5,430 matches
-
rămas ceva să îmi spună, mă simțisem atât de inutilă în fiecare seară, stând în fața ușii închise a camerei lui, poate vom ședea pe terasă ca pe vremuri și vom bea bere rece și vom fuma, el îmi va mângâia coapsele, își va strecura degetele reci pe sub rochia mea, eu îi voi săruta fruntea frumoasă, palmierii din ochii lui, mi-a fost dor de tine, Udi, voi șopti înăuntrul gurii sale, iar vorbele mele îi vor îndulci limba, apoi se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acest lucru mi se pare complet nerealist, faptul că a existat un bărbat cu părul inelat la ceafă, care m-a iubit îndeajuns de mult, încât să mă lase liberă. Îmi amintesc felul în care s-a aplecat, îngenunchind deasupra coapselor mele, iar eu i-am atins pentru o secundă ceafa, atunci a ridicat ochii spre mine, avea un ochi albastru și altul cenușiu, amândoi erau triști, ce îmi promitea el atunci, ce încerca să îmi spună, suspin, în loc să rămân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dinte, ce rost are să ne prefacem, doar durerea este reconfortantă, dinții lui se plimbă pe trupul meu, coboară pe glezna subțire, acolo îmi imaginasem că simt mușcătura câinelui, dar fiorul de plăcere este mult mai puternic. Mâinile lui îmi strâng coapsele, făcând loc degetelor sale, limbii lui, pare că încearcă să îmi rupă trupul în două, de ce te culci cu mine, întreabă el deodată, mâna lui reduce la tăcere animalul din organele mele genitale, vorbește, mă zorește el, nu am toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai asculta, pur și simplu. Mi-a luat și cealaltă mână cu mâna ei stângă, mi-a pus-o pe piept și a început să-mi sărute sfârcurile, iar cu dreapta să mă mângâie nebunește pe spate, pe burtă, pe coapse. Și așa m-am trezit, în dormitor meu, cu perdelele trase, goală pușcă, lăsându-mă mângâiată de o fată de treisprezece ani - nici nu mi-am dat seama când m-a dezbrăcat, când a scos de pe mine toate hainele, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un moment dat au urcat în vagon niște băieți cu bâte de baseball, îmbrăcați în uniformă. Mai erau fete cu fuste scurte, dar nici una ca Midori. Trăgea ea de fustă ca să o lungească, dar câțiva bărbați se uitau insistent la coapsele ei. Eu mă simțeam oarecum stânjenit, însă ei nu-i păsa. Știi ce-aș vrea să fac acum? îmi șopti Midori după vreo zece minute de mers cu trenul. — Habar n-am, dar te rog să nu vorbești prostii aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aceea ne-am certat de nenumărate ori, dar el nu-i deloc un om rău. Midori mi-a luat mâna de parcă ar fi cules ceva de pe jos și mi-a pus-o pe genunchii ei. Îi atingeam fusta, dar și coapsele. Mă privi fix în ochi câteva secunde. — Watanabe, scuză-mă că te-am adus aici, spuse ea. Te deranjează dacă mai stai cu mine? — Pot să stau până la cinci dacă vrei. Îmi place să fim împreună și nici nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
adorm, bine? — Bine. M-am întins pe marginea patului lui Midori, dar era să cad de câteva ori. Am luat-o în brațe și am rămas nemișcat. Și-a băgat nasul în pieptul meu și mi-a pus mâinile pe coapse. Am înconjurat-o cu mâna dreaptă, iar cu stânga mă țineam de stinghia patului ca să nu cad. Nu era o poziție care să favorizeze dorința de a face amor. Nasul meu se proptise undeva pe capul lui Midori și firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care nu-mi lasă momeala-n pace și-n rechinii care umblă pe lîngă coastă. — Pe dracu’, zi-mi ce se-ntîmplă. Care-i problema? Nimic, i-am spus. Stăteam acolo, cu pistolul lovindu-mi-se din cînd În cînd de coapsă, și-l priveam. MĂ gîndeam că n-are rost să-i spun. Mai aveam Încă nevoie de el. Avem puțină treabă, i-am spus. În Bacuranao. Îți zic ce-ai de făcut la timpu’ potrivit. Nu voiam să-i zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și și-o bagă Între genunchi și apoi cum se ridică trăgÎndu-se de o scîndură bătută-n cuie deasupra copertinei, pînĂ ce reuși să stea-n picioare, uitîndu-se de sus la negru, cu mîna dreaptă prinsă În continuare Între coapse. Se gîndea că pînĂ acum nu știuse cu adevărat ce e durerea. Dacă-mi țin brațul drept, dacă trag de el ca să-l Întind, parcă nu mă doare așa rău, spuse. — SĂ ți-l leg cu o