2,281 matches
-
demisia. Ca parte a procesului de strângere a legăturilor dintre Marele Stat Major și SOE, Hambro a fost înlocuit cu fostul său adjunct, generalul maior Colin Gubbins. Gubbins avea o experiență bogată în organizarea luptei de comando și a operațiunilor clandestine. În cadrul SOE el era cunoscut în general cu inițialele „CD”. SOE a fost dizolvat oficial în 1946 iar cea mai mare parte a activităților sale au fost preluate de MI6. (Se spune că Selborne i-a spus primului ministru Clement
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
acesta să-și alinieze politica cu aceea a Axei. Distanța și lipsa de contacte au împiedicat toate eforturile făcute de SOE în Ungaria până când ungurii au luat ei inițiativa și l-au trimis pe diplomatul László Veress într-o misiune clandestină să ia contactul cu Aliații. SOE i-au facilitat diplomatului reîntoarcerea în țară, oferindu-i și câteva emițătoare radio. Mai înainte ca guvernele aliate să poată cădea de acord asupra condițiilor unei păci cu Ungaria, Ungaria a fost ocupat militar
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
special în Balcani, un agent nu avea nevoie de o cunoaștere foarte aprofundată a limbii țării în care avea să lupte, aici grupurile de rezistență fiind în stare de război deschis cu ocupantul și erau mai puțin implicate în activitățile clandestine. Agentul trebuia să dea dovadă de calități diplomatice, combinate cu o disponibilitate pentru aventură și lupta armată. În rândurile agenților SOE au luptat mai mulți ofițeri de carieră, (în special ca perosane de legătură), diplomați și chiar oameni de știință
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
conflictul dintre britanici și guvernele în exil care luptau alături de Aliați împotriva Axei. SOE a angajat numeroși canadieni în rândurile SOE sau MI9, bazându-se pe sprijinul direct al guvernului canadian. SOE a adoptat o poziție total nouă în lupta clandestină împotriva Axei, ignorând orice convenție socială contemporană. Astfel, SOE a recrutat homosexuali recunoscuți, oameni cu cazier judiciar bogat sau care fuseseră condamnați de tribunalele militare, comuniști, chiar și naționaliști antibritanici. Deși unii dintre acești oameni ar fi putut fi considerați
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
its fight against the Axis. It employed known homosexuals, people with criminal records or bad conduct records in the armed forces, Communists, anti-British nationalists etc. În ciuda unei asemenea varietăți, care ar putea sugera existența unui anumit risc pentru securitatea operațiunilor clandestine, nu este cunoscut nicun caz în care un agent SOE să fi trecut de bună voie de partea inamicului. Succesul operațiunilor SOE era puternic dependent de securitatea transmisiunilor radio. Pentru a asigura securitatea transmisiunilor radio era nevoie de aparate radio
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
punct de vedere al securității. În cele din urmă, SOE a pus la punct un sistem de cifrare, a cărui cheie era imprimată pe batiste de mătase. SOE a fost obligat să dezvolte o gamă largă de echipamente pentru lupta clandestină a agenților. Printre produsele dezvoltate de „Secția IX” a fost o biciletă cu motor miniaturală pliabilă pentru dotarea parașutiștilor, un pistol cu amortizo și o serie de submersibile miniaturale. În Țara Galilor a fost înființată o unitate de testare („Secția IX
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
abreviată „AK”, a fost principala mișcare de rezistență din Polonia ocupată de Germania Nazistă. AK a fost înființată în 1942 prin transformarea "Związek Walki Zbrojnej" (Uniunea pentru Lupta Armată) și în următorii doi ani a încorporat aproape toate forțele armate clandestine. A fost desființate în ianuarie 1945, după ce teritoriul țării a fost curățat de forțele germane de către Armata Roșie. Armata Krajowa, care a avut în momentul de maximă dezvoltare aproximativ 400.000 membri, a fost cea mai mare mișcare de rezistență
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
A fost desființate în ianuarie 1945, după ce teritoriul țării a fost curățat de forțele germane de către Armata Roșie. Armata Krajowa, care a avut în momentul de maximă dezvoltare aproximativ 400.000 membri, a fost cea mai mare mișcare de rezistență clandestină poloneză și cea mai mare din lume. AK a fost brațul înarmat a ceea ce a devenit cunoscută ca „Statul Secret Polonez” („"państwo podziemne"”). Principala activitate a Armatei Teritoriale a fost reprezentată de sabotarea transporturilor germane spre frontul de răsărit din
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
în localitățile respective mai înainte ca sovieticii să ajungă în regiune. Cele mai importante acțiuni ale Operațiunii Furtuna au fost Insurecția din Varșovia - tentativa de eliberare a capitalei - Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Lwów. Pierderile Axei datorită acțiunile mișcării clandestine poloneze, din care cele mai importante au fost ale AK, au fost estimate la aproximativ 150.000 de oameni.. Principalele activități ale AK au fost sabotarea căilor ferate care deserveau transporturile germane spre frontul de răsărit din Rusia. Se estimează
