5,159 matches
-
Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine. Autorul biletului - sfântul care găsise rămășițele mașinii și venise la spital în noaptea accidentului- avea să se întoarcă în mod sigur ca să ia de-adevăratelea legătura cu el, acum că Mark ieșise din comă. Karin așteptă răbdătoare o explicație care se lăsa îndelung așteptată. Dar nimeni nu veni să-și dezvăluie identitatea sau să dea explicații. De la fabrica IBP sosi un buchet cu flori de primăvară. Vreo douăzeci de colegi de-ai lui Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
caricatură de mușchi roșii gravați pe pieptul lui spân, la fel de detaliați și de realiști ca într-un manual de anatomie. Parcă ar fi fost jupuit de viu. Îi șopti lui Karin, lent și tunător pentru toți cei proaspăt ieșiți din comă. —E căcător de incredibil. A pățit-o fix omul care n-o merita. Rupp o apucă de cot. Băiatul nostru și-a luat-o destul de rău. Brațul ei se încinse de la încheietură în sus. Blestemul roșcaților: se înroșea mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la accidentul lui Mark, se simți eliberată de sine însăși, o libertate vecină cu extazul. Pasărea cânta întruna, vârându-și propriul cântec frânt în conversația generală. Atemporalitatea animalelor - genul de sunete pe care le scotea fratele ei ieșind târâș din comă. Aici trăia acum fratele ei. Ăsta era cântecul pe care va trebui să-l învețe, dacă voia să-l cunoască iar pe Mark. Ceva trâmbiță pe cer, o ultimă rămășiță întârziată a masei care se îndrepta acum spre Oceanul Arctic. Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
două foi de hârtie. Își întorcea capul, parcurgând în grabă rândurile, mișcând iarăși din buze. —Uite. Asta mă tot seacă pe mine. Când l-au adus prima oară la urgențe, după accident, era treaz. Nici măcar nu era... Uite: scala de comă Glasgow. Nici măcar nu era în zona de risc. În noaptea aia m-au lăsat să-l văd, doar un minut. Atunci m-a recunoscut. Încerca să-mi spună ceva. Știu asta. Dar, vedeți dumneavoastră, dimineață s-a întâmplat fluctuația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
două pagini, „Din dosarele doctorului Lob Frontal“, care lua forma unei serii de studii de caz la persoana întâi, povestite de neurologul curant. Femeia care-și folosea soțul pe post de învelitoare pentru ceainic. Bărbatul care se trezise dintr-o comă de patruzeci de ani cu impulsul de a-i crede pe reprezentanții săi aleși. Bărbatul care își făcuse personalități multiple ca să poată folosi banda HOV1. Sylvie râse când citi povestirea. —E afectuoasă. Și oricum, nu e despre tine, Bărbate. —Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl puseră pe jar. Fratele ei credea că-l urmărește cineva, deghizat într-o varietate de feluri. Mark întocmea o listă de dovezi care demonstrau că tot orașul Farview fusese înlocuit între noaptea accidentului și ziua în care ieșise din comă, cu scopul expres de a-l induce pe el în eroare. Weber dăduse recent în literatura de specialitate peste un caz - din Grecia, din toate locurile mitice posibile - care descria coexistența Capgrasului și a sindromului Fregoli la același pacient. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajunseseră la el. Intubare și spălături gastrice, dus de urgență la spital pentru perfuzii și monitorizare cardiovasculară, supravegheat de personalul medical care trebuia să se asigure că n-avea să mai încerce să moară. Iese din cea de-a doua comă, o simplă nălucă a celei dintâi. Din nou conștient, refuză orice tentativă de comunicare, limitându-se să spună: „Vreau să vorbesc cu Doctorașu’. Nu vorbesc decât cu Doctorașu’“. Doctorul Hayes îl sună pe Weber, să-i dea vestea. Weber o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un moment dat un pacient - Warren, în Țara mirării -, un bărbat de treizeci și doi de ani, comerciant în timpul săptămânii și alpinist în weekend, care alunecase pe peretele unei prăpăstii adânci și se lovise la frunte. Când se trezise din comă, Warren intrase într-o lume populată de călugări, soldați, manechine, personaje negative din filme și creaturi pe jumătate om, pe jumătate animal, care-i vorbeau cu toții în modul cel mai firesc. Weber ar fi gata să distrugă fiecare exemplar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
2. Să tragi înainte ca un măgar. Cardinalul Roger Etchegaray, în 1984, pentru a stabili comparația între patru-pedul nostru și viața sa de preot, a scris o carte interesantă, de ceva timp reeditată, îmbogățită de experiența sa romană: Tiro avanti come un asino. Cardinalul Etchegaray se compară cu măgarul, pentru că îl iubește atât de mult, din moment ce - spune el - nu este atât de „măgar” după cum este descris. Amintește, că și Isus a iubit mult măgarii, încât pe unul dintre ei a intrat
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
al existenței ca și ființele pămîntești. TURNER, BILL PRICE Cap. 46, par. 1. „Arhitectura lunecoasă a undelor“ este din Rudiment of an Eye. URE, JOAN Cap. 48, par. 8. Soția ordonanței cîntă propria variantă a cîntecului din revista Something may come of it: „N-am despre ce cînta/mă descurc/foarte bine ca pieton/Oamenii din avioane/cîntîndu-și cîntecul/zboară peste mine./ Au ei ceva ce n-am eu?/ Am eu ceva ce n-au ei? N-am despre ce cînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în felul acesta eu îi receptam gândurile. În rest, pot să-ți spun că, în realitate, el chiar era fiara care se credea. Capul îi căzu în piept, ochii i se închiseră, și, Gosseyn avu impresia că a intrat în comă. Simți că îl apucă disperarea neputinței. Șahistul era pe moarte și el tot nu aflase încă nimic despre el însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în felul acesta eu îi receptam gândurile. În rest, pot să-ți spun că, în realitate, el chiar era fiara care se credea. Capul îi căzu în piept, ochii i se închiseră, și, Gosseyn avu impresia că a intrat în comă. Simți că îl apucă disperarea neputinței. Șahistul era pe moarte și el tot nu aflase încă nimic despre el însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cazul. Vineri, 30 iulie 2010. Pe la orele 14, în timp ce corectam un text, primesc din Brăila un scurt telefon prin care o nepoată a colegului Grigore Negură mă vestește că acesta a părăsit această lume în ziua precedentă - fiind deja în comă de câteva zile. Sărmanul Grigore, sufletul tuturor întâlnirilor noastre de promoție, omul care a făcut războiul fiind rănit de două ori și a avut și neșansa să cadă prizonier la ruși și-a încheiat activitatea din această lume, plătind în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
scrie despre lagărele naziste când vede pe cele comuniste, însă ulterior va scrie pentru „groapa comună a secolului”, înglobând ororile ambelor sisteme totalitare. în România teroarea atinsese apogeul - elitele sunt exterminate în pușcării și lagăre. Mama autoarei este adusă în comă la morga închisorii, se trezește printre cadavre, este dusă la infirmerie și lăsată să moară, ca răzbunare pentru atitudinea intransigentă a fiicei. În al său „Drum fără pulbere”, Petre Dumitriu proslăvea regimul și crimele de exterminare a elitelor țării, luându
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pereților lui izolați, existau toate condițiile de a satisface pe oricine. Domnul și doamna Levy, care se considerau reciproc singurele prezențe nesatisfăcătoare din casa lor, stăteau în fața aparatului de televiziune, privind cum se contopeau culorile pe ecran. — Fața lui Perry Como e complet verde, spuse doamna Levy cu ostilitate. Arată ca un cadavru. Ai face bine să duci aparatul acesta înapoi la magazin. — Abia l-am adus înapoi săptămâna aceasta de la New Orleans, spuse domnul Levy, suflând în firele negre din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să orbesc uitându-mă la un televizor stricat. — Ia mai taci. Arată foarte bine. Nu arată bine deloc. Uite ce buze verzi are. — E machiajul pe care îl folosesc oamenii ăștia. — Vrei să-mi spui tu mie că buzele lui Como sunt date cu ruj verde? — De unde vrei să știu ce au făcut? — Firește că nu știi, spuse doamna Levy întorcându-și ochii cu pleoape acvamarin spre soțul ei, înfundat undeva printre pernele canapelei galbene de nylon. Văzu o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pants ceva de proporții naționale. — Națiunea are noroc, crede-mă. Mi-am petrecut copilăria purtând pantaloni dintr-aceia. Și în orice caz m-am săturat să te aud vorbind. Pune punct. — Foarte bine. Să păstrăm liniște. Ia uite, buzele lui Como au devenit roșii. Susan și Sandra nu au văzut niciodată în tine imaginea a ceea ce ar trebui să fie un tată. — Ultima dată când a fost Sandra acasă, deschizându-și poșeta ca să-și scoată țigările, i-a căzut pe dușumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
premierei? — Doamne Dumnezeule, se văita Ignatius, încercând să ajungă la ușă. În urma lui lăsă o dâră de mese răsturnate. Cum îndrăzniți, nemernicilor, să asmuțiți o pasăre turbată împotriva unor clienți nevinovați? Pregătiți-vă să fiți dați în judecată mâine dimineață. — Come! Datorezi două’j’patru de dolari. Plătește chiar acu’! Ignatius mai răsturnă o masă, dând buzna spre ușă împreună cu papagalul. Simți cum cercelul i se deschide și atunci pasărea, ținându-l strâns în cioc, sări de pe umărul său. Terorizat, Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un diuretic oral, probabil că acesta era motivul. — Presupui că el știa că îl lua, zise Hunter. Dar poate că nu știa. — Crezi că l-a otrăvit cineva? întrebă Marty. Ea ridică din umeri. — Reacțiile toxice includ șoc, hipotensiune și comă. Ar fi putut contribui la moartea lui. Nu știu cum ai putea determina asta. — Tu ai făcut autopsia, îi aminti ea, răsfoind prin dosar. — Da, așa e. Rănile lui Weller erau grave. Traumă zdrobită la față și piept, ruptură pericardică, fractură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a fost verificată, nu? Marty oftă. — Întreabă-i pe polițiști. Nu e treaba mea. — Ar fi trebuit să se verifice asta. — A fost singura mașină implicată în accident, spuse Marty. Au existat martori. Tipul nu era nici beat, nici în comă. A intrat direct într-un parapet de autostradă, cu o sută treizeci de kilometri pe oră. Aproape toate accidentele de acest gen sunt sinucideri. Nu e de mirare că victima a dezactivat airbag-ul înainte. — Dar tu nu ai verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În urma lor. Va fi o carte practică: voi recomanda unele hoteluri, Îi voi opri pe cititori să tragă În altele. Cele mai bune hoteluri nu se găsesc În ghidurile turistice, ci În romane. Am În minte hotelul de pe malul lacului Como, din Doamna Solario“. După ce semnase semnase contractul, François Începuse chiar din seara respectivă să scrie Începutul viitoarei sale cărți: „Nu cunosc nimic mai versatil și mai capricios decît o carte pe care Încep s-o scriu. Ea Îmi fixează Întîlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-mi arate interes Îmi spune: „François...“, mă simt vulnerabil și renunț să mai fac apel la un anume spirit critic ce m-ar Împiedica, fără doar și poate, să merg mai departe. Se pare că și În stare de comă ființa umană rămîne sensibilă la numele ei dacă Îi este rostit la ureche. Un prenume nu Înseamnă chiar o nimica toată În viața cuiva. Mi se pare surprinzător că au fost născocite atît de puține. Trebuie oare să mai vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cărții mele va atrage moartea tatei. Crezi că era suficient ca tatăl dumitale să parcurgă trei-patru capitole din carte, și gata, ar fi mierlit-o? Ar fi făcut stop respirator definitiv? Cum Îți imaginai treaba asta, dragul meu? Ca o comă profundă? Ca stadiul 3? Stadiul 4? — Încetează! — Tăcerea actuală a tatei la adresa dumitale n-are nici În clin, nici În mînecă cu tăcerea cerebrală absolută. Am să aranjez să stai de vorbă cu un electroencefalografist. Ai să vezi că realul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
despre care nu voi vorbi niciodată cu el. Înainte de a pleca de acasă, am vrut să recitesc una dintre scrisorile lui, rînduite În dosarul În care Îmi păstram contractele. Mi-o scrisese În 1970, cînd Îmi terminam documentarul despre lacul Como: „SÎnt foarte mulțumit de asta. Mulțumit că ești mulțumit. Se Întîmplă destul de rar să-ți placă ce ai făcut cînd ajungi la toaleta finală, și Îmi imaginez că sfîrșitul montajului e cam ca ultima literă a unui manuscris bătut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aș vrea să discut una din afirmațiile paradoxale ale lui Eco, emisă cu ocazia aceluiași interviu, și anume În ce constă diferența dintre „roman“ și „narativă“. Mi se pare că teoretizarea netă a priorității „narativei“’ (povestirii) asupra romanescului („Il romanzo come genere può scomparire; ma non la narrativa, che svolge una funzione biologica“) trebuie nuanțată. E adevărat că orice cultură poate povesti. Mai exact, aceasta nici nu poate să fie „descrisă“ altfel decât prin construirea unui scenariu narativ. A povesti devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]