3,264 matches
-
de ce vedeam. Arătam înaltă, slabă și tânără. Nicidecum ca un părinte singur. Sau ca o nevastă părăsită. Indiferent cum s-ar presupune că ar trebui să arate o astfel de persoană. Cu o pereche de ciorapi groși și propriile mele cizme arătam plăcut, ca o fetișcană (ha!) inocentă (de două ori ha!). Și dacă rochia era nițel cam prea scurtă pentru mine, expunându-mi o porțiune alarmant de mare din coapsă - asta fiindcă Helen era cu mult mai scundă decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făceam o favoare. Nu încercam să profit de el. Am mers în pas alert pe străzile ude până când am ajuns la parcare. Și credeți-mă că drumul parcurs prin ploaie n-a avut nimic romantic. A fost o mare nenorocire. Cizmele mele erau din piele întoarsă. Așa că urma să-mi petrec toată viața ținându-le deasupra unui ceainic aburind ca să le readuc la splendoarea de odinioară. Ne-am urcat în mașină. Adam și-a aruncat geanta udă fleașcă pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ori pe cap cu destul de puțin spirit de răspundere. Nu voiam ca în final părul să-mi stea în toate părțile și să se usuce în unghiuri ciudate. Sinceră să fiu, mai bine aș fi făcut pneumonie. Mi-am scos cizmele și le-am pus în fața radiatorului. Adam mi-a dat o ceașcă de ceai și amândoi ne-am așezat la masă în bucătăria caldă și plăcută. Ba Adam a reușit să găsească chiar și un pachet de biscuiți. —Sunt ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă deranja faptul că eram ignorată în timp ce ele ciripeau și râdeau pline de șarm și fără nici un efort. Se părea că toate trei se instalaseră pentru o ședere de durată. Inima mi s-a strâns până mi-a picat în cizme (în cele noi) când le-am văzut trăgându-și câte-un scaun și strângându-se în jurul măsuței noastre minuscule, fiecare dintre ele stând practic pe genunchiul lui Adam. Nu cumpăraseră nici măcar o ceașcă de ceai la toate trei. Însă, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din partea mea. —Ba nu, n-am s-o salut, mi-a scăpat. De ce? m-a întrebat Adam părând șocat. Helen a trecut pe lângă mine. Mi-a făcut cu ochiul și mi-a oferit un zâmbet încântător. —Bună, Claire. Ai niște cizme superbe, mi-a spus ea și și-a văzut de drum. Uneori, de fapt de cele mai multe, ori atunci când mă așteptam mai puțin, Helen era așa de dulce și de încântătoare, că-mi venea s-o omor. De ce? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a sosit Anna, cu părul în vânt, cu fusta largă și cu un aspect general vag. Eram încântată s-o văd. Nu ne mai întâlniserăm din săptămâna precedentă. Anna a tropăit prin dormitorul roz și pufos al lui Helen cu cizmele care-i frângeau inima mamei și s-a așezat, lângă noi, pe pat. A scos din geantă (care era brodată, acoperită cu oglinjoare și mărgelușe) cam vreo sută de batoane de ciocolată, după care a trecut la eficienta lor masticare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ridicat în capul oaselor. —Cine-i acolo? am întrebat căscând. Era Helen. Ar fi trebuit să știu. Se îndrepta spre ușă cu un braț de haine noi. —O, Claire! a zis ea tresărind vinovată și scăpând pe jos una din cizmele mele noi. Credeam că dormi. Asta văd și eu, am răspuns eu sec. Și-acum pune totul la loc. —Scârbă! a bolborosit Helen, aruncând pe jos un teanc enorm format din hainele mele noi. Era limpede că intenția fusese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se mai produce curcubeul, scînteia, așadar electricitatea. Drept rezultat, bătrînii nu mai detectează pe nimeni și nimeni nu-i mai detectează, se trece peste ei cu pantoful, cu seninătate, cu mătura și privirea pierdută-n sus, În gînduri, cu detașare, cizma de senator, drezina, Mercedesul, testamentul, treierătoarea, dricul. Nu mai emit acel bîzÎit constant specific tensiunii umane una probabil alternativă, nu mă pricep, ceea ce nu mă Împiedică să exclam În fiecare dimineață Înainte de-a mă trezi: „Mare invenție, curentul electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
