109,977 matches
-
popoarele au, fiecare în parte, un spirit al lor, reflectat în trăsături colective de caracter, unice și inconfundabile." Nimic mai clar, dar , probabil, invitații emisiunii săriseră prefața. Firea românilor include patru scurte texte (experimentale, de factură etico-politică - ne spun autorii), comentarii pe marginea faptului că imaginea pe care și-au construit-o românii e esențial diferită de cea pe care le-au construit-o străinii. Cel mai interesant studiu e cel al lui Daniel Barbu, intitulat Etica ortodoxă și "spiritul" românesc
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
bine și am spune cu folos, deși pudibonderia națională se va oripila probabil de grozăvia scenelor de sex, în buruienoasa Cadoul de Crăciun. Fără adaosuri filosofice, avem aici povestea simplă a unui soldat dezertor. Că și aici se pot face comentarii savante, că și aici există nuclee psihanalitice (fratele invalid căruia soldatul vrea să-i dăruiască de Crăciun pușca din dotare, virginitatea tînărului, mîinile murdare pentru care e trimis la arest, