7,569 matches
-
pe rând și-apoi stingându-și glasul, Îi priveghea la poale îngropați. S-a frânt lovit de fulger coborât Arzându-i spija și apoi în ploaie, L-au îngânat spăimări de cucuvaie, Prohod sub cerul nopții mohorât *** Ciclul "Arama" Volumul "Clopotul, limbaj universal" Referință Bibliografică: Dangăt mut / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1595, Anul V, 14 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DANGĂT MUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360519_a_361848]
-
argintat. îți cresc solzii indiferenței și nu mai taci. doar gemi, într-un colț de umanitate aninat, căutând iubire. arzi în numele minciunii și iluziei, redescoperind fericit, comoditatea. pumn și cuib al cuvintelor goale, nu mai auzi glasul pietrelor și al clopotelor de sub apele bucuriei de a fi om. pe o piatră de cuarț, sufletul tău reconstruiește greșeala, remodelându-i buzunarele zdrențuite de atâta dorință de a nu mai fi. jocul continuă în hohotul de râs al spectatorilor- piese de puzzle, într-
TOT NIMIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360570_a_361899]
-
multiple brațe, îți pătrunde în trup, pe nesimțite, dulce otravă! tu nu mai ești tu, ești orgă, flaut, harfă, ce abia atinse, stau aproape de gura înfometată de cântec, de vorba șoptită, de răsuflarea care ninge flori de măr. dangăte în clopote de aur înzeiesc ochiul, fluvii ascunse primesc freamătul plopilor slobozind unda înstelată care în biserica trupului devine dans argonautic- De ce atâta suferință Totuși...?! Referință Bibliografică: Înzeire / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 395, Anul II, 30 ianuarie 2012
ÎNZEIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360559_a_361888]
-
de Al.Florin ȚENE Judecata de Apoi Privesc la cărțile din bibliotecă, azere cuvinte și autori pe scândura dură, Nu se mai ceartă pe idei efemere, Sunt condamnați la tăcere cu pumnul eternității în gură... Al.Florin Țene ` Lovește clipa clopotul răbdării Viitoru-i nostalgie pesimistă, trecutu-i speranță fără regret cu clipa anonimă uitată și tristă în ultima literă din alfabet. Spațiul unde m-am născut e o întâmplare în care sunt zidit, prea aproape-i ziua și prea tăcut îi
JUDECATA DE APOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360594_a_361923]
-
zidit, prea aproape-i ziua și prea tăcut îi epitetul unui veac ne-mplinit. Metafora ia proporții în viitor la încercarea tăinuită a evadării dintr-un război de-un veac în care mor speranțele răsticnite pe crucea zării. Mai lovește clipa clopotul răbdării ... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Judecata de Apoi / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
JUDECATA DE APOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360594_a_361923]
-
bâtă, ori de coadă de topor, cu care țiganul obișnuia să-și alinte tovarășul de muncă! Nimeni nu știa cum ajunsese acolo. Abandonat de stăpân, zăcea cu multiple fracturi, neputând decât să-și fâlfâie capul încoace și-ncolo, ca un clopot sinistru. Coama, falnică altădată, acum era udată de brumă și încâlcită în cornuții maidanului. Cine să-l țesăle? Trecătorii întorceau înfricoșați privirile, neputând suporta imaginea. Sau poate din milă? Oricum erau neputincioși. Cine să-l fi lovit și abandonat în
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
murind în zăpadă/ zăpadă ningând peste cal/ în colțul acela de stradă/ subit nechezat de-animal.// În gerul priveliștii sumbre/ stând gata îngenuncheat/ cu ochii - imperiu de umbre/ de tinere inimi păstrat.// Rănit de stăpân de dorință,/ și capul - un clopot durut/ ce fâlfâie fără putință/ s-alerge în crângul pierdut.// Bolnav de frig și de sete/ cu pacea întoarsă-n priviri./ Copiii-mbulzindu-se-n cete/ să vadă-ale morții luciri.// Sicriu de zăpadă-alburie/ acoperă trunchiu-nghețat./ Căzut mai devreme să știe/ că oamenii nu
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
apele ce unește două izvoare, podul Tamisei are pus un capăt în lumea cea nouă din care strigă prin Occupy Wall Street spre vechiul continent: - Nu mai vrem să fim datornicii închisorii vieții. În turnul vechi al regilor bat în clopot limbile lor din capete tăiate, înțelepciune, și duc cu vântul sunetului nedreptăților săvârșite, avertisment spre viitor. Pe stânca Gibraltarului se sprijină uriaș un conchistador. El privește ieșirile răsăritului către apus. Cupola de aur a Madridului și-a Barcelonei este capătul
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
