2,402 matches
-
vorbesc de intelectualii pașoptiști, Heliade, Bălcescu și alții, au trebuit să ia calea exilului; ei nu mai „simt” emoția fantastică și bucuria insuportabilă, cum o spuneam, a vârfurilor unei populații care se vedea, după secole și sub ochii răutăcioși și cinici ai celor care ne Îngenuncheaseră și spoliaseră, că „visul unor generații de utopici” devine realitate, ba chiar de-o realitate atât de plenară, de absolută, cum numai puțini Îndrăzniseră a Întrevedea! Iar dovada este episodul, aș zice dramatic, pentru mine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Românii „mai frumoasă ca soarele de pe cer!”, o Românie care trebuia să calce peste trupurile și conștiințele oricui nu era „născut rumân!” și nu era ordodox, un hybris colectiv, care, la fel, se baza pe sprijinul unui alt imperialism, la fel de cinic ca și cel de la Răsărit. Amintim acest „tangaj”, această periculoasă - și inutilă, falsă! - clătinare Între extreme ideologice deoarece ele sunt mai mult sau mai puțin actuale și azi, chiar dacă nu manifeste și organizate cum au fost o lungă perioadă, aproape
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unitate, unitatea persoanei și a modului meu de a gândi, o unitate care, dacă am noroc, se va repercuta și asupra scrierilor mele, asupra a ceea ce numim operă. Goethe, În care celebrăm pe unul dintre foarte puținii Înțelepți ai modernității - „cinic”, bineînțeles, ca orice Înțelept! -, ne Învață că această calitate, acest „noroc” - unitatea - este calitatea supremă a unui organism; individual sau nu, a ființei, dar și a lumii organice și anorganice. Și, poate, Schopenhauer, care n-a fost un „Înțelept”, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ultime. În momentele mele de geniu - și, sunt convins, orice individ are parte de asemenea clipe, ceasuri, indiferent dacă este, mai mult sau mai puțin, lucid de propria grandoare și dacă știe s-o „Întrebuințeze”, pentru a mă exprima oarecum cinic! -, În acele momente am trăit cu adevărat tensiunea, exuberanța, sentimentul covârșitor de bucurie și conștiență a darului uriaș, zeiesc, care este existența pentru orice făptură. Preocupat de opera lui Dostoievski, care m-a format și m-a Întovărășit, m-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și complexă a domeniului său. Și, bineînțeles, să accepte tot ce ține de destinul unui Înaintemergător: sărăcia, neînțelegerea agresivă, adeseori, singurătatea, ridicolul, renunțarea la tot ceea ce face plăcerea sau plăcerile existenței sociale. Așa-numita fericire, care, o spune un Francez cinic, este făcută din lucruri mici! 2 Unii cititori vor zâmbi probabil citind rândurile de mai sus; sunt de acord, trebuie un anume curaj sau inconștiență să ataci teme atît de discutate și Întoarse pe toate fețele de minți luminate și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
refuzând sau nefiind capabil de „schimbare” - a mea și a stilului, a proiectelor mele! -, eu refuz, de fapt, adaptarea. Pe care o fac mulți oameni cuminți și, mai știi, poate „lor” li se potrivește! Să fiu scuzat de tonalitatea aparent cinică a acestui pronume „lor”, dar, o spun cu toată fermitatea și candoarea, nu toate formele de existență se potrivesc oricui. Eu am ales-o de la Început pe aceasta, ne-adaptarea sau, episodic, falsa-adaptare, caracterul, temperamentul și tipul meu de reflexe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spuneam, și nazismul a ajuns la putere contestându-l! -, lumea, lumea europeană mai ales, este dezorientată. On a choisi le moindre mal!, este mereu cuvântul de ordine al burghezului temător de surprize dezagreabile și, deasupra acestei resemnări „ideologice”, planează fraza cinică, „oscarwildeiană” a bătrînului Churchill: „Capitalismul este cea mai proastă organizare socială și economică; dar... n-avem alta!...” Da, dacă nu ești foarte bogat sau foarte celebru, azi a fi „bătrân” nu este o „sinecură”! Evident, au și „ei” unele avantaje
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dublată În imaginarul românesc de cea a informatorului. Și În această privință domnește o deplină incertitudine. Câți dintre români au fost informatori? Și, mai ales, câți sunt Încă „dependenți“ din această pricină? Doar câțiva, mai curajoși, mai onești sau mai cinici, și-au mărturisit singuri condiția de foști informatori. Îi numeri pe degete. În rest, nimeni nu vrea să accepte că ar fi avut de-a face În vreun fel cu Securitatea. Dacă ar fi să ne bazăm numai pe mărturisiri
