aici o problemă epistemologică ce merită toată atenția: putem descifra diferențe structurale în modelul de științificitate pe axa atemporal/temporal? Putem deci distinge științe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
politică și militară, crize economice și sociale. Se poate spune că, în acestecondiții, toate evenimentele majore capătă o puternică coloratură politică. Acestaeste motivul pentru care (oricum, una dintre cauzele principale, evident nu singura) societățile fluctuante tind să genereze o istorie centrată pe evenimente politice, o istorie de tip evenimențial. Istoria Imperiului Roman este predominant politică. Este istoria războaielor de cucerire, istoria luptelor interne pentru putere. Înorice caz, la suprafață, acest tip de evenimente este cel mai evident, părând să aibă consecințe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
realmente avea domnitorul în minte, ci imaginea pe care el voia să o transmită „istoriei”. Deci o deformare oarecum conștientă a transmiterii. Presupunem însă că domnitorul în cauză nici nu a făcut un asemenea calcul, ci un cu totul altul, centrat pe interesele sale personale: principala rațiune care l-a îndemnat să ia o asemenea poziție a fost teama de a pierde tronul și veniturile pe care le putea obține în această calitate. Chiar dacă un război împotriva turcilor s-ar fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de progres era pentru Marx pe deplin acceptabil și suficient, totodată. În paralel cu teoria marxistă, aproximativ pe la mijlocul secolului al XIX-lea și în ultima sa parte, tinde să se cristalizeze o teorie distinctă a dinamicii în timp a societății, centrată în jurul conceptului de evoluție. Cel care a articulat în modul cel mai sistematic această teorie a fost Spencer. Spencerianismul a avut o largă influență în mentalitatea celei de a doua jumătăți a secolului trecut, popularizând cu succes conceptul de evoluție
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai este relevantă aici. Dimpotrivă, într-un asemenea mediu, mecanismul decizional, fundat pe cunoaștere, poate prevedea schimbările și găsi reacții noi, adecvate. Dar și modelul cibernetic prezintă unele avantaje. În primul rând, el este fundat pe un mecanism de selecție centrat pe feedback, pe experiența acțiunii și care poate fi mult mai eficace decât selecția pe bază de cunoștințe, ca în cazul deciziei. O decizie adoptată pe baza unor cunoștințe eronate poate duce la catastrofe, în timp ce feedbackul cibernetic este un selector
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al modernilor, în această privință distanțându-se și de poezia lui Tudor Arghezi. Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și impactul său alchimic asupra materiei îi marchează lirismul. Poemele ulterioare se nutresc din aceeași magmă incandescentă, însă universul tematic se centrează pe eul liric răsfrânt asupra sa și figurat prin bufniță, sfinx și Narcis („Eu sunt a mea robie”). Universul liric se modifică în Ode italice (1925), obiectul adorației fiind acum peisajul natural și arhitectural-arheologic roman. Noutatea majoră se petrece la
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
pe aceea a unui model de învățare cognitiv. Dacă argumentația lor nu convinge cu ușurință, ea îi provoacă cel puțin pe comportamentaliști să identifice variabilele responsabile pentru eficiența terapiilor lor. Beck reia dezbaterea atunci când împarte tehnicile în două grupe: cele centrate pe cogniții și cele centrate pe comportament. Un concert de proteste se manifestă ulterior: pentru Ullman și Krasner, cognițiile sunt simple comportamente observabile; o subclasă de comportamente, precizează Wolpe. Cognitiviștii răspund afirmând că, prin respingerea metodei introspective, comportamentaliștii abandonează esențialul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de învățare cognitiv. Dacă argumentația lor nu convinge cu ușurință, ea îi provoacă cel puțin pe comportamentaliști să identifice variabilele responsabile pentru eficiența terapiilor lor. Beck reia dezbaterea atunci când împarte tehnicile în două grupe: cele centrate pe cogniții și cele centrate pe comportament. Un concert de proteste se manifestă ulterior: pentru Ullman și Krasner, cognițiile sunt simple comportamente observabile; o subclasă de comportamente, precizează Wolpe. Cognitiviștii răspund afirmând că, prin respingerea metodei introspective, comportamentaliștii abandonează esențialul în ceea ce privește comportamentul, adică funcțiile gândirii
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
