2,496 matches
-
eu cum sunt privit drept guru de cârciumă, ca să mă exprim așa. Nu te văd prea des pe-aci, ceea ce este oarecum jignitor, dar Îmi trece repede, nu sunt supărăcios. Mie mi plac clienții fideli, Însă un pahar cu vin ciocnim cu mare plăcere... Cele două pahare, unul cu vin - bănuiți al cui, mai ales dacă vă spun că este inundat de Tămâioasă -, altul cu rom, se ciocnesc, iar Gore și Gicu ridică la rândul lor paharele și Îi zâmbesc politicoși
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu sunt supărăcios. Mie mi plac clienții fideli, Însă un pahar cu vin ciocnim cu mare plăcere... Cele două pahare, unul cu vin - bănuiți al cui, mai ales dacă vă spun că este inundat de Tămâioasă -, altul cu rom, se ciocnesc, iar Gore și Gicu ridică la rândul lor paharele și Îi zâmbesc politicoși celui care l-a interpelat pe Sandu. Acesta, un mustăcios Înalt, aplecat un pic de spate, pe la vreo 35 de ani, Își cere scuze pentru că a deranjat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că a fost eroare umană când cu avionul polonezilor. Gicule, salvează mă! Gicu cere Încă o bere. Și tace. Nici nu mai ridică din umeri, știe că ar pierde timpul de pomană. Sandu mută privirea de la unul la altul și ciocnește paharul de sticla proprie... Noroc, sfântă sticlă! Mai bine aș bea singur, una două o dați În politică sau În fotbal și vă luați de-ai mei. Adică ai mei sunt mai ai dracu’ decât ai voștri. Vorba vine, toți
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Și de ideea de jaf la bancă... Am auzit un termen, cică demitizăm jaful. Mai bine ne matolizăm Și ne aducem aminte cum era pe când ne-nsuram, m-a apucat melancolia de urechi. Viață, viață, subțire ca o ață... Cei trei ciocnesc paharele cu mare foc, iar Gore dă să verse o lacrimă. Se oprește la timp fiindcă observă privirea dezaprobatoare a lui Sandu Șpriț. Dar Înghite cu noduri... Sună un telefon mobil. Răspunde Sandu, al lui era. Îl duce la ureche
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Nu, Gicule, e de-a noastră, e fantomă de aici, nu de import. Și mi-am dat seama de asta pentru că deschide ușa de la șifonier și zice În toiul nopții Sanduleeeeeee, Sanduleeeee, ce mai faci? Gore și Gicu râd și ciocnesc halbele. Adică vine fantoma și se interesează de situația ta? Nu cumva visezi cu ochii deschiși? Nu, și are vocea lu` soacră-mea, pe cuvânt de onoare, vocea ei este, o recunosc dintr-o mie. Și atunci când trăia tot așa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ce zice? Se trezește din somn, că mă simte stresat, și spune hai, mă, Sandule, culcă-te, dacă n-aș ști că ai pus sculele-n pod aș zice că te-ai Îndrăgostit și fierbi de dor. Gore și Gicu ciocnesc din nou halbele, iar câțiva stropi de bere sar pe fața de masă. Apoi varsă câteva picături pe jos. Să fie pentru fantoma lu` soacră-ta, Sandule, dă și tu ceva de pomană, poate că asta dorește, săraca... Te-ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lumea asta nu prinde viața de apoi pe lumea ailaltă, s a lins pe bot. Aici trebuie luat rând din timp, sunt locuri puține, nici cu șpaga nu merge. Noi am avut comportament de-ăla de care zici, intervine Gicu, ciocnind și halbele, n-a fost zi lăsată de la Dumnezeu În care să nu semnăm condica aici, așa că suntem asigurați mai bine decât la aengi sau alianț. Dumnezeu, pupa-i-aș tălpile lui, pe toate le vede, pe toate le știe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din somn, la un moment dat, că vecinii tot desfăceau la sticle de șampanie, rămăseseră cu bucuria de la ziua muncii, și mi-a zis Sandule, avem și noi spumantul nostru, pe ăla Încă nu l-ai dat gata, hai să ciocnim un pahar. Gicu face ochii mari. Nu pot să cred așa ceva... În creierii nopții? Așa a zis nevastă-ta așa, te-a Îndemnat nevastă ta să beți Împreună? Vine apocalipsa, Sandule... Da, Gicule, nici mie nu mi-a venit să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
