2,454 matches
-
se pare? Nu-i decât o stratagemă ca să te domine. O mașină apare și parchează; e Stridie. Își dă părul din ochi și rămâne la volan, uitându-se la noi. Părul blond și ciufulit a explodat în toate părțile. Două cicatrice adânci îi brăzdează chipul cu două linii paralele. Vopsea sângerie, de război. Îi sună telefonul, și răspunde: — Biroul de avocatură Doland, Dimms și Darn. Eterna luptă pentru putere. Dar o iubesc pe Helen. Nu, zice Mona, și aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dobândești nemurirea împreună cu mine? Asemenea acestei mobile, călători în viața de după moarte, privind cum mor toți cei care ne iubesc. Paraziți. Dulapurile astea. Helen și cu mine, gândacii de bucătărie ai culturii noastre. Ușa cu oglindă este brăzdată de o cicatrice adâncă lăsată de inelul ei cu diamant. Din vremea în care detesta rahaturile astea nemuritoare. Să ne închipuim cum ar arăta nemurirea, când până și o căsnicie de cincizeci de ani ar fi ca o aventură de-o noapte. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e prăbușit pe banchetă, prea nemișcat, prea desăvârșit ca să fie viu. Părul blond și ciufulit i s-a răsfirat pe spătar. Săculețul de leacuri indian e tot la gâtul lui și din el cad țigările. Obrajii-i sunt brăzdați de cicatricele roșii de la cheile lui Helen. E mort? întreb. Și Mona zice: — Ai vrea tu. Nu, o să fie bine, zice. Se urcă la volan și pornește masina, zicând: — Mai bine te-ai grăbi să dai de Helen. Să nu facă cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la rându-i, uneori, schimonosește și infectează viața! Nu există păcat mic sau păcat mare, păcatul e... păcat! Păcatul e ca un stigmat, o amprentă monstruoasă umbrind sufletul celui care a comis abominabila faptă! Sunt păcate care se iartă dar cicatricele rușinii rămân! Clipa-scânteia, momentul. Viața-nașterea, fericirea, iubirea, frumusețea. Moartea răspântia, greșeala, începutul și sfârșitul... Orice tufiș - promisiunea unui ascunziș. Neomul este și el un fel de om.... La început, cea mai distrugătoare vâlvătaie a fost o scânteie. Nu regreta prea
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
frământat! Violeta DEMINESCU Silviu Guga unic vers universul poezia lui Dumnezeu prin care lumea vers unic s-a făcut apoi noi i-am scos ochii lăsând-o oarbă de cântec și nu vedeți după cum nu se vede adâncimea rănii sub cicatrice poem în alb și fir cusut de mână străbunicii mele n-am văzut niciodată pietre plângând știu doar sunete venind dinspre ziduri ca din odaia mică în care aștepta să moară ședeam pe trepte cu ochii-n ochii icoanei așezată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în timp ce de brațul drept îl înșfăcase unul din cei trei securiști care coborâseră din mașina neagră. Frumoasă mașinuță mai ai, șefule! remarcă acesta din urmă, cu sinceră admirație, împingându-l înainte. Era un bărbat păros ca o maimuță, cu o cicatrice mare cât toate zilele brăzdându-i obrazul stâng. Ia hai să facem o mică plimbare cu ea, să vedem dacă merită banii!... Hai, sus în șa, Popescule, și piciorul pe accelerație!... îl îndemnă el foarte nerăbdător, dându-i discret un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cheia în contact, dar în ultima clipă se răzgândi și refuză să pornească, încercând să coboare din mașină. Nu plec nicăieri! declară el plin de revoltă. Cine vă dă dreptul să mă obligați să plec?... Securistul cu obrazul brăzdat de cicatrice, care se instalase pe scaunul de alături, îl trase cu putere înapoi și răsuci el cheia în contact. Fără prostii! îi șuieră amenințător la ureche. Vrei să știi cine ne dă dreptul?... Uite, asta ne dă dreptul!... binevoi el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Asemănarea îi pare, acum, izbitoare. Deci tu ești Narcis, am știut-o întotdeauna! spune sicraN dispărând lent în masa de ape a oglinzii. Și pe suprafața ei, ce redevine plană, pe locul prin care a dispărut, se desenează singură o cicatrice subțire, ca o hieroglifă. Triogamie Act I. Prolog Scena 1 (Din stânga scenei intră trei personaje ce formează un conglomerat. Pășesc în tandem lipiți unul de altul. Îi unește un pulovăr foarte lat de mohair format din trei segmente alipite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