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
partizanii polonezi au pierdut aproximativ 34.000 - 100.000 de oameni în luptă, iar după terminarea războiului încă 20.000 - 50.000 de oameni (morți în închisori sau în luptă). Armata Teritorială era compusă din numeroase unități. Mai multe unități clandestine de partizani au recunoscut autoritatea AK de-a lungul timpului.. Cel mai numeros grup care a refuzat să se alăture AK a fost cel procumunist Armia Ludowa (AL), care avea la apogeu, în 1944, aproximativ 30.000 de luptători.. AK
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
să gestioneze afacerile până la venirea guvernului însuși din exilul de la Londra. Pe de altă parte, AK era subîmpărțită pe șapte secțiuni: organizații: Organizare, Infromații și Spionaj, Operațiuni și Instrucție, Logistică, Comunicații, Informații și Propagandă și Finanțe. AK era o armată clandestină luptând în propria țară ocupată de inamic, fiind separată de peste o mie de kilometri de cel mai apropiat aliat. Cel mai mare provocare a parizanilor polonezi a fost obținerea de armament și echimament militar. AK a reușit să depășească numeroase
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
mai multe surse. În principal era vorba de depozite îngropate de armate poloneză în retragere în timpul invadării Poloniei din 1939. De asemenea, mai exista și o cantitate de arme și muniție capturată de la germani, dar și arme fabricate în ateliere clandestine poloneze sau arme parașutate de Aliați. Dintre armele ascunse în 1939, AK avea în dotare 614 mitraliere grele, 1.193 mitraliere ușoare, 33.052 puști, 6.732 pistoale, 28 de tunuri ușoare antitanc, 25 de puști antitanc și 43.154
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
de grenade de mână. Totuși, datorită condițiilor proaste de păstrare, multe dintre aceste arme s-au deteriorat și au avut nevoie de reparații importante sau au fost inutilizabile. În timpul Operațiunii Furtuna (Insurecția Națională), numai aproximativ 30% dintre armele din depozitele clandestine au mai putut fi utilizate. Au existat și cazuri în care polonezi au cumpărat pur și simplu arme de la subunități sau sodați indinviduali germani. Astfel de tranzacții au fost tot timpul foarte riscante, Gestapoul fiind informat despre existența acestei piețe
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
deoarece neascultarea ordinului i-ar putea afecta cariera. În timp ce Cruchot călătorește spre Le Havre cu avionul și cu trenul, Nicole este dusă acolo în secret de prietenul ei și se strecoară la bordul SS France, călătorind spre America ca pasager clandestin. În timpul călătoriei, Cruchot o vede ascunsă printre bărcile de salvare, dar adjutantul îl connvinge că a avut o halucinație. Atunci când nava ajunge la New York, Nicole este prinsă de un ofițer de la Serviciul de imigranți. Ea nu are pașaport, viză sau
Jandarmul la New York () [Corola-website/Science/312917_a_314246]
-
lui , el a trait pe cafea neagră de trei luni , în compoziția să , de dormit doar două ore pe noapte - și apoi somn adânc timp de treisprezece zile la rând [ 4 ] El a dat subtitlul , " o lucrare în . care încercările clandestine și mizerabil de Princes a ruină Liberty sunt subliniat , iar scenele îngrozitoare a despotismului dezvăluite " . Acesta ia adus statutul de membru onorific al societăților patriotice ale Berwick , Carlisle și Newcastle . Newcastle Bibliotecă Societății literare și filozofice [ 5 ] are o copie
Jean-Paul Marat () [Corola-website/Science/310852_a_312181]
-
(în limba franceză: "Résistance intérieure française", sau pe scurt "La Résistance"), este numele generic pentru toate mișcările și clandestine care, în timpul celui de-al doilea război mondial, au continuat lupta împotriva Axei și a colaboraționișților francezi până la pe 22 iunie 1944 - ziua eliberării. Lupta Rezistenței a constat în acțiuni de culegere de informații, sabotaj și operațiuni militare împotriva trupelor
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
conflictului. Numeroși cetățeni străini au luptat în rândurile Rezistenței franceze: italieni antifasciști, germani antinaziști, republicani spanioli, refugiați polonezi sau imigranți armeni și evrei apatrizi. Toți aceștia puteau fi întâlniți la toate nivelurile de responsabilitate și în toate formele de luptă clandestină. François Marcot a încercat să răspundă la întrebarea „câți au fost?” și a propus o cifră de minimum 200.000 pentru anul 1944 și o implicare a cel mult 500.000 de persoane. În rândurile maquisiului, marea majoritate a luptătorilor
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