strîns În jur de douăzeci de creații ale lui Dumnezeu care muncesc și luptă, la care se adaugă mulți cetățeni pașnici. Lovesc cu sete, cu cruzime, cu ce pot. Fără milă. Se frîng coaste. Sar canini, urletele sînt astupate cu cizma de cauciuc. Sonor: Călușarii. Tot mai tare. După două, trei minute, din grămadă este scoasă victima, un trup inert, dezarticulat, fără cămașă, acoperit de sînge, cu răni deschise pe spinare, ochii tumefiați și capul atîrnînd Într-o parte, și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
voi scrie diseară. Pentru că ea este Helena, femeia misterioasă de curînd sosită-n oraș cu dorința de-a se răzbuna pe Gene Hackman, care-i ucisese tatăl Într-o Conversație pierdută. În acest scop, actrița poartă cămășuțe de noapte adezive, cizme negre, și-l omoară. C-un glonț obișnuit, ce produce Însă-n pieptul lui Gene o gaură prin care trec razele solare, spectatorul se bucură că s-a făcut dimineață și pleacă acasă În regia lui Sam Raimi. Că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
BRCE, s-a născut tipografia, parc-am fi cretini in corpore. Dar lămurirea cea mai devastatoare vine abia acum. „O investiție se face nu cu bani, ci din Încredere, din capacitatea de-a gîndi vizionar.” Ca să reușești, „trebuie să Încalți” cizmele de cauciuc al șantierului, „În demnitatea de a nu cerși și a pune mîna pe lopată”. Cum spunea un antic. Iată, bravi cititori sau ce sînteți, cheia reușitei În stil românesc. La Început cauți o Întîmplare. Apoi cazi Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un timp. Aștepți. Și, dintr-odată, devii demn punînd mîna pe lopată. Sapi. Și descoperi o tipografie Sau nu sapi, și izbești cu lopata capul acela vizionar de șantier, cu Încredere, din capacitatea ta de-a gîndi la fel de vizionar În cizme de cauciuc. În concordanță cu suplimentul României Mari, ce se cheamă chiar așa, Lupta. O poză mai mare decît formatul revistei Îl Înfățișează pe Radu Theodoru plin de decorații, cu bască de colonel. „OMUL, SCRIITORUL, OȘTEANUL, CTITORUL, GOSPODARUL, POLITICIANUL.” E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Da... sigur. — Îmi aduci un coniac Înainte să plecăm? Jack porni spre masa cu mîncăruri. Dublu Perkins Îi spuse: — Marfă a-ntîia, Vincennes. Noi doi avem aceleași gusturi. Un țărănoi slăbănog, Într-o cămașă de cowboy neagră, cu picățele roz. Cu tot cu cizme, bătea spre doi metri. Avea niște palme uriașe. — Perkins, partenerii tăi amușină la hidranții de incendiu. — S-ar putea ca lui Spade să nu-i placă să vorbești cu mine pe tonul ăsta. Mai ales cînd ții În buzunar plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme până la șolduri căznindu-se să acopere spărturile dintr-un parapet uriaș de pământ, valuri izbindu-se unele în altele, năvălind în față, gata să-l înghită pe cel ce filma. Apa ca un bivol negru, își va aminti mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Pe un scaun, la un capăt al patului, era așezat un televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și acoperită cu geam. Și-a dat jos paltonul, și-a scos cizmele și în timp ce îi pregătea cafeaua, s-a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și închisă la culoare. Părea altă femeie, cu picioare fine, șolduri late, sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un pulover pe gât din cașmir de la Pringle, din Old Bond St 28, W1 ( 52,50 lire sterline), mănuși din păr de cămilă, mărime medie, de la Herbert Johnson Ladies Shop, din Grosvenor St 80 W1 (14,95 lire sterline) și cizme din piele bej, până la jumătatea gambei, cu tocuri stratificate, de la Midas, din Hans Crescent 36, SW1 (129 lire sterline). Televiziunea..., Public Limited Company. Extras din stenogramele întrunirii consiliului director din 14 noiembrie 1983. Confidențial. ...S-a reiterat că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
clătinat din cap. — Probabil va trebui să aștepți mult un taxi. Vă duc eu. E în drum spre casă. Am pregătit-o amândoi pe Fiona, ajutând-o să-și pună două pulovere groase peste rochie, șosete groase de lână și cizme. Când am terminat, arăta ușor ridicolă. Am purtat-o pe jumătate în brațe, pe jumătate a coborât pe picioarele ei scara și în câteva minute eram în sclipitorul Renault albastru al doctorului. Încercam să-mi păstrez calmul, dar am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