când am refuzat să discutăm despre operația mea. Recunosc că am greșit adineaori, când m-am îndoit, la fel cum te-am plăsmuit și pe tine la fel de greșit. Nu am nevoie de nicio justificare! Nici pentru boala mea, nici pentru cicatricea de pe suflet, după cum nu cred că trebuie să stai la rând ca să stai de vorbă cu Dumnezeu. Totul este o minciună, o făcătură a minții tale fățarnice de înger căzut, o stratagemă a neputinței. Da, putem sta oricând de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-și o dată aripile deja deschise pentru zbor. Apoi îmi întinde mâna: Puțină nesinceritate nu strică nimănui, ăsta a fost în parte unul din scopurile vizitei mele. Mai gândește-te la asta, trișează puțin și-ai să vezi că vechea ta cicatrice va începe să se vindece. Dumnezeu a învățat și el câte ceva de la diavol, nu degeaba l-a cultivat pe lângă el. Dau mâna ceremonios cu îngerul meu și, în momentul acela, spațiul ferestrei este invadat de o camarilă albinoasă de îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
numai o mamă își poate sorbi din ochi copilul adorat. Pentru moment, nu avea a se teme pentru siguranța puiului de Om. Se îndreptă către lupul înțelept, care aștepta înfrigurat. Se ridică înspre chipul lui desfigurat, atingîndu-i cu dragoste necuprinsă cicatricile adînci, șoptindu-i apoi tandre cuvinte de consolare și iubire. Lupino aștepta indicațiile căpeteniei, încrezător în judecata acestuia. Oricare i-ar fi fost decizia, avea să i se supună. Știa asta, la fel de bine, și Arus. N-aș fi demn de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tăietură de bisturiu, fiecare picătură de medicamente sintetice și fiecare radiație la care își supun organismul taie și ard, în același timp, și canalele vitale de energie și le subminează puterea spirituală la fel cum le taie și le lasă cicatrici la nivelul pielii. În timp, cicatricile invizibile ale circuitelor energetice sunt mult mai dăunătoare decât orice simptom fizic superficial. Seninătatea cu care pacienții din lumea occidentală se supun chirurgiei, chimioterapiei, radiațiilor și medicamentelor chimice puternice îi uimește pe medicii chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
medicamente sintetice și fiecare radiație la care își supun organismul taie și ard, în același timp, și canalele vitale de energie și le subminează puterea spirituală la fel cum le taie și le lasă cicatrici la nivelul pielii. În timp, cicatricile invizibile ale circuitelor energetice sunt mult mai dăunătoare decât orice simptom fizic superficial. Seninătatea cu care pacienții din lumea occidentală se supun chirurgiei, chimioterapiei, radiațiilor și medicamentelor chimice puternice îi uimește pe medicii chinezi, care știu foarte bine cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pași la stânga și o fentă din cap. Am văzut că în corzi e de neoprit, că își poate țintui acolo adversarii mai ușori cu ghidonări din coate, alternate cu lovituri scurte la trunchi. Mutându-mă mai aproape, i-am văzut cicatricele de la arcade, pe care ar trebui să le ocolesc, ca nu cumva meciul să se oprească din cauza rănirii lui. Asta mă irita, dar o cicatrice lungă de pe partea stângă a cuștii sale toracice părea să fie un loc tocmai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din coate, alternate cu lovituri scurte la trunchi. Mutându-mă mai aproape, i-am văzut cicatricele de la arcade, pe care ar trebui să le ocolesc, ca nu cumva meciul să se oprească din cauza rănirii lui. Asta mă irita, dar o cicatrice lungă de pe partea stângă a cuștii sale toracice părea să fie un loc tocmai bun pentru a-i provoca durere. — Cel puțin arată bine fără cămașă. M-am întors și am dat cu ochii de Kay Lake, care se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar am reușit să-l țin la distanță, pistonându-i cu directe capul cu care eschiva întruna, păstrând contactul fizic mai bine din jumătate de timp și având grijă să-l lovesc mai jos, ca să nu-i sparg arcadele la cicatricele mai vechi. Îmi expedia croșee la corp, lansându-se din poziție ghemuită. Eu făceam pasul înapoi și-l contram cu combinații de lovituri ce-și atingeau ținta. Mi-a luat cam un minut până am reușit să sincronizez eschivele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ochii ni s-au întâlnit. I-am mângâiat trupul cu privirea, de la sânii pistruiați, cu