fîșie de gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ce facem? — Willie-i de treabă. O să zică-n oraș că sîntem aici. Și pescarii Ăia n-o să ne facă probleme. Ce le pasă lor de noi? Îl apucase tremuratul, așa că se așeză pe scaunul de la timonă, strîngîndu-și brațul drept Între coapse. Îi tremurau genunchii și, odată cu tremuratul, simțea cum i se freacă unu de altul oasele din partea de sus a brațului. Își desfăcu genunchii, scoase brațul și-l lăsĂ să atîrne. Așa stătea, cu brațul atîrnînd pe lîngă el, cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gura plină. O să mai fie niște ani de tras pînĂ s-avem din nou nevoie de ele. Îți place escabeche? E foarte bun. Vino mai aproape, stai aici. — Enrique, spuse ea lipindu-se de el. Își așeză o mînĂ pe coapsa lui și cu cealaltă Îl mîngîie pe gît: — Enrique al meu. — Ai grijă cum mă atingi, spuse el mestecînd. Stau foarte rău cu spatele. — Te bucuri că te-ai Întors din război? — Nu m-am gîndit la asta. — Enrique, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bucuri că te-ai Întors din război? — Nu m-am gîndit la asta. — Enrique, ce-i cu Cucho? — Mort, la Lérida. — Și Felipe? — Mort. Tot la Lérida. — Arturo? — Mort la Teruel. — Și Vicente? Întrebă ea cu o voce slabă, Îmbrățișîndu-i coapsa. — Mort. În atacul de pe șoseaua de la Celadas. — Vicente-i fratele meu. Își luase mîinile de pe el și acum stătea Încordată și singură. — Știu, spuse Enrique, continuînd să mănÎnce. — E singurul meu frate. Credeam că știi. Nu, nu știam; și e fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Din spate, Îi auzea trecînd printre buruieni ca hăitașii Într-o vînĂtoare de iepuri. Se Împrăștiaseră și Înaintau ca niște scormonitori, aruncînd luminile lanternelor printre buruieni. — O, Enrique, spuse, ajută-mă. Își luă mîinile de pe ceafă și le Încleștă pe coapse. „E mai bine așa“, se gîndi. „Dacă fug o să tragă. O să fie mai simplu așa.“ Se ridică Încet și Începu să alerge către mașină. Acum raza reflectorului o prinsese din plin și ea alerga văzÎnd doar lumina, ochiul acela alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o parte. Încetini, apoi Întoarse brusc pe drumul nisipos care trecea printre livezi și ajungea la fermă. Acum mașina trecea Încet printre livezi. Kate Își apropie buzele de urechea lui Nick: — Cam Într-o oră, Wemedge. Nick Își lipi tare coapsa de a ei. Ajunsă În vîrful dealului, deasupra livezilor, mașina Întoarse și trase În fața casei. — MĂtușa doarme. Nu faceți zgomot, spuse Kate. — Noapte bună, băieți, șopti Bill. Trecem să vă luăm dimineață. — Noapte bună, Smith, răspunse În șoaptă Untură. Noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
respirația, se mută spre dreapta, simțind vîntul pe obraji și avînd grijă să nu bată dinspre el spre elefant - Încerca să-i vadă bine capul pe care se mișcau urechile imense. Colțul drept Îi era aproape la fel de gros ca și coapsa și aproape că atingea pămÎntul. Îl luă pe Kibo și se Întoarseră, simți vîntul pe gît. Se Întoarseră pe propriile urme pînĂ ieșiră din pădure și ajunseră Înapoi În tabărĂ. CÎinele i-o luase Înainte și se opri În locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și plesnind din bici, a strigat Barney din celălalt capăt al încăperii. Ar trebui să trecem asta în fișa postului ei. —N-ai mai spune asta dacă mi-ai vedea stratul de celulită, îi răspund în timp ce salvez ce am tastat. —Coapse cu aspect de brânză grasă, nu-i așa? întreabă Barney. Aș spune mai degrabă că sunt ca două portocale răscoapte, de culoarea cărnii proaspete acoperite cu păr, i-o întorc. Sunt singura femeie din birou care lucrează cu normă întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
către aparat. Sau Patrick în costum, arătând ca James Bond, Patrick întins pe canapea, vorbind la telefon, în pantaloni de trening, cu pieptul gol, bine făcut. Patrick venind de la jogging cu părul strâns în coadă, cu pantalonii scurți lipiți de coapse, cu întreg corpul ud de transpirație. Mă privește cu pasiune în toate aceste fotografii din seria cu joggingul: spunea atunci că îl tratez ca pe un obiect sexual. Dar se putea altfel? Era cel mai frumos bărbat pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