face ochii mari. Nu pot să cred așa ceva... În creierii nopții? Așa a zis nevastă-ta așa, te-a Îndemnat nevastă ta să beți Împreună? Vine apocalipsa, Sandule... Da, Gicule, nici mie nu mi-a venit să cred. Dar am ciocnit. Și ne-am pupat, fraților, ne-am adus aminte de zilele În care unu mai era sărbătoare, nu can-canci sau șoubiz sau frecție la tavă. De aia nici n-am mai dormit, când a apărut obama pe sticlă am fost
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
film cu bond toarnă ăștia, Gicule, ascultați-mă voi pe mine, Îi simt, au scenariul pregătit. O să-i zică atac În pachiistan sau cu pachiistanul În gamelă sau predă-te, fantoma lu` osama, ceva de genul ăsta... Gore și Gicu ciocnesc halbele, În vreme ce ministrul Igaș spune că gradul de alertă teroristă din România nu va fi ridicat. Gore Îi face cu ochiul lui Sandu: Uite și la igaș, nici n-a savurat bine micii și se dă mare. Prostul nu e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
În luptă, ce vor ei de la viața asta? Ehe, sunteți guguștiuci. Dați cu paru`, dați cu vorba, copiii suferă, intră-n viață cu regrete, nici canterstraicu` nu mai merge cum mergea după un asemenea eșec. Am dreptate? Gore și Gicu ciocnesc halbele, apoi fredonează la unison, Împreună cu regretatul Gheorghe Dinică, Pentru cine am muncit... Sandule, să trăiești, lider de sindicat trebuia să devii. Tu ești când cu unii, când cu alții, când cu profii, când cu elevii. Te strecori. Cât ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
loc patronului să pună pe masă băuturile cerute de Sandu. Dopul sticlei de Tămâioasă pocnește apetisant la deschidere, iar paharul cu picior prinde brumă la contactul cu lichidul. După ce i se pregătește șprițul, Sandu ridică paharul, iar cei trei prieteni ciocnesc. Constituția mamii lor! Gicu tușește instantaneu, Înroșindu-se la față, stropind cu bere pe o rază de zeci de centimetri, iar Gore rostește Înciudat „Ptiu, drace!” și-și face trei rânduri de cruci. Amândoi se uită nedumeriți la Sandu, În timp ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
viitor! Paharul cu tămâioasă este ridicat cu Încetinitorul, iar Gicu nu se poate abține: Slou moșăn, slou moșăn, riplei, Sandule, parcă nu ai vlagă-n tine, zău așa! Ia să iei supradin de la farmacie, oi fi anemic. Gore și Gicu ciocnesc halbele și-și fac cu ochiul, ca niște ștrengari. Tot Gicu pune paiele pe foc: Nici măcar nu e zi de-ntreținere. Am auzit că se mărește și fondu` de rulment, cică s-a scumpit gicacaloria și administrația blocului nu vrea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Pastis e unul din cele mai populare locuri din New York. Dacă ne întâlnim cu persoane care ar putea mirosi că logodna mea s-a dus pe apa sâmbetei? — Stai liniștită, mă calmă Julie, văzându-mi expresia îngrijorată. N-o să ne ciocnim de nimeni cunoscut acolo. În West Village nimeni nu se scoală înainte de ora douăsprezece. În drum spre centru, am început să mă simt mai relaxată. Era minunat să mă scol din pat, în sfârșit, și mă simțeam bine în noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din abundență în jurul ușii și a ferestrelor într-un efort menit să o înfrumusețeze și s-o facă să arate mai autentică decât este în realitate. Când am ajuns acasă, nu era nimeni acolo. P.C. Lyle, polițistul de care mă ciocnisem în fața castelului, a fost drăguț și mi-a remorcat mașina închiriată până acasă. M-am dus cu valiza spre ușa din spate și am intrat în bucătărie. Dumnezeule, îmi ziceam în timp ce urcam scările spre camera de oaspeți, ce naiba am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Trish ridică paharul. În sănătatea Samanthei ! La mulți ani ! — La mulți ani ! răspund ceilalți, ridicând paharele. Nu-mi dau seama dacă să plâng sau să râd. Sau amândouă. Mă uit în jur la banner și la baloanele argintii care se ciocnesc ușor în adierea vântului ; la sticlele de șampanie; la chipurile zâmbitoare ale tuturor. Nu pot să spun nimic. Va trebui să le cânt în strună. Păi, ce să zic... vă mulțumesc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi pare rău că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tot uit la ea, și îmi dau seama și de unde. — Salut! zic, zâmbindu‑i