deja la primii behavioriști cum ar fi Hull și teoria sa cu privire la nevoi. Pentru acești cognitiviști, se pune problema elaborării unor modele complexe ale acestor mecanisme interne invocate și încercării de a le valida în mod empiric. Aceste modele își centrează analiza pe principiile de funcționare pe care este logic să le invocăm pornind de la progresele actuale ale știintelor experimentale. Se poate spune că acest tip de cercetări reprezintă o prelungire normală a psihologiei științifice. Nu este vorba aici despre o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să-și creeze propriile sale variabile independente cum ar fi suprageneralizarea, cognițiile iraționale, etc. care n-au nici o legătură cu științele cognitive de bază. Intr-adevăr, aceste concepte nu sunt cognitive decât în sensul comun al termenului, deoarece ele se centrează asupra „gândurilor”. Am putea, fără să exagerăm, să spunem că în această situație este vorba despre variabile „virtuale” ale căror relații cu schema sunt departe de a putea fi demonstrate. Pornind de la această teorie, tehnicile cognitive s-au dezvoltat într-
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aplicării tehnicilor ce aparțin primului val, înainte chiar ca tehnicile cognitive să fi fost utilizate și că acțiunea izolată a strategiilor cognitive asupra terapiei este nesemnificativă. Nu s-a verificat nici teoria conform căreia o schimbare cognitivă obținută cu ajutorul metodelor centrate pe cogniție ar fi necesară pentru obținerea unei ameliorări clinice. Hayes își fundamentează critica pe fapte științifice indiscutabile la care avem datoria să reflectăm... Trebuie, totuși, să aruncăm și copilul odată cu apa din baie? Nu credem acest lucru. Dar a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
colaborativ Un terapeut trebuie să fie empatic, autentic și cordial. Aceste criterii, stabilite de către Rogers, sunt valabile și în prezent. Empatia este capacitatea terapeutului de a înțelege realitatea trăită de pacient. Supervizările constată că există psihoterapeuți care sunt adesea mai centrați pe interpretarea lor în legătură cu ceea ce trăiește pacientul decât pe faptele reale observabile. Autenticitatea este aptitudinea terapeutului de a se simți „în voie” în situația terapeutică, inclusiv cu propriile sale emoții, sentimente, gânduri, chiar și cu proasta sa dispoziție: într-adevăr
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Tabel 2. Recapitularea terapeutului: cazul doamnei G. Empatie: de la 0 la 8 4/8 Autenticitate: de la 0 la 8 7/8 Cordialitate: de la 0 la 8 8/8 Profesionalism: de la 0 la 8 2/8 Conduită de urmat: terapeutul este centrat pe plăcerea de a discuta și nu este suficient de empatic în ceea ce privește realitatea pe care o trăiește pacienta. El este nevoit să țină cont de motivația sa pentru a aplica diferite metode . Gândurile automate ale terapeutului Atenția cu care terapeutul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacientul intervine într-o manieră simetrică atunci când participă activ la terapie; același lucru se întâmplă și cu terapeutul. Atunci când interacțiunea devine prea simetrică sau prea complementară, rezistențele sau reactanțele se situează în primul plan. Atenția pacientului și a terapeutului se centrează pe relație mai degrabă decât pe problemele care urmează a fi tratate. Este deci util să aplicăm metode. Dacă simetria se află pe primul plan Metodele afirmării de sine permit, în general, diminuarea unei simetrii: - a se calma; - a asculta
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeutul nu dezvoltă suficientă empatie (comprehensiune în legătură cu ceea ce trăiește pacientul). Pacientul riscă, în această situație, să caute să convingă terapeutul, argumentând în legătură cu starea sa de rău, cu privire la veridicitatea suferinței sale, și relația colaborativă nu s-ar instala. O bună recontextualizare - centrează atenția pacientului asupra trăirilor sale mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul; - permite terapeutului să înțeleagă mai bine ceea ce trăiește pacientul; - facilitează analiza funcțională sincronică pornind de la o situație precisă. Recontextualizarea este un instrument puternic care ajută pacientul și terapeutul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asupra problemelor reale. Pacientul este, în această situație, preocupat în totalitate de experiențele pe care le trăiește. A recontextualiza nu înseamnă nici a înțelege nici a explora, înseamnă doar a repune în context cu scopul: - ca atenția pacientului să se centreze pe problema evocată mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul; - ca terapeutul să-și dezvolte empatia. A explora înainte ca relația colaborativă să fie bine stabilită prezintă riscul de a întări rezistența sau reactanța pacientului. Iată un exemplu care ilustrează
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
răul cel mai rău la serviciu? (Recontextualizare). Pierre (care nu-l mai privește pe terapeut ci drept în fața lui) - Este vorba despre ambianță. Tuturor le este teamă să nu fie concediați și se uită urât unii la alții. (Pacientul este centrat pe situația pe care o descrie, terapeutul își ameliorează empatia). Reformulare Reformularea poate fi de trei tipuri: repetiție, precizarea termenilor și formularea ipotezelor. Repetiția este, într-o oarecare măsură, „metoda papagal”: terapeutul verbalizează cuvânt cu cuvânt, cât mai exact posibil