sfârcuri întunecate, până la șoldurile late și abdomenul plat, după care ea făcu o piruetă. I-am văzut spatele brăzdat de la coapse până la șira spinării de cicatricele vechi ale unor tăieturi de cuțit. Mi-am înăbușit un fior și am plecat, dorindu-mi să nu mi se fi dezvăluit în ziua în care am ucis doi oameni. II Între 39th și Norton CAPITOLUL ȘAPTE Miercuri dimineață am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ceea ce-mi dai, dar tot sunt îngrozit. Așa că să faci bine și să-mi spui totul. Te mai întreb o dată. E ceva ce nu mi-ai spus în legătură cu Betty și Linda? Madeleine își plimbă degetele pe toracele meu, urmărind cicatricele lăsate de rănile în meciul cu Blanchard. — Dulceață, Betty și cu mine am făcut dragoste o dată vara trecută, atunci când ne-am întâlnit. Am făcut-o doar ca să văd cum ar fi să mi-o pun cu o fată care seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în bătaie. Fritzie ridică piciorul. De Witt se îndreptă și încercă să-și tragă răsuflarea. Eu am ridicat de jos o cămașă jegoasă și uzată și eram pe cale să i-o întind lui De Witt, când mi-am amintit de cicatricele lăsate de loviturile de bici pe picioarele lui Kay. Imaginea lor m-a făcut să-i arunc cămașa în față. Apoi am luat un scaun de pe coridor și mi-am scos cătușele. Fritzie i-a șters obrajii fostului pușcăriaș, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de mică. Apoi am dat de larve, măruntaie și o rochie cu crinolină pătată cu sânge și nisip și oase vechi și nimic altceva, după care am descoperit un ten rozaliu, ars de soare, și niște sprâncene blonde, pline de cicatrice cusute, care mi-au părut familiare. Apoi Lee îmi zâmbi ca Dalia, cu viermi colcăindu-i în gură și-n găurile unde odinioară fuseseră ochii. Am scăpat cazmaua și am luat-o la fugă. Dolphine strigă în urma mea: — Banii! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i în gură și-n găurile unde odinioară fuseseră ochii. Am scăpat cazmaua și am luat-o la fugă. Dolphine strigă în urma mea: — Banii! Am rupt-o la fugă spre crucea în flăcări, gândindu-mă că eu i-am lăsat cicatricele alea, eu, i-am făcut-o... Am ajuns la mașină, m-am urcat, am băgat în marșarier, am intrat în cruce și-am dărâmat-o în nisip, apoi am forțat vitezele, prima, a doua, a treia, și-am țâșnit înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un tablou înrămat, atârnat undeva la nivelul ochilor. Era portretul unui clovn: un tânăr îmbrăcat în haine de bufon de odinioară. Avea trupul noduros și era cocoșat. Afișa un zâmbet tâmp, de la o ureche la alta, ce arăta ca o cicatrice continuă, adâncă. Mă holbam încremenit, cu gândul la Elizabeth Short, găsită moartă la intersecția dintre 39th și Norton. Cu cât mă holbam mai tare, cu atât mai mult se suprapuneau cele două imagini. Într-un târziu mi-am mutat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nasul acolo, că nu voiam decât să o ajut. Am tot repetat asta la nesfârșit, apoi am simțit o atingere blândă și am fost recunoscător pentru blândețea ei. M-am întors și am văzut un bărbat cu fața plină de cicatrice, care ținea în mâini niște instrumente mici și încovoiate, pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet, am revenit cu picioarele pe pământ și am dat să-mi scot pistolul. Două lame de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ținea o pensulă spre un șevalet de jucărie. Mack Sennett și Emmett punându-și unul altuia coarne. Într-o poză de grup făcută la Edendale mi s-a părut că-l zăresc în spate pe Georgie Tilden - tânăr, arătos, fără cicatrice pe figură. Am simțit-o pe Ramona în spatele meu. Tremura. I-am spus: — Povestește-mi totul. Explică-mi de ce. • • • Ramona se așeză pe o canapea și vorbi timp de trei ore, pe un ton când mânios, când trist, când brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
baraca din pădure. Cei doi au intrat. Ramona i-a văzut aprinzând lumina, care aruncă umbre asupra unui obiect lucios, sprijinit de un copac - o bâtă de baseball. Iar când a auzit-o pe fată chicotind „Te-ai ales cu cicatricele astea din război?“, a intrat pe ușă cu bâta în mână. Elizabeth Short a încercat să fugă. Ea a lovit-o până ce fata și-a pierdut cunoștința și l-a obligat pe Georgie s-o dezbrace, să-i pună un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]