limba ca să nu-i spun cât e de minunat. Se jena foarte ușor. Mă așez confortabil în fotoliu, privind cu lăcomie la cea mai apropiată fotografie - Patrick surprins jucând fotbal în Regent’s Park, moment ce scotea în evidență frumusețea coapselor sale - și sunt absentă pentru câteva clipe, timp suficient pentru ca ticălosul de Davey să se furișeze în dormitor. Tăcere. Îl aștept să revină, dar n-o face. Sunt depășită de situație. Mă ridic și îl urmez. Îl găsesc stând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
casetă: necuibăream pe canapeaua lui murdară, imensă, puneam Cliffhanger sau Predator și imediat începeam să ne pipăim. Ne plăcea să stăm întinși în pat, eu în față, Patrick în spate,sprijinindu-se pe o grămadă de perne, cu mâinile pe coapsele mele. În cele din urmă, palmele lui îmi explorau trupul, împușcăturile lui Stallone sau Arnold Schwarzenegger deveneau zgomote de fundal, iar acțiunea reală se muta pe canapea. Aveam mereu prezervative la îndemână. Patrick era jalnic în public, dar, în intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mica neatenție. —Iubito, ea e Vanessa, logodnica lui Barney, explică el cu o neglijență studiată. Abia am așteptat să te cunosc, o măgulește Vanessa. Arată splendid. Poartă un sarafan de mătase până deasupra genunchiului; i se lipește foarte elegant de coapse, iar vestitul diamant al inelului se asortează cu cele două ale cerceilor. Părul ei lung și castaniu este prins într-un mod aparent neglijent, deși probabil i-a luat jumătate de oră să-l aranjeze. Un parfum floral, discret, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Să vedem. Această figură este probabil ceva ce ați făcut când erați mici, și ați avut ca „partener“ un adult. S-ar putea să vi se pară mai greu acum. Mă pune să stau în fața lui Finn, cu picioarele pe coapse. Îmi dau seama imediat ce o să facem, iau picioarele lui Finn și le fixez pe încheietura șoldului, puțin desfăcute. Din fericire, pentru un bărbat, are picioarele destul de curate și nu miros urât. Sunt mai recunoscătoare decât pot spune. Destul de ciudat, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
descriu liric amurgul, părul auriu, funda mare albastră, eu stând drept, cu nasul În sus În fața unei bănci, iar ea mergând În echilibru pe muchia spătarului băncii, cu brațele desfăcute, cumpănindu-și oscilațiile (delicioase extrasistole), fustița fluturându-i ușor În jurul coapselor rozalii. Fiind sus, de neatins. Schiță: În aceeași seară, mama presărând cu talc pielea rozalie a surioarei mele, eu Înterbând când o să-i crească până la urmă cocoșelul, mama făcându-mă să aflu că la fetițe nu le crește cocoșel, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu impunând lovituri bilei, ci transmițând niște vibrații cutiei portante, și asta cu blândețe, pentru ca flipper-ul să nu-și dea seama de ele și să nu clacheze. O poți face numai cu pubisul, ba chiar cu un joc al coapselor, În așa fel Încât pubisul să facă mai mult un fel de slalomuri decât să lovească, menținându-te permanent dincoace de orgasm. Și nu atât pubisul, dacă șoldul se mișcă potrivit naturii, ci fesele sunt cele care dau lovitura spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dacă nu cumva există cu adevărat vreun motiv”. „Pim”, Îmi spusese Lia, „ți-am văzut fișele, pentru că eu trebuie să le repun În ordine. Orice lucru descoperă diabolicii tăi este deja aici, uită-te bine” - și-și bătea pântecele, șoldurile, coapsele și fruntea. Așezată așa, cu picioarele depărtate Întinzându-i fusta, din față părea o doică solidă și Înfloritoare - ea, atât de fină și de elastică -, fiindcă o Înțelepciune calmă o ilumina cu o autoritate matriarhală.. „Pim”, nu există arhetipuri, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ruga o oră dimineața, o altă oră seara, care bătea o sută de mătănii la amiază? Leo, care-l învățase pe tatăl lui, preotul, să postească...Vino, Leo, intră în mine! Mă apropii, îi simt umezeala fierbinte. Se încolăcește pe coapsele mele, mă fixează cu o privire șerpească. Alunec în ea până departe, am senzația că nu mă mai pot opri. O văd cum se îmbujorează, cum respiră repede, se zbate. Se agață de mine cu disperare, mă trec fiori, friguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]