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
privind căutarea unei noi locuințe și cea a serviciului. (Rezumat). Să le clasificăm în funcție de urgență, de la cea mai urgentă la cea mai puțin urgentă: copiii dumneavoastră, serviciul și locuința... Este corect? MȘlanie - Da, Așa este. (MȘlanie acceptă rezumatul și rămâne centrată pe realitatea pe care o trăiește, relația colaborativă s-a instalat). Intărirea O întărire este definită în raport cu ceea ce este de dorit să se dezvolte: „Trebuie să udăm ceea ce dorim să vedem crescând”. O întărire pozitivă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Dacă vă pierdeți locul de muncă, veți fi într-o situație dificilă. Lucrul de care vă temeți este acela de a nu putea să găsiți un alt loc de muncă. (Intărire: recunoștere imediată a importanței problemei pentru pacient. Pacientul este centrat pe problema sa mai degrabă decât pe relația cu terapeutul). Mai târziu, întăririle acționează mai mult asupra dezvoltării așteptărilor privind eficiența ale pacientului. Intăririle privind faptele sau persoana se relaționează urmărind etapele terapiei: mai degrabă asupra faptelor într-o primă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
competențelor pacientului. Metoda celor 4R: recapitulare Metoda celor 4R permite, în general, stabilirea rapidă a unei bune relații colaborative: empatică, autentică, cordială și profesională. Cel mai adesea, recontextualizarea este primul „R” utilizat: acesta precizează în ce situație ne aflăm, deci centrează pacientul asupra problemei care trebuie tratată, ceilalți „R” decurgând din acesta. Dar cei 4R pot fi folosiți indiferent de ordine. Un terapeut poate întări, apoi reformula, recontextualiza și rezuma, poate utiliza mai multe reformulări sau recontextualizări pe rând... Acești „4R
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este 100% (dacă pacientul are 100% credință, întrebarea devine: de ce 100% și nu 80%); - definirea termenilor; - discutarea argumentelor pentru sau contra; - identificarea de alternative. Pe măsură ce terapeutul pune întrebări, pacientul își modifică modul de a gândi, emoțiile și sentimentele. Interogarea socratică centrează pacientul asupra gândurilor sale și asupra a ceea ce resimte acesta mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul. De exemplu: Pacientul - S-a terminat, ea nu va mai reveni niciodată! Terapeutul - S-a terminat, ea nu va mai reveni niciodată! (Reformulare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să nu lași să treneze o problemă și să o tratezi cât mai repede posibil. (Terapeutul insistă). Pacienta - Nu vreau antidepresiv! (Reactanță). La capătul opus al acestei atitudini, terapeutul este interesat să pună întrebări într-o manieră socratică și empatică, centrându-se pe realitatea trăită de pacient. Indicarea tratamentului rezultă dintr-o analiză funcțională colaborativă în cadrul unei alianțe terapeutice stabilite și nu ca urmare a unui diagnostic, oricât de bun ar fi acesta. In cazul exemplului precedent, metoda ar fi următoarea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tratamente complementare, mai ales cu scopul de a întări aderența la tratamentul medicamentos, de a reduce simptomele, de a favoriza readaptarea socială și de a preveni recăderile și reinternările în spital. Metodele TCC propuse în prezent includ psiho-educația, terapia cognitivă centrată pe modificările credințelor, terapia de rezolvare a problemelor și terapia de dezvoltare a strategiilor de adaptare. Conform unei cercetări recente a lui Turkington și al., este ceva obișnuit în prezent, în Regatul Unit, să se asocieze aceste tehnici tratamentului medicamentos
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să fie însoțit, să nu iasă din casă decât doar dacă un anume magazin este deschis, să se asigure că nu se îndepărtează niciodată de casă sau de un cabinet medical... Angoasa persoanei care suferă de atac de panică este centrată pe un acces posibil la aceste ajutoare. Agorafobia mai poate fi definită și ca teama de a se regăsi în locuri sau situații din care ar putea fi dificil sau jenant de ieșit sau în care s-ar putea să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cele șase domenii ale comunicării sunt afectate. In schimb, dacă pacientul prezintă o absență a afirmării de sine localizată, de exemplu în legătură cu răspunsurile la critici sau la refuz, este suficient să se urmeze un program scurt de afirmare de sine centrat pe aceste dificultăți. Identificarea domeniilor de viață afectate de absența afirmării de sine Absența afirmării de sine se poate manifesta în diferite domenii ale vieții pe care trebuie să le cercetăm: serviciul, cuplul și familia, viața socială... Unii pacienți au
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]