dacă vor mai vrea încă un pahar, acela va fi pe bani, iar prin buzunarele lor cam bătea vântul. -Gata, bă! Dați-vă după locu' ăla al meu, „în picioare și gratis”! le întrerupse brusc extazul degustării, vocea ca de clopot a lui Clăpăugea, care, cu spiritul său de orientare binecunoscut, intrase rapid în posesia cartonului cu mici și paharului de berea, iar acum își făcea loc la masă, mai mult sau mai puțin delicat, între Stemate și Costache Ofticosu. Petre
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
În revista Echinox am debutat în plan publicistic în l980, iar mai târziu Al. Cistelecan „m-a debutat” la „Poștă redacției”, prin l984, în revista „Familia” (seria nouă), atât de dragă tuturor bihorenilor. În plan teatral am debutat cu piesa „Clopotul” în revista „Teatrul”, în chiar primul număr scos sub conducerea noului redactor șef Ion Cristoiu, numărul de pe luna decembrie a anului l987. Dacă nu greșesc cumva, cam asta îmi aduc aminte despre debutul meu în poezie, publicistica și teatru. George
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
județeana Brașov și Așezământul cultural „Țara Bârsei”, fiind distinsă cu premiul „Ionel Teodoreanu” al Asociației Notarilor Publici, fiind și publicată de cei care au organizat concursul. Piesele istorice: „Război între români” (l637-l644), „Horea Rex Dacie” sau „Muntele osândiților” (l784) și „Clopotul” (l9l8), - ultima fiind publicată incomplet în revista „Teatrul” nr 12/1987, după ce cenzura oficială a interzis reprezentarea ei integrală de către trupa facultății de drept pe scena casei de cultură a studenților din Cluj Napoca - constituie Trilogia dramatică a unirii romanilor, trilogie
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
României, iar altul judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. Ne-am adus cu drag aminte despre „teatrul nostru studențesc” cu ocazia întâlnirii din vara anului 2011 de la Facultatea de drept din Cluj. A doua piesa scrisă a fost „Clopotul”. Din ea nu s-a reprezentat decât o scenă... Mi s-a motivat și de ce! Pentru a nu tulbura relațiile româno-ungare din Cluj și nu numai! Era de fapt povestea cu iz de poezie tragică a episodului cu clopotul din
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
fost „Clopotul”. Din ea nu s-a reprezentat decât o scenă... Mi s-a motivat și de ce! Pentru a nu tulbura relațiile româno-ungare din Cluj și nu numai! Era de fapt povestea cu iz de poezie tragică a episodului cu clopotul din satul meu, de vremea primului război mondial, când s-a primit circulară de la Viena și de la Budapesta ca din arama clopotelor valahe să se confecționeze cartușe pentru război... „Totul pentru front, totul pentru victorie!”, în altă nuanță... Deci, subiectul
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
româno-ungare din Cluj și nu numai! Era de fapt povestea cu iz de poezie tragică a episodului cu clopotul din satul meu, de vremea primului război mondial, când s-a primit circulară de la Viena și de la Budapesta ca din arama clopotelor valahe să se confecționeze cartușe pentru război... „Totul pentru front, totul pentru victorie!”, în altă nuanță... Deci, subiectul nuanța, că pentru asupritori chiar și clopotele românești trebuiau topite! În sat, țăranii se organizează, noaptea, dau jos clopotul din turlă și
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
război mondial, când s-a primit circulară de la Viena și de la Budapesta ca din arama clopotelor valahe să se confecționeze cartușe pentru război... „Totul pentru front, totul pentru victorie!”, în altă nuanță... Deci, subiectul nuanța, că pentru asupritori chiar și clopotele românești trebuiau topite! În sat, țăranii se organizează, noaptea, dau jos clopotul din turlă și îl îngroapă pe ascuns... Câțiva sunt împușcați deoarece nu vor să să spună unde au ascuns clopotul. Totuși „simbolul” nu este descoperit și este salvat
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
ca din arama clopotelor valahe să se confecționeze cartușe pentru război... „Totul pentru front, totul pentru victorie!”, în altă nuanță... Deci, subiectul nuanța, că pentru asupritori chiar și clopotele românești trebuiau topite! În sat, țăranii se organizează, noaptea, dau jos clopotul din turlă și îl îngroapă pe ascuns... Câțiva sunt împușcați deoarece nu vor să să spună unde au ascuns clopotul. Totuși „simbolul” nu este descoperit și este salvat, deoarece trupele române avansează, iar armata inamică părăsește satul. Preotul îi îngroapă
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