servitorii, Michael așteptă un timp înainte de a se lansa în prima replică. — Nu pot spune că am o impresie foarte bună despre clima de aici, zise chicotind nervos. Data viitoare, cred că o să-mi aduc o pelerină de ploaie și cizme. — Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi furtuni, murmură el. Tunete, fulgere și ploaie să te orbească, nu altceva, destulă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am Întrebat dacă e posibil ca inima mea să cedeze pur și simplu și să fac infarct la Înaintata vârstă de douăzeci și trei de ani. Prima țigară pe care am aprins-o a aterizat direct pe botul noilor mele cizme Jimmy și, În loc se se rostogolească pe pardoseală, a rămas acolo timp suficient cât să facă o gaură frumoasă și rotundă. Minunat, am bombănit eu. Al dracului de minunat. Suma totală a mărfurilor pe care le distrusesem pe ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lovit la intrare glezna de rama de lemn. Rahat. Ce fac acum? După ce mi-am stors creierii și mi-am luat toată garderoba la mână, am decis să port un pulover albastru deschis și o fustă neagră până la genunchi, cu cizmele mele negre trei sferturi. Știam deja că o servietă nu avea să fie potrivită acolo, așa că nu-mi rămânea decât să port geanta neagră de pânză. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc din noaptea aceea este tentativa de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că o servietă nu avea să fie potrivită acolo, așa că nu-mi rămânea decât să port geanta neagră de pânză. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc din noaptea aceea este tentativa de a naviga primprejurul masivului meu pat În cizmele cu toc, cu fustă, fără bluză și cu dese pauze de odihnă În urma epuizantului efort. Trebuie să fi leșinat din cauza anxietății, pentru că adrenalina a fost cea care m-a trezit la ora cinci și jumătate dimineața. Am sărit din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
umeri Îți dădeau senzația că petrecuse ultimele șaptezeci și două de ore În pat. — Salutare și bun-venit, a murmurat ea și am fost blagoslovită cu Întâia privire oficială din cap până-n picioare din partea altcuiva decât a agenților de pază. Frumoase cizme. Mi-a sărit inima din piept. Vorbea serios? Sau Își bătea joc? Imposibil de apreciat judecând după ton. Mă dureau deja picioarele, ale căror degete mi-erau Îngrămădite În vârful cizmelor, dar dacă Într-adevăr primisem un compliment de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
picioare din partea altcuiva decât a agenților de pază. Frumoase cizme. Mi-a sărit inima din piept. Vorbea serios? Sau Își bătea joc? Imposibil de apreciat judecând după ton. Mă dureau deja picioarele, ale căror degete mi-erau Îngrămădite În vârful cizmelor, dar dacă Într-adevăr primisem un compliment de la un om din echipa Runway pe tema vreunul element din vestimentația mea, s-ar putea să merite. Emily a continuat să mă analizeze preț de o clipă, după care și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mă cheamă Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei. Ochii i-au alunecat pe trupul meu din cap până-n călcâie și mi-au inspectat fiecare centimetru pătrat. Emily asista la Întregul spectacol cu un rânjet Întipărit pe față. Tăcerea era insuportabilă. — CIZME PÎNĂ LA GENUNCHI? CU FUSTĂ PÎNĂ LA GENUNCHI? TU VORBEȘTI SERIOS? FETIȚO, ÎN CAZ CĂ NU ȘTIAI - ÎN CAZ CĂ NU AI OBSERVAT ÎNSCRISUL ACELA MARE ȘI NEGRU DE PE UȘĂ - SÎNTEM LA REVISTA RUNWAY, REVISTA CEL MAI AL DRACULUI DE HIPPIE PE PE MAPAMOND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
look à la Runway din dulapul meu ticsit de haine de la Banana Republic. Îmi tot Încălzeam și reîncălzeam cafeaua În cuptorul cu microunde timp de aproape jumătate de oră În fiecare dimineață și agonizam cu ochii la diverse perechi de cizme și centuri, lâneturi și microfibre. Îmi schimbam dresurile de câte cinci ori până nimeream culoarea potrivită, și asta numai ca să mă autocritic că dresurile de orice stil sau culoare nu sunt deloc OK. Tocurile pantofilor mei erau Întotdeauna ba prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]