prietenește. Nu ne‑am văzut ieri, la vânzarea de mostre? Ai găsit vreun chilipir? Dar, în loc să‑mi răspundă, îmi întoarce spatele și iese grăbită din magazin, ciocnindu‑se de cineva și murmurând „scuze“. Și, spre marea mea mirare, aud că are accent britanic. Ce neprietenos, nu‑i așa? Să‑ți ignori un compatriot pe tărâm străin. Dumnezeule, nu‑i de mirare că lumea zice că englezii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iau rochia Vera Wang, iar Luke își ia cel mai rafinat costum și ne ducem la un restaurant demențial, unde oamenii mănâncă homar în acordurile unei formații de jazz clasic, exact ca în filme. Luke comandă Bellini pentru amândoi și ciocnim fiecare în cinstea celuilalt, iar el se relaxează și îmi povestește mai multe despre afacerea lui. De fapt, mi se destăinuie mai mult decât a făcut‑o vreodată. — Orașul ăsta, zice, clătinând din cap. E un loc foarte dur. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
-o. Să nu pățesc ca Polanski. Gérard își notează într-un carnet: Jana, șantier Dunăre-Marea Neagră, 16 ani, Polanski. — O găsim. Dacă mai trăiește, o găsim. La revedere, ne vedem mâine-dimineață. Gérard iese valvârtej pe ușă. E gata să se ciocnească nas în nas cu Ahmed, vânzătorul de răcoritoare din fața catedralei. Ahmed îi spune lui Gérard, confundându-l: — Bogdaproste. Gérard se uită la el siderat, dar nu vrea nici un conflict interetnic. Drept care îi răspunde: — De acord. Lionel, care a auzit parola
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu s-a dus să și-o ia, deși nevastă-sa îl tot pisează, se pare. Nu vrea, nu-l atrag întoarcerile, nici remușcările, nici moștenirile. — Caz rar, admit. În zilele noastre... — Nu numai în zilele noastre. Dar hai să ciocnim un pahar! Nu pentru sărbătorire, că nu mai e... Așa, pentru vizită. Nu e medicală, sper. — Nicidecum. Mi-am oferit o plăcere, atât. Să vin să te văd, într-o zi în care nu poți refuza oaspeții. Ies pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că studențiiactori din anul Întîi nu trebuie să apară pe scenă , nefiind pregătiți : pe criteriul acesta, nici Mihăilescu-Brăila, Silvia Ghelan , Vasilica Tastaman, Larisa Stase Mureșan ș.a. nu ar fi avut dreptul să joace, ei neabsolvind nici măcar ...anul Întîi! Ideile se ciocnesc și, din lovirea lor se naște, cum spune marxistul, progresul. Deci, greșiți fraților, numai scrieți! Mărturisesc că nu știam prea multe despre autorul tezei de față, Inocențiu Dușa: surpriza lecturării ei, deci, a fost cu-atît mai mare. Fiindcă, o spun
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
întâlnesc, fie că-i nuntă, fie că-i pogrebanie, se ia până la final la bătaie. Umple tribunalele p’ormă și nu se mai văd decât la altă ocazie.“ Fata înaltă, sprintenă, oftând stins, își turnă și ea un pahar și ciocni cu popa. Parcă îi ghicise gândul. - Io eram mică, de mergeam pe opt sau nouă ani, când s-a dus coana Nadalia, mama lu’ dom prefect Soporan, da țin minte că când s-a pus masa p-ormă s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
brațul legii, pentru cè acolo legea ești tu! Bravo, Matei! Un spirit superior că ține mai are nevoie sè și mènânce, sè bea?! râde el observându-mè cum rèsucesc între degete paharul de whisky, Nimeni nu-i perfect! îi rèspund eu, ciocnim paharele și sorbim fiecare câte o înghițiturè, Sè știi cè ai dreptate, admit eu, cu declarația și cu transferul de realitate, dar sè nu crezi cè am vrut sè-l induc în eroare pe șeful poliției județene, tocmai de aceea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Ei, nu e chiar așa de deocheat... răspunde Daisy melancolică. Clatin din cap. Evident, vrea să ne arate dovada pe care se întemeiază fericirea ei, dar n-am chef de mesaje porcoase. Barmanul îi întinde berea lui Daisy, după care ciocnim toți trei. Să fim fericiți, zice ea, făcându-mi cu ochiul. —Daisy... începe Davey, dar nu-și mai termină gândul. Îmi aruncă o privire, iar eu mă mulțumesc să ridic din umeri. N-are nici un rost să mai discutăm despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]