3,124 matches
-
a plouat foarte mult până acum, este sigur faptul că oamenii din rând sunt uzi la picioare și vor avea nevoie și de ceva uscat, pentru a face așteptarea nu doar suportabilă, ci de-a dreptul posibilă. Vânzătoarele de mănuși, ciorapi și veste de lână, originare din satul Corbi, Argeș, o prezență de acum obișnuită în toate locurile de pelerinaj. Vânzătoarea de turte (un fel de pâinici, extrem de frumoase și gustoase, în plus !), o femeie în jur de 70 de ani
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aici la Nicula. Ne veseleam. Acuma, câte haine sunt și tinerii nu mai vin. Au saci de haine, le țâpă (aruncă) una-două, dar degeaba, de venit nu mai vin. Nu aveam ce încălța și ne făceam tăpăloage (un fel de ciorapi groși din lână), ne cocea piciorul în ei de atâta mers. Era greu drumul, tot pe jos, cu poveri în spate. Da, o fost și bine, și mai mestecat, dar le-am dus pe toate. La 81 de ani ai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
poliesterica tip mătase și va avea culoarea neagră sau bleumarin. 9. Pantofi, cizme, ghete Pantofii și ghetele pentru bărbați sunt confecționate din piele de culoare neagră sau din înlocuitori tip piele, iar ghetele sunt îmblănite sau căptușite. Se poartă cu ciorapi negri sau bleumarin. Pantofii și cizmele pentru femei sunt confecționate din piele de culoare neagră sau din înlocuitori tip piele, iar cizmele vor fi îmblănite. 10. Fular Fularul se confecționează din fibre de lâna sau de tip luna de culoare
HOTĂRÂRE nr. 443 din 3 iunie 1999 pentru aprobarea Regulamentului privind portul, condi��iile de acordare şi descrierea uniformei, echipamentului de protecţie şi însemnelor distinctive ale pompierilor civili. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124476_a_125805]
-
cum v-au ascuns când a venit neamțul să vă ia? Da, m-au ascuns. Mă ascundeau și mă și murdăreau pe față, să nu-i plac. Îmi spunea - asta țin minte - că el, medic fiind, are o fabrică de ciorapi și că eu am să am de toate și că o să mă dea la școală și că o să facă și-o să dreagă... Părinții n-au vrut să renunțe la copilul lor pentru nimic În lume. Drumul Înapoi cum a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a descurcat foarte bine. Ca să nu murim de foame, ea s-a angajat portar la o fabrică distrusă, ca să o păzească. Și acolo locuiam eu cu dânsa. Țin minte că aveam o rochiță, o pereche de pantofi, o pereche de ciorapi și o jachețică. Asta era toată Îmbrăcămintea mea, pe care mama o spăla. Spăla totul seara, iar a doua zi mergeam la căminul din Cernăuți, unde se vorbea, Încă de atunci, numai limba rusă. Eu nu știam nici limba rusă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nimic, nici măcar de vânzare, nici măcar putere de muncă. Primul an a fost cel mai greu - a fost ger, Însă norocul nostru a fost că noi am fost cumva pregătiți, că eu eram Îmbrăcată cu vreo trei-patru pulovere, trei-patru perechi de ciorapi, cu ghete mai mari, părinții mei tot așa, parcă existența acestor lucrușoare ne-a ajutat să rezistăm... De Îmbolnăvit s-a Îmbolnăvit toată lumea În prima iarnă: febră tifoidă, tifos exantematic și diaree - astea au fost bolile din acea perioadă; toată lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
covoare românești cu flori pe care a reușit să le deșire - și făceau șosete sau mănuși și le vindeau. Și eu m-am apropiat; una dintre fiice era colegă de clasă cu mine și lucram și eu cu andrelele, făceam ciorapi, făceam mănuși cu un singur deget și după aceea mergeam și le vindeam, iar banii erau ai familiei. Însă noi primeam pentru munca noastră, pentru ce făceam. Într-o altă casă era un farmacist, n-avea facultatea terminată, Însă făcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