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a mai Întreținut o rază de speranță printre adversarii regimului comunist. Oamenii ajung să creadă ceea ce doresc să se Întâmple; au putut să creadă că „vin americanii“, când americanilor nici prin gând nu le trecea așa ceva (dar au știut, destul de cinic, să exploateze această speranță, la Începutul anilor ’50, Îndemnând la rezistență, prin manifeste lansate din avion). Din nou În Est Reorientarea spre Est a fost un șoc pentru elita românească (mai puțin Însă, trebuie spus, pentru masa populației, care nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
întâmplă ceva în țara respectivă. Să luăm un exemplu: scriitorii din fosta Iugoslavie. Mulți dintre ei sunt autori valoroși, însă dacă n-ar fi fost războiul și toată catastrofa vechii Iugoslavii, ei n-ar fi fost traduși în germană. Sună cinic, dar este adevărat. Literaturile acestea, care nu sunt în atenția, în vizorul principal al publicului german, vor rămâne necunoscute, așa cum se întâmplă cu literatura română. În Germania există, printre colegii mei de generație, o serie de traducători, ca Gerhardt Csejka
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi devenit Ceaușescu un „criminal” mai celebru decât Dej deoarece, prin politica sa externă, devenise el însuși celebru în lume și presa occidentală? De ce, mă întreb, a devenit el imaginea tipică până la caricatură a „tiranului”, în timp ce adevărații tirani sângeroși și cinici domniseră înaintea lui? Sigur, și el făcuse parte din acel team, a purtat și el uniforma de general de securitate, se pare chiar că nu s-a sfiit să tragă în unii țărani ce se împotriveau spolierii pământului lor și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu grotesca și abominabila revoltă a lui Pol Pot, școlit și el la Sorbona! Nu, mai degrabă cred că era nevoie „în sine” de protest vehement, anarhic și ultraradical față de ordinea instituită, am putea spune, dacă nu am părea subit cinici, că... era o revoltă contra democrației în numele „alteia”, al unei „societăți perfecte”, uitându-se că utopiile literare, aplicate în practica socială, devin iute surse fertile, invincibile, ale Crimei. „Crima în numele unei Idei”, teorie lansată de Raskolnikov și care a făcut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Matei, coleg de an la facultate, devenise în timp „spiritul critic”, referința culturală „de bază, sigură”, prin detașarea sa de orice „idealism romantic, utopic” ca și ironia sa „socială” ce nu rareori se masca într-un sarcasm grevat de note cinice, un cinism pozat, e drept, dar care, în timp, va prinde o anume detașare agresivă. Detașare persiflantă, rece, pe care Nichita, abil, „bun”, o accepta cu un zâmbet cald, mieros, extrem de fermecător, ca o acoladă între bărbați, impregnată de o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-se” - Nichita și Cezar adeseori se salutau cu un: - Te iubesc, Nichita! - Te iubesc, Cezar!Ă, era firesc că eu însumi uimeam sau șocam de multe ori prin reacțiile mele rigide, prea tranșante, punând adeseori în discuție expedierile rezumative și cinice ale lui Matei și intrând astfel adeseori în conflict cu el. Matei a fost, la începutul carierei mele ca și în prelungita, „scânteietoarea” mea adolescență, un dar al destinului nu în primul rând prin sfaturile, obiecțiile sale pline de adevăr
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă cu „prima” eu și amicii ne acomodam prea bine, amuzându-ne larg de surpriza și justețea epitetelor sau a „elucidărilor”, fațeta direct cinică a altora, eu, cel puțin, nu numai că nu o acceptam - remarcându-mă, cum o spuneam, prin acea „lipsă de tact” pe care mi-o reproșa Nichita între patru ochi, doritor, fără odihnă, ca între mine și Matei să se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
maimuțărind cu extrem farmec „supunerea”, „vasalitatea”, relație ce se instalează la modul tipic în pubertatea și adolescența eternă a tinerilor, Grigore era „masiv” și „protector”, ironiile sale nu deveneau niciodată caustice, era sau incapabil, sau nu voia să adopte postúri cinice, poza însă cu succes într-un fel de „domn” al relațiilor și evenimentelor umane. Iar Nichita, „ascuns” adeseori în spatele celor două „siluete” comportamentale, al celor două modele psihologice, și-a configurat el însuși, ca să zic așa, un model propriu de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi „ei înșiși”, cu o frenezie și „rigiditate” ce se apropie de manie, de o anume nebunie, ca și o anume, „ciudată”, flexibilitate, fluiditate umană și socială, un fel de „bătrânețe în copilul etern”, parcă prevăzuți, apărați de o „platoșă cinică”, ce-i ajută să „ascundă” și