în rândurile mișcărilor de rezistență din Italia, Grecia, Iugoslavia sau Uniunea Sovietică, în Franța ele puteau fi întâlnite mai degrabă în cadrul mișcării rurale „maquis”. Femeile au organizat demonstații ale gospodinelor în 1940, au fost active în „comitetele populare” ale organizațiilor clandestine comuniste, au asigurat încurajarea și sprijinul general material greviștilor sau celor care se eschivau de la serviciul de muncă obligatorie. Ele au fost folosite ca dactilografe și ca agenți de legătură, în parte pentru că germanii erau mai puțin bănuitori cu femeile
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
ocupau o poziție importantă în partid în perioada interbelică, dar care pierduseră din cauza clandestinității legătura cu liderii comuniști, s-au alăturat altor mișcări de rezistență. Mai târziu, după ce PCF a reușit să refacă legăturile cu toți membrii alflați în lupta clandestină, i-a încurajat pe cei care deveniseră membrii altor organizații de luptă să rămână în acestea. De exemplu, Jean-Pierre Vernant, profesor universitar care, la terminarea războiului, devenise responsabil al FFI din 9 departamente din sud-vest, a dezavuat pactul germano-sovietic și
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
a transformat în organizația SFIO din ilegalitate in martie 1943. Treptat, toate organizațiile CASE au început să se unească, procesul ajungând la apogeu în iunie 1943. Activistul SFIO Pierre Brossolette s-a aflat în contact cu CASE sud, noul SFIO clandestin, și în același timp a activat în organizația rezistenței „Confrérie Notre-Dame”. Socialiștii dețineau majoritatea în organizația rezistenței „Libération Nord”, care era principalul intermediar dintre rezistența internă și Franța Liberă. „Organisation civile et militaire”, inițial o mișcare de dreapta, a virat
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
Jean Biondi, Jean Bouhey, Édouard Froment, Lucien Hussel, Jules Moch, Jean Pierre-Bloch et Tanguy Prigent. François Camel și Marx Dormoy au fost asasinați. Jeans- Baptiste Lebas, Isidore Thivrier, Claude Jordery și Augustine Malroux au murit în lagăre germane. Editorul publicației clandestine "Populaire" a murit în lagărul de la Bergen-Belsen. Urmând exemplul lui Charles Maurras, fondatorul organizației „Action française”, pentru care căderea republicii a fost o „surpriză” divină, cercurile de extremă dreapta au privit Regimul de la Vichy foarte favorabil. Dar printre membrii organizațiilor
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
Liceului real din Haifa, s-a înrolat în cursul Primului Război Mondial în „Legiunea evreiască” (Hagdud Haivri) care a participat, în cadrul armatei britanice, la operațiile militare împotriva Turciei. Ulterior, in timpul regimului de mandat britanic în Palestina s-a alăturat mișcării evreiești clandestine de apărare Hagana, luând numele conspirative "Dani" și "Egoz". În anul 1921, această activitate de apărare a așezărilor evreiești, mai ales la Tel Aviv și Jaffa din timpul răzmerițelor arabe din mai, i-a adus excluderea din rândurile armatei britanice
Yaakov Dori () [Corola-website/Science/310170_a_311499]
-
au existat mișcări de rezistență împotriva forțelor de ocupație ale Axei. Chiar si in Reich a existat o miscare antinazistă. Deși insulele britanice nu au fost ocupate în timpul războiului, în Regatul Unit s-au făcut pregătiri pentru crearea unei mișcări clandestine antigermane, care să intre în acțiune în cazul unei invazii inamice (Auxiliary Units). Aliații au înființat o serie de organisme pentru sprijinirea mișcărilor de rezistență existente sau pentru formarea unora noi - Direcțiunea operațiunilor speciale (SOE) britanică, sau Biroul de operațiuni
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
mai 1941, împuternicitul Moscovei pentru arestarea sau strămutarea elementelor indezirabile, S.A. Goglidze, trimite un raport lui Stalin. Potrivit acestuia, urmau să fie anihilate cele mai periculoase elemente, cum ar fi foștii membri ai Gărzii de Fier, caracterizată ca „cea mai clandestină organizație, cu experiență de ani de zile în activități ilegale”, având „cadre teroriste, organizate în trupe speciale”. Alte persoane susceptibile de deportare erau foști membri ai Partidului Național Creștin, ai Partidului Național Țărănesc și Partidului Național Liberal care ar fi
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
penultimul deceniu al secolului al XIX-lea, limba poloneză a fost interzisă în școlile și birourile Poloniei Congresului, iar studierea și predarea limbii și istoriei poloneze sau a catolicismului au fost interzise. Aceste măsuri au dus la crearea unei rețele clandestine de învățământ, care a inclus și o vestită universitate clandestină („Universitatea zburătoare/plutitoare”). Un proces asemănător a avut loc și în Lituania. Guvernatorul general al Lituaniei, Mihail Muraviov, a interzis folosirea limbii lituaniene și a închis școlile cu predare în
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]