adică lucra câte unu’ acolo, dar mai mult pentru șeful lagărului. Aceste ghete, cum am spus, erau cu talpă de lemn și deasupra din pânză. Erau mai mari cu vreo două numere, cred, dar am băgat hârtie În ei, șosete, ciorapi, că altceva nu exista și cu hârtie de ciment din ăsta, era o Încălțare pentru iarnă nemaipomenită și foarte la modă acum - mă rog, atunci nu era la modă. Și cu aceste ghete am ajuns până la eliberare. Dar până atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rudă, nu știu. Zice: „Eu lucrez Într-un loc unde pot să spăl. Dă-ți jos hainele, ascunde-te și dă-mi-le mie”. Și mi le-a spălat, Într-adevăr, le-a luat și le-a spălat. Lenjerie și ciorapi sau așa ceva, mi le-a adus Înapoi. Ăsta tot așa, din senin a picat - un ajutor. Vă amintiți și de cazuri mai urâte Între voi, mai răutăcioase, cum era cel cu pâinea, când Îți fura cineva pâinea? Asta s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau seminariile teologice. Deci eu nu am putut urma facultatea și, În 1941, am plecat În Ungaria de Vest, Într-un oraș numit Gyor, nu departe de granița cu Austria, și m-am angajat ca muncitor Într-o fabrică de ciorapi, unde am lucrat până În 1943, când fabrica a dat faliment. Între timp, În 1942 a murit tatăl meu, așa Încât, În 1943, m-am Întors În orașul natal, la Bistrița, unde m-am angajat ca salahor la fabrica de teracotă. Ulterior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-au dus la fabrica de cărămidă, așa cum ți-am spus. Acolo am stat de ordinul săptămânilor. - Dar să revenim - ce v-ați luat, ce vă puteați lua cu dumneavoastră? - Nu-mi mai aduc aminte. Niște schimburi de haine, pulovere, ciorapi, nu mai știu exact. Părinții, ce-au crezut ei că trebuie - un vas de făcut ceai, niște ceai, niște zahăr... Nu mi-aduc aminte. Și ne-au dus acolo. Acolo a Început să circule un zvon cum că toți evreii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
puțin plăcută decât la ducere. Avionul balansa și asta mă cam amețea. La aeroport mă aștepta Dan603, Vladimir 604 și cățelul. Am rămas să luăm masa la terasa bufetului și ce bucurie e să dai de căldură! Adio, jachete și ciorapi. Nu mai dârdâi de frig serile ca la Băncuță când am fost cu sora mea! Urmăresc cu febrilitate concertele festivalului Enescu. Am o sursă de bilete și duminică am fost chiar la 3 concerte. Până acum am auzit și văzut
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
București ar trebui să le dea de înțeles, apoi să-i convingă pe toți voroninii, că drumul lor spre UE trece prin România. Mă tem că îndepărtarea ministrului de externe, Mihai-Răzvan Ungureanu (miniștrii de externe n-ar trebui schimbați ca ciorapii!), va îndepărta și mai mult data când vom muta „Cortina” pe Nistru. Cel debarcat are tot timpul să mai fie ministru. Este suficientă o doză de optimism politic: „Fii zelos, asta nu-i ultima Cameră!”. Întărtați la culme de avantajele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de la guvernare, dacă nu se grăbește președintele s-o facă. Să nu ni se fluture pe sub nas că nu sunt bani; sunt bani, dar trebuie scoși de la cei care-i au pe unde-i au: în bănci străine, interne, la ciorap, la saltea, la rude, ascunși cine mai știe pe unde. Din țara asta i-au furat, în țara asta, de care le este rușine, să-i dea înapoi, dacă vor să aibă ce fura în continuare. Cât privește „holocaustul românesc
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ne spălase lenjeria de pat și de corp: două cearceafuri de pat și două de plapumă, două cămăși de zi și două de noapte, două izmene, trei prosoape (unul pentru baie), două șervețele pentru masă, patru batiste, patru perechi de ciorapi (două subțiri, două de lână), două pulovere (unul subțire, altul gros pentru iarnă), plapuma și salteaua, o căciulă de noapte, cascheta de la uniformă și o căciulă de blană pentru iarnă, uniforma kaki (spălată și călcată), mantaua, fularul și costumul de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pregătită de tras, nu dădeau voie nimănui să se apropie. Ne însoțeau rudele soldaților arestați; soții cu copii în brațe strigau câte un nume, plângând disperați și încercând să arunce o bucată de pâine, un pulover sau o pereche de ciorapi. Dar erau călcate în picioare de cei din escortă. Aproape de Școala nr. 5, de pe Romană, unde se afla sediul Curții marțiale a Corpului 5 Armată, erau tatăl meu și Alexandru, care abia împlinea 16 ani. Am tresărit; lângă ei, tatăl
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
activitate pastorală - era talentat muzician și dirijor, cu simțul armonizării. Colindele erau armonizate și cântate de un splendid cor bărbătesc. Până la amiază fiecare era liber să-și organizeze timpul: se repara lenjeria, care mereu se rupea, fiind putredă, se împleteau ciorapi din fire de pătură destrămată în ascuns, se discuta suflet de la suflet, cunoscându-ne reciproc stările intime, legând prietenii care n-au putut fi distruse de nici o vicisitudine a suferinței. După masa de amiază eram scoși la tăiat lemne pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