uneori chiar să-și „falsifice” propriile calități sau tendințe. Nichita trăia aproape tot timpul în contradicție, uneori într-un șir de contradicții care la o altă persoană putea să revolte sau să nege orice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu numai „antisovietică”, dar și profund anti-leninistă. Probabil, în ultimă instanță, paranoia puterii de care era posedat tot mai evident - generos și pervers alimentată nu numai de unii oportuniști locali, interni, dar și de unele mari state care, la modul cinic, așa cum procedează de altfel imperiile, îl foloseau pe „micul și îndărătnicul om” nu numai pentru a adânci fisurile din lumea sovietică, ci, mai ales, pentru a avea un pion de intrare privilegiat în lumea a treia și în lumea arabă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o premieră în țările din est, m-a „pedepsit” și, mai cu concursul criticilor români, mai fără, nu au apărut despre acest roman, Îngerul de gips, decât patru ample cronici negative, semnate de critici cunoscuți și importanți: Ov.S. Crohmălniceanu, care, cinic, persiflează romanul ce, se simte cu o anume evidență, „nu-i place” și atunci „misia” de la partid îi convine și o face cu nedisimulată satisfacție. (Peste vreo trei ani, într-o discuție privată de câteva minute, prima pe care o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la critica de specialitate și care vor să beneficieze, cum s-ar zice, și de nimbul „apostolului artei”!...Ă Da, omul este astfel făcut că nu arareori își regretă tocmai actele nobile, curajoase. Ne amintim, nu-i așa, de fraza „cinică” a ministrului de Externe al lui Napoleon, Taleyrand, care, printre altele, îi sfătuia pe tinerii diplomați: „Mai ales nu dați urmare primului impuls; se știe, este cel mai nobil!”. Regretul meu avea și rațiuni logice: mie, aflat la Paris în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
notabil, cei care „s-au adaptat” cel mai bine au fost scriitorii mediocri sau, dacă vreți, bunii scriitori de-a doua mână, cărora interdicția „celor mari”, Voiculescu, Blaga și alți câțiva, „le venea ca o mănușă”, ca să ne exprimăm puțin cinic! Partidul a și mizat pe aceștia, creând confuzie și o anume anarhie valorică, și acest lucru a fost perfect ilustrat, spre paguba întregii națiuni, în manualele și programele școlare și universitare. Această „adaptare” a fost aspru definită mai ales de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu cât duetiștii se felicită reciproc pentru buna înțelegere, cu atât devin mai surzi față de al treilea, ca și cum ar exista un efect de basculă între apropierea iudeo-creștină, îmbucurătoare, și îndepărtarea de islam, neliniștitoare. Niciun miracol. Colocviul familiei nu scapă regulii cinice dura lex sed lex: așa cum oamenii liberi au nevoie de sclavi și lumea civilizată de niște barbari, Sem și Jafet au nevoie de un Ham. Plecând de aici: duoul e posibil, trioul improbabil. Dar ce importanță are asta, cântăreții pot
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bătându-și joc de autorități, de cei bogați și de doctori, adresându-se mai cu seamă femeilor și copiilor fără sofisticări inutile, recomandând întrajutorarea, iubirea universală, viața simplă. Își luau ca sfânt patron pe fiul lui Zeus, Heracles. Erau numiți cinici. Dintre toți filosofii timpului, de ei este cel mai aproape Isus. Este surprinzător, căci cuvântul care se potrivește cel mai puțin cu imaginea lui este și cel care convine cel mai mult doctrinei sale. Bunul creștin este un evreu cinic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cinici. Dintre toți filosofii timpului, de ei este cel mai aproape Isus. Este surprinzător, căci cuvântul care se potrivește cel mai puțin cu imaginea lui este și cel care convine cel mai mult doctrinei sale. Bunul creștin este un evreu cinic. 2. Frații noștri musulmani Și înapoindu-se din părțile Tyrului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. (Marcu, VII, 31) Și cetatea antică Arbela făcea parte din Decapolis, regiunea vizitată de vecinul galilean. Pe locul ei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cunoscut-o la crâșmă și pe care a dus-o în chilia lui (4 ori). Mă roagă să-i fac rost de un bilet pentru expoziție și-mi zice îndată, c-o alură militară, tu și monșer. Cu aceiași inconștiență cinică ne spune că a fost nebun din pricina sifilisului și a fost la Mărcuța; că călugării au toți femei. Cu o impresie dureroasă, lugubră îl părăsim. [MĂNĂSTIREA SECU] La Secu într-o minunată vale împresurată de codri ajungem pe un drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]