13,496 matches
-
un țipar, se duse direct și fără poticniri către locul 166 Rareș Tiron pe unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a-l scăpa pe domnul Sugiyama de acest inconvenient? Să mute Japonia în Olanda? Oricum, ironia ar fi căzut pe lângă, cum se întâmplă întotdeauna cu un nipon. Vai, ne pare atât de rău pentru domnul Sugiyama, mâncarea noastră este puțin ciudată, poate, pentru palatul japonez, i-ați sugerat să încerce să găsească un restaurant care să corespundă gusturilor domniei sale? Eventual, nipon? Peste câteva zile, statul revine cu alt telefon. Soluția a eșuat; domnul Sugiyama este, în continuare, nefericit și nu se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
real, încât, fără să știu cum este de fapt realizat show-ul pe care îl urmăresc la televizor, îmi spun că, într-adevăr, fetița în uniformă care, cu priviri umezite de teamă, cu sfioșenia unei zbateri, este obiectul unei tentative ciudate de seducție, nu este, într-adevăr, altceva decât o școlăriță. Ideea este simplă. Așezată în genunchi pe tatami, în încăperea ei de copiliță, ea trebuie să facă față încercărilor unui bărbat, pe care camera nu îl dezvăluie niciodată, de a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de dolari. "Ciutura este coborâtă în fântână" povestește un alt cuvânt, tsurube-otoshi, trimițând la căldura zilelor încă mângâiate de soare, care dispare însă brusc după apusul acestuia: toamna se simte aproape. Restaurantele McDonald's se împodobesc, peste noapte, cu reclame ciudate, prezentând un iepuraș, luna și un hamburger uriaș, având la mijloc, deasupra chiftelei de carne, un ou prăjit, turtit într-o formă rotundă și plată, care face să se întrevadă în centru, prin pojghița albă, miezul auriu al gălbenușului. Ați
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a putea trece drept un reprezentant tipic al culturii europene, eram sigură că tabloul ce mi se oferea se încadra perfect în acea dihotomie din chingile căreia Japonia nu voia să mă elibereze, nici după atâta timp, "noi și ei, ciudații niponi de la marginea lumii, freaks, maniaci și așa mai departe". Dintr-o dată, piesele separate ale puzzle-ului cădeau în locurile lor. Prietenii mei pensionari, domnul și doamna Norihiko Irie, plecând cu o altă doamnă pensionară în vacanță, în Canada, pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros gamos ah, dacă aș avea și eu puțin noroc tremuram la intrarea ferecată a cuptorului, cărând lemne și făcând, din când în când, drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
treilea ochi, cum cineva mă urmărește. În acel timp spatele meu este cuprins de o transpirație rece, pielea de pe mâini ia aspect de piele de găină iar fruntea și obrajii suferă niște transformări și-i simt cum iau o înfățișare ciudată fiind acoperiți de o oarecare mască, din aceea asemenea pe care le pun pe figură ursarii la Anul nou și Crăciun, de care scap abia după ce ies din pădure. Tatbătrân, te rog frumos ,să lăsăm impresiile acestea, pentru că eu cred
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
da seama. I se părea că ramurile copacilor tot timpul își vorbesc. Crengile fagilor, din primăvară până la venirea brumei, sunt pline la refuz cu frunze. Magnolia a observat că frunzele sunt îmbinate unele în altele și că au o formă ciudată în comparație cu alte zile. Unirea lor forma o perdea care ajungea până jos lipită de pământ, de ziceai că e un zid. Uitându se mai atentă, Magnolia a putut observa că ramurile fagilor împreună cu frunzele, refuzau categoric prezența cuiva din afară
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
unor vechi biblioteci colbuite și roase de șobolani: era Înalt, slab și tăcut; avea În jur de treizeci și ceva de ani, fața ciupită de vechi urme de vărsat, iar o mustață fină și tușinată milimetric Îi conferea un aer ciudat, de străin. Ochii lui și părul, lung până la umeri, erau negri ca tot restul veșmintelor; la brâu purta o spadă cu o exagerată gardă-casoletă rotundă de oțel și cu o prelungă montură În cruce, pe care nimeni, decât un spadasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aceștia proaspeți și drăguți, decât să-i tai, mai bine-era să-i fuți. Și altele pe același calapod. Îmi Închipui că săraca maică-mea, acolo departe În sătucul ei basc, n-ar fi fost prea liniștită știind În ce companii ciudate mă plasa poziția mea de paj al căpitanului. Însă În ce mă privește pe mine cel de atunci, pe băiatul de treisprezece ani Íñigo Balboa, toate astea Însemnau un spectacol fascinant și o foarte interesantă școală a vieții. V-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doi indivizi mascați și cu fray Emilio Bocanegra așteptând rezultatele, chestia cu cimitirele era apă de ploaie; așa că a pleca, a rămâne ori a dansa ciacona era tot aia. Să-ți ascunzi capul, cum se zicea că face pasărea aia ciudată din Africa, struțul, nu rezolva nimic; și-n plus nu se potrivea cu caracterul lui Diego Alatriste. Era conștient că abaterea de la țintă a oțelului italianului fusese un pas ireparabil, fără Întoarcere; Încât altceva nu-i rămânea de făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de meseriaș Îmbogățit, cu influență și putere, Îmi produseră un sentiment neplăcut la gândul că omul acela Împărțea careta și poate avea În comun legături familiale cu bălaia tinerică de care eram Îndrăgostit. Dar lucrul cel mai neliniștitor a fost ciudata scăpărare din ochii lui; expresia de ură și de mânie pe care am văzut-o apărând În ei când fata a pronunțat numele căpitanului Alatriste. Promenada de la Prado A doua zi era duminică. Începu cu o mare sărbătoare și fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu celălalt Îmi Înconjură umerii, ajutându-mă să mă ridic. Făcând aceasta, mustața lui mi-a atins o clipă fața și am văzut că ochii săi, mai deschiși la culoare ca niciodată În lumina lunii, mă observau cu o fixitate ciudată, de parcă atunci mă vedeau prima oară. Muribundul gemu din nou, cerând spovedire și Împărtășanie. Căpitanul se Întoarse spre el un moment și l-am văzut preocupat. — Dă o fugă până la San Andrés, zise În sfârsșit, și caută un preot pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era iertat pentru orice ar fi făcut și pe care tatăl său l-a strâns la piept când s-a întors acasă, după ce o vreme muncise ca porcar și mâncase aceeași hrană cu porcii. Fiul purta pe cap o calotă ciudată. Și acest lucru nu-l puteam pricepe cu nici un chip nici eu și nici colegii mei: că un tată este în stare să-și iubească fiul astfel. Așa de profund. Ca să nu spun matern. în acele ocazii, când mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
înverziți blând. Câțiva dintre noi își scoseseră hainele și acum se distrau, mirați și nevinovați, cu goliciunea lor. Ne uneam cu natura spontan și fără să fim siliți. Ne lăsam în voia ei, așa cum îi aparținuserăm la început. Scoteam sunete ciudate, ne ridicam și ne lăsam să cădem de-a berbeleacul ori zăceam nemișcați în iarba proaspătă, tot așa cum zăceam și în paturi. Ne loveam unii pe alții cu pumnii. Când bătea vântul, pe Râu, sub noi, se stârneau rotocoale albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vedea din el era de fapt capul, așezat pe o pernă mică, cu broderii. în rest era acoperit de cearșaful alb. în Biblie Lazăr este înfășurat la fel înainte ca Iisus Hristos să-l trezească din morți. E într-adevăr ciudat, am spus, că el a fost cel care a trebuit să moară. în răceala camerei se simțea bine-cunoscutul miros de ulei de pipă și, foarte puernic, mirosul de tutun, adunat de multă vreme. Tot așa mirosea și în casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în mijlocul jelei și al lacrimilor celor care se aflau acolo, își dete duhul, vreau adică să spun că se săvârși din viață.“ A ține minte, a repeta și imita, aceasta a fost întotdeauna partea mea tare. A fost o coincidență ciudată, a spus mama. După aceea tata a întrebat dacă asta avea într-adevăr vreo însemnătate. Nu, am spus eu. De bună seamă că nu a avut. Când am stat pe urmă la masă și am zdrobit cartofii, amestecându-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai putea să aibă tot ce fusese și de ce s-ar fi lăsat copleșit de sentimente rănite sau de penibile resentimente? Se simțea amețit, vlăguit, ca un copil care de abia atunci începe să învețe mersul, și toate acestea de la ciudata și inexplicabila boală care pusese în mod viclean stăpânire pe el, cu un an, doi sau poate trei în urmă, i se trăgeau. Ce era de fapt cu această suferință a lui și de unde i se trăgea, dacă era de la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