s-a reparat și spălat lenjeria, erau ajutați să coboare sau să urce pe prici, erau înlocuiți la serviciile obligatorii administrative ale camerei, scosul tinetei, a vasului de apă, li se vorbea cuviincios sau li se împrumuta o haină, un ciorap să se încălzească. De la o vreme, apa era dată cu măsură, o cană pe zi, pentru fiecare deținut, mult sub limita trebuințelor. Prin rânduială, zilnic, închinând lui Dumnezeu renunțarea noastră, ofeream cana de apă celor ce aveau nevoie. Cu încetul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lui Isaac, lui Iacov, lui Moise și vorbise cu ei, dar lui nu-i dădea nici o atenție. A fost lăsat să intre în cameră cu un palton, o scurtă îmblănită, o pătură din păr de cămilă și o pereche de ciorapi negri lungi până peste genunchi, de la ei i se trăgea și porecla „cavalerul negru”. Lângă dânsul își avea locul părintele Iacob Pojar, de la Liceul catolic din PitarMoș. Era de fel din Bucovina, dintr-o familie de austrieci, colonizați în timpul Imperiului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cealaltă neagră, având în jur de 50 de ani. Era tipul evreului din caricaturile ziarelor de scândal din anii ‘30. Așa cum era regulamentul atunci, avea, ca toți deținuții care intrau în cameră, un prosop sau batistă, o bucată de pătură, ciorapi și bocanci. După ce ușa s-a închis, s-a oprit în mijlocul camerei și, ca și cum ne-ar fi cunoscut pe toți de mult timp, se oprea cu privirea asupra fiecăruia, strigând: Da, te cunosc!, privind la Rozin. Și pe dumneata!, privind
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu încetase. Era un armistițiu pentru a schimba armele și tactica. Ca să coboare la tinetă cei de sus foloseau picioarele priciului care avea două-trei șipci prinse în cuie. Cei de jos vedeau mai întâi picioarele celui care cobora. Rozin, în ciorapi negri, era inconfundabil. Într-o zi, Ciacâru sesizând că Rozin coboară, se sculă și intră în colțul mascat al camerei, unde se afla tineta ascunsă după cu o pătură. Vrând să între la tinetă i s-a răspuns că e
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
râs cu gura până la urechi, satisfăcut de reușită. Rozin a ră mas disperat în mijlocul camerei, uitându-se rugător la mine. L-am înțeles și l-am ajutat să se spele. Răzbunarea lui Rozin avea să fie pe măsură. Aveam niște ciorapi albi. A două zi s-a încălțat cu ei și, fără ca Ciacâru să prindă de veste, a intrat la tinetă. Când Ciacâru a sesizat că cel intrat era Rozin, de ciudă că a fost indus în eroare, l-au apucat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
iarna aceea frigul ne-a creat mari probleme sanitare. Foc nu se făcea; o singură dată s-a încercat, dar din cauza condensului s-a renunțat. Lui Rozin i se permisese să intre în cameră cu o scurtă îmblănită, o pătură, ciorapi și un palton frumos, bleumarin. Pătura și scurta îi foloseau ca așternut și înveliș. Paltonul, așezat în cui, îl avea continuu în privire. Fetecău mi-a făcut istoria lui. De câteva ori, câte unul mai bolnav sau mai friguros mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nostru; și tot în sufletul nostru și grajdul iadului. Părinții nu mă slăbeau din ochi; din când în când își aruncau privirile spre desagii pe care-i lăsasem jos. Ce ai acolo, a îndrăznit mama să mă întrebe. Niște boarfe: ciorapi rupți, o haină ruptă, vesta de la costum și un pantalon rupt. Mi le-au dat de la magazie, să rămână curat în urma noastră. Gicușor, mamă, dacă ești tu..., și a început să plângă. Nu identifica în înfățișarea mea nimic din imaginea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu cumva i se întâmplase ceva rău lui Hartley și ce făcuse oare cu scrisoarea cea lungă, după ce-o citise? O arsese, o aruncase în closet și trăsese apa, o făcuse sul și o ascunsese într-o pereche de ciorapi? M-am întors în casă și mi-am umplut acum paharul mare cu vin alb, am deschis o cutie de măsline și una de moluște afumate și un pachet de biscuiți uscați. Desigur, nu mai aveam nici un pic de hrană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]