Deci, subiectul nuanța, că pentru asupritori chiar și clopotele românești trebuiau topite! În sat, țăranii se organizează, noaptea, dau jos clopotul din turlă și îl îngroapă pe ascuns... Câțiva sunt împușcați deoarece nu vor să să spună unde au ascuns clopotul. Totuși „simbolul” nu este descoperit și este salvat, deoarece trupele române avansează, iar armata inamică părăsește satul. Preotul îi îngroapă pe cei morți în groapa de unde s-a scos clopotul! Acesta este dus înapoi în turlă, devenind un simbol al
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
împușcați deoarece nu vor să să spună unde au ascuns clopotul. Totuși „simbolul” nu este descoperit și este salvat, deoarece trupele române avansează, iar armata inamică părăsește satul. Preotul îi îngroapă pe cei morți în groapa de unde s-a scos clopotul! Acesta este dus înapoi în turlă, devenind un simbol al păcii și al credinței veșnice. A treia piesă a fost „Horea Rex Daciae” sau „Muntele osândiților”. A fost scrisă de mine pe vremea când lucram în orășelul Marghita. Au urmat
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
unda unui nufăr. Sulița s-a smerit incrustându-se în Sceptrul prea doritei păci. Țarina Olarului a rodit un camp de narcise. Infinitul a tras la sorți Viața. Mironosițele tămâie cu dorul lor Slava Prea Frumosului Mire. În cumpăna morții clopotul bate a nemurire. Pentru Fiii Binelui nu există moarte decât Trecere. Un drum, ostași, o cruce. Și sub dânsa,/ sfârșit de lovituri și de ocară,/ E Fiul Tău. Cu încolțiri de fiară /mulțimea-n jur-sălbatic-valul strâns-a./ S-au revărsat
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
i s-a ațâțat în prinosul îndurării și-n rodul răstignirii. Creanga cerului tresare și pe bolta lui nuntită, o primăvară plină se scutură de aur. Natura înmiresmată își prinde-n horă Florile, care surâd cu ochii-n rouă, la clopotele care bat imnul Învierii. Toate sufletele se mângăie fără răgaz și pe Crucea neînfrântă și sfântă, dorința Învierii cântă. As`noapte Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist, ce înalt era Christ!/ Luna a intrat după El în
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
de țară și-a închinat toate năzuințele credinței, sculptându-le candelă sufletului în care a aprins Aura Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început și-a plămădit cântarea, devenind un nuntaș al cerului. Isihia voinței sale, ca un dangăt de clopot împresoară patima telurică a visului, răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cântecul mierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de ape și-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului s-a
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Cu beteala răbdării și-a stropit crezul în închinare Neamului. În foșnetul cumpătării și-a cuibărit înțelepciunea. În cei 15 ani de cumplită suferință și-a pitrocit dragostea întru Domnul din care a țâșnit jertfa sa măreață pentru Neam. Plâng clopote în inimi departe-n amintiri,/ cu funii grele trase, păstrate în iubiri;/ ușor, pe nesimțite, ăn suflet năvălesc,/ trezind uitate taine și gândul mi-l sfințesc./ Sub fulgerele vremii și crâncene blesteme/ m-au părăsit și codrii și inima-mi
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
un clește în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte cu șuiere în gol,/ fărămițând în aer fășii subțiri de clopot./ Când temnicerul mișcă vizeta, mohorât,/ o undă străvezie cătușele-mi aprind,/ învăluit în umbră, în „cușcă” surghiunit,/ eu chem. În preajmă morții și raze mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără să fiu.../ închis ca-ntr-un mormânt eu sânger
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Ediția nr. 532 din 15 iunie 2012. Un gând ce zboară undeva departe Rătăcitor cu visul alb în noapte Se oglindesc în lacrimi de cristale sparte Cazute-adanc într-ale conștiinței gânduri moarte. O clipă de tăcere rasare-n asfințit Când clopotele urii par...că au amuțit Petale gri de soare acoperă pământul Stau veștede și triste acoperind mormântul. Deșert de deznădejde îmi încununa capul Mă uit neputincios cum viata-si face saltul Sunt părăsit într-un pustiu amnezic Și cu dureri
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
amnezic Și cu dureri de suflet fără anestezic. Citește mai mult Un gând ce zboară undeva departeRatacitor cu visul alb în noapteSe oglindesc în lacrimi de cristale sparteCazute-adanc într-ale conștiinței gânduri moarte.O clipă de tăcere rasare-n asfintitCand clopotele urii par...că au amutitPetale gri de soare acoperă pamantulStau veștede și triste acoperind mormantul.Desert de deznădejde îmi încununa capulMa uit neputincios cum viata-si face saltulSunt părăsit într-un pustiu amnezicSi cu dureri de suflet fără anestezic.... XIII
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]