aburindu-i mustața, foaia volantă a șantierului de la canalul Dunăre Marea Neagră?... Ce maica și anafura mă-sii!... Dar când se produsese o nouă alternanță la putere și zilele de glorie ale peștilor de tranziție păruseră încheiate, lucrurile luaseră o întorsătură ciudată. Lumânărescu decretase întoarcerea armelor contra vechilor aliați, valori și principii, stabilind alte priorități în politica trustului, și nu ezitase să se afișeze solidar tocmai cu cei împotriva cărora combătuse cu mai multă vehemență până atunci. Acuzat că ar fi avut
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
era, Arm nu se putea abține să nu urmărească evoluția pe forum a documentatului „Dexter” ori a încăpățănatului „Dog”, a superinteligentului „Bătescu”, a glumețului „Paingu”, a unui hâtru „Titi Paracliseru”, a visătorului „Cerliber”, a seriosului „Makki” sau a altor nume ciudate, pe care și le mai aleseseră unii. O mira vehemența unora, o uimea agresivitatea altora, o răneau atacurile asupra unor minorități sau religii, altele decât cea ortodoxă, asta pentru că era o ființă empatică; îi plăceau unii dintre cei care postau
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
era femeia îndelung visată a vieții sale, la o asemenea femeie visase în adolescență și după aceea, fără să mai spere cu adevărat că ar fi avut vreo șansă de a o întâlni... Arm..., o, Arm..., ce nume frumos și ciudat, ca însăși făptura ta..., se pomeni bărbatul murmurând, cu o anumită uimire și cu duioșie, dar își luă seama și se opri. Nu avea obiceiul să vorbească de unul singur cu glas tare, dar dacă o făcuse acum, asta era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
înțeleagă. Crăița arătase întotdeauna ca scoasă din cutie, deși nu prezentase nici un interes pentru îmbrăcăminte până când intrase la pubertate, când începuse brusc să caute să fie îmbrăcată cât mai șocant, Părul ei trecuse de asemenea prin multe tunsori, unele mai ciudate, altele de-a dreptul bizare, avusese meșe colorate în toate culorile. Arm își întoarse privirea către fiica ei cea mică. Mădălina transpirase și avea obrăjorii roșii. Ceva nu îi era însă tocmai pe plac Armancăi. Vino la mama puțin, să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
auzi copilul dacă plânge noaptea, camera de joacă, cea mai luminoasă și mai însorită... Irina nu a vrut copii, dar nici tu nu te-ai străduit să vezi asta, trebuie să recunoști!... sfârși ea cu un glas apăsat de o ciudată melancolie și peste chip îi trecu parcă o umbră. Azi nu te las să fii tristă! se grăbi Bart să acopere tăcerea cu glasul său voit vesel și, prinzând-o de mână, o sili să se așeze împreună cu el pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vin, mai rostești Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, te lupți să ai mintea goală. Sper că ești destul de mare ca să înțelegi și să nu faci vreo remarcă nepotrivită... Păi chiar voiam, recunoscu Bart, că mintea goală pare o noțiune cam ciudată în epoca asta ultraraționalistă și ultrapragmatică în care trăim, dar mă abțin, în fine... ... Apoi, la sfârșit, te ridici de pe scăunel, întinzi brațele lateral, în poziția crucii, și inspiri lumină albă, cu atribute dumnezeiești, iar când expiri îți imaginezi că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și mai alb, iar brățara de la gleznă îi dădea un aer de prințesă indiană. Bart o privea uluit, era atât de frumoasă că-i tăia respirația, dar se abținu să spună ceva. Nu dorea să strice nimic din atmosfera aceea ciudată, stranie. Arm îi zâmbi. Nu ai știut că nu se ridică capota? Nu, mergea perfect când circulam cu ea. A fost greșeala mea că am plecat cu ea la drum, că am insistat, dar să știi că le mai verific
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]