2,267 matches
-
a bătut pe umăr și mi-a spus că o să fiu o moașă de nădejde. Când a mai spus și că vocea mea era bună pentru cântecul mamei fără frică, am fost mai mândră ca niciodată. CAPITOLUL ȘAPTE Câteodată eram chemate să ajutăm câte o femeie care locuia aproape de oraș. Acele excursii îmi plăceau cu deosebire. Zidurile Salemului mă entuziasmau mai mult decât munții acoperiți cu ceață care îi intimidau pe Iacob și pe Zilpa și îi făceau să le aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
peste tot și am învățat mirosul degetelor lui de la picioare, mirosul sexului său înainte și după dragoste, gustul gâtului său umed. Eram deja de trei zile ca mire și mireasă când am început totuși să mă întreb de ce nu sunt chemată să-i spăl picioarele lui Așnan sau s-o frec pe spate. Shalem uitase și el de cinele obligatorii din fiecare seară cu tatăl său. Dar Re-nefer avusese grijă să nu știm nimic din lumea din jur și lumea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noapte din nou, iar noaptea se luminase de ziuă, iar durerile nu-i scădeau și nici copilul nu se mișca. Hatnuf, singura fată a doamnei, era aproape moartă de frică și de durere, când Meryt a propus să fiu eu chemată. De data asta nu se mai punea problema să fiu rugată. Meryt a apărut la ușa colibei mele din grădină cu Ruddedit în spatele ei, profilată în lumina răsăritului. Îngrijorarea abia dacă umbrea frumusețea unei fețe care nu mai era tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se prefăceau liniștite în luni, iar trecerea timpului era marcată doar de nașteri, majoritatea fericite. Am aflat că o licoare făcută din roiba roșie care creștea în grădina mea ușura nașterea de cele mai multe ori, iar Meryt și cu mine eram chemate la depărtări tot mai mari. O dată, a fost trimisă o barcă ca să ne ducă în orașul On, unde concubina favorită a unui preot era pe moarte. Am găsit o fată mult prea tânără pentru a fi mamă, țipând de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
simți că greșise ceva. Era cuceritorul slăvit al atâtor neamuri străine, dar nu era nici dregător, nici mare preot. Oricând putea fi ridicat altul în locul său. Se uită întrebător în ochii lui Tefnaht. Iar preotul îi făcu semn spre soldatul chemat, care aștepta. Totuși, zise: - Prea înțeleptul și sfântul nostru stăpân s-a lipsit de robul lui ca să ne ajute. Robul Auta cunoaște cerul și noaptea și ziua și știe limbile care sunt vorbite de viitorii noștri robi. El știe deprinderile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
urmărea jocul cu un interes vădit. Își ridică o sprânceană către mine și mi-am dat seama că gândeam același lucru. —Violet, ești în perioada de probă, spuse MM cu ușurință. O săptămână. Va trebui să vii devreme, ori de câte ori ești chemată. O să mă uit pe programare și o să încercăm să trecem rapid săptămâna asta prin toate scenele în care apari. După aceea, voi lua o hotărâre. —Mulțumesc, spuse Violet, cu atâta umilință încât o și vedeam făcând o plecăciune. —Mulțumesc, Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amintind structura mitologică a comunismului și sensul său eshatologic. Marx preia și prelungește unul din marile mituri eshatologice ale lumii asiatico-mediteraneene, și anume rolul izbăvitor al celui Drept ("alesul", "unsul", "neîntinatul", "trimisul"; în zilele noastre, proletariatul), ale cărui suferințe sânt chemate să schimbe statutul ontologic al lumii. Societatea fără clase despre care vorbea Marx și dispariția tensiunilor istorice își găsesc de fapt precedentul în mitul Vârstei de Aur, cu care ar începe și s-ar sfârși Istoria, după numeroase tradiții. Marx
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cei care acorda încrederea Guvernului, să poarte un semn verde. Succesul e desăvârșit. Greva generală, care trebuia să realizeze prima încercare sovietică în Portugalia, eșuează. Cu cât trece timpul, cu atât Sidonio crede mai mult în steaua lui. Se simte chemat să salveze Portugalia. Salvarea începe printr-o reânnoire a tuturor instituțiilor republicane. Sidonio Paes inaugurează "Republica Nouă" - adică un regim dictatorial, cezarist și consular, verificat necontenit prin plebiscite. "Sidonio abandonează ideile partidismului și liberalismului, ca să se fixeze în formula definitivă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
La 23 de ani, Oliveira Salazar știa ca simpla activitate intelectuală nu-i istovește posibilitățile spirituale. Avea chemarea omului de știință, dar nu se simțea creator ca savant. Capacitatea sa de creație își găsea împlinirea în profesorat. Salazar se simțea chemat să creeze pe viu; nu cărți, ci oameni; nu speculație pură, ci desăvârșirea morală și spirituală a celor tineri. Nu se preocupa pe atunci de politică, mărturisește el mai târziu. Se preocupa, însă, de oameni, de legile trăirii lor laolaltă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ducându-se în dusul ei, lăsându-mi doar împăcata bucurie a adulmecării înghețatei ei apropieri. Am înțeles, oricum, că așteptarea mea sfârșise. Textul se deschisese, lăsându-mi minunea de a mă închide. Dintr-un de demult au început să vină chematele, atât de stăruitor odinioară, amintiri viitoare. Am început să văd ceea ce mă zărise, am început să înțeleg ceea ce mă uitase, am început să trăiesc tot ceea ce mă închipuise. Am început să fiu al meu din povestea unui altuia... Stând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pricepuți în eseuri și anecdote culturale. Primii sînt invocați uneori pentru a explica de ce un anume politician se află pe primul loc sau România se găsește iarăși pe ultimul loc într-un sondaj ori altul ; ceilalți sînt mai mult decorativi, chemați să povestească iar și iar ce-i cu Dragobetele sau de ce „sînt românii violenți” atunci cînd un individ scoate pistolul și omoară lumea dintr-un coafor. Și totuși, datele sociologilor de ambele culori sînt publice și importante. Ele ar fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
numitor comun al upper middle class se etalează însă imediat gustul fiecăruia, un univers întreg de reprezentare și ademenire prin care locatarii își declină apartenența la o anumită categorie socială electivă. Amenajările interioare exprimă, cu tăceri diferite, tipul de oameni chemați să le populeze, genul de relații și de conversații pentru care au fost făcute, un întreg univers uman de referință fără de care devin inexplicabil mute. Ca și casele făloase din mediul rural, vilele urbane își reclamă astfel, cu alte mijloace
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
făcea mai degrabă obiectul unei negocieri mai mult sau mai puțin ritualizate a ospitalității și ostilității decît al unei uri apriorice. Dar și în această privință, țăranii erau foarte reticenți chiar și între ei : „Cel cu masa să poftească/ Cel chemat să nu-ndrăznească !”, avertizează o zicătoare culeasă de Zane. Și tot în culegerea sa putem găsi și alte avertismente împotriva ospitalității nesăbuite : „Cînd ești chemat la masă, mai bine te duci cu burta plină” ; „Cheltuielile ospitalității te lasă cu buzunarul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism. Dar și mister. Evaluare optimistă : putea să fie și mai rău. Hotărăște - te ! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr ? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu salvarea ! Ca orice balanță, și cea a justiției are o oarecare toleranță. Nu știm de ce s - a supărat Dumnezeu pe noi, că doar postim de câteva secole. Unii au fără să fie, alții sunt fără să aibă. Tinerețea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar una mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism, dar și mister. Evaluare optimistă: putea să fie și mai rău. Hotărăște-te! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr.? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu salvarea! Fără sublimă jertfă a florilor, relațiile umane ar fi fost mult mai încruntate. Diversitatea spaimei sporește densitatea vieții. Femeia simte imediat clasa bărbatului. Și nu se lasă până când nu i-o ridică ori i-o coboară. Întindem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
noutate. ― Atunci, să citim ce scriu - într-o mărturie - marii boieri ai Moldovei, după 25 februarie 1635: Ei scriu “Că prietenul nostru Nicolaos fost hatman, spre sfârșitul vieții sale la fel ca și boieroaica sa Theodosia, noi cei de față chemați, adică din fiecare rang al nostru al boierilor, am miluit această sfântă și nou zidită mănăstire, pe care au înălțat-o la Tătărași cu numele Sfântul Ioan cel Nou pe care... au închinat-o și au dedicat-o să fie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de la Pomârla. Cum i-ai prins? Cu meșteșug. Chiar pe toți? Pe câți s-au aflat în noaptea asta în casa mea. și unde-i ții? Sus. La streașină. Cum îi ții acolo? Spânzurați. Hai, repede, să vă minunați. Cei chemați au venit. La lumina mare, care s-a făcut, dinaintea casei modernizate, cine a ieșit din costumele negre, din cagule și de pe sub pielea dracilor? Ei, cine, vă închipuiți, că a ieșit? Trei - fără căpătâi; Unul - consilier local din Pomârla; Altul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sau obiect. Nu mă lămuresc. Între catolici și protestanți, Între iezuiți și janseniști, Între părinți și copii, Între prostituatele și clienții caselor de toleranță, cine pe cine tolerează, și cum se stabilește intervalul de variație admis Între două fenomene adverse, chemate să conviețuiască pe parcursul unui timp nedefinit? O singură dată, Într-un cimitir din Sighișoara, am simțit materialitatea palpabilă, trupul cald al ideii de toleranță. Mă aflam la limita care despărțea mormintele sașilor de cele ale ungurilor și românilor. De o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
afectuoasă sau sordidă -, după ce făcuseră totul spre a-i grăbi dispariția. Făcând parte dintr-o generație care - prima Într-o asemenea măsură - proclamase superioritatea tinereții asupra vârstei adulte, nu se puteau mira că sunt la rându-le disprețuite de generația chemată să le ia locul. În fine, după ce contribuiseră enorm la instituirea unui cult al trupului, nu puteau, pe măsură ce trupul li se veștejea, decât să simtă față de ele Însele un dezgust tot mai viu - analog de altfel celui pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Însă! Îndărătul ochilor enigmatici ca două găurele de priză nu se afla nimic. Toate explicațiile posibile - un sistem biomagnetic funcționând pe bază de mătreață, un cip de fabricație japoneză montat În pupilă, o iluzie optică generală - au căzut pe rând. Chemați să depună mărturie În acest sens, specialiști În kinetoterapie, bioenergeticieni, reputați reparatori de lifturi și de mașini de spălat, magicieni și hipnotizatori - unul reușise chiar să bage În transă Turnul Eiffel! - l-au examinat pe pacient, neputând totuși să depisteze
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de astăzi. Și Rainer reprezintă o parte a acestui tineret, din păcate cea mai proastă, partea în care uzura materialului este foarte vizibilă. Se îndreaptă spre Dumnezeu, dar o face în silă, deși tocmai el a fost cel mai tare chemat, fiindcă Dumnezeu îi cunoaște slăbiciunea și dezgustul, de aceea îl strigă cu un glas deosebit de puternic: Rainer! Rainer! Iar el vomită de îndată pe dalele de piatră. Dacă ar frecventa liceul select al piariștilor, ar crește cu siguranță în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gândesc apoi la lupta de zi cu zi de la clasă, la profesorul prins între agresivitatea miștocărească a elevilor și verdictul directorului, care nu vrea să audă nicio reclamație: nu știi să te impui, nu folosești metode moderne! Profesorul ăla neproductiv, chemat mereu la tot felul de consfătuiri pedagogice pentru a i se implementa metode de predare și evaluare noi, profesorul care are de dat o grămadă de grade și de suportat o sumedenie de inspecții, care trebuie să alerge prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, niciodată, părinte, șoptește Victoria. Dezleagă-mă de el pentru vecie. Dă-mi verigheta, zice părintele. Victoria și-o scoate ușor de pe inelarul subțiat. Alte femei, la vârsta ei, se îngrașă. Alți preoți, deși chemați, nu aleg. Să nu asuprești și să nu-ți chinuiești aproapele, murmură părintele, n-ai respectat porunca asta a vieții, Sofronie. Sparge-o, îi spune el Victoriei și-i întinde verigheta. Victoria o aruncă pe lespezile din naos și inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o floare roșie, îmbrobodită, cu chipul de babă, depănând firele vișinii și negre, gata să le curme când va sosi sorocul. Proporțiile formelor și raporturile dintre ele, consistența mai compactă sau
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mulți fii. 11.Jocul mut Locul - clasă. Elevii stau în bănci fiecare la locul său. Învățătorul numește un elev care să înceapă jocul. Acesta stă în fața clasei. În timpul jocului nimeni nu are voie să facă cel mai mic zgomot. Elevul chemat face semn cu mâna unui jucător să vină la el. Acesta, în cea mai perfectă liniște, se ridică în picioare și se îndreaptă spre cel ce l-a chemat. Dacă se aude un zgomot cât de mic, o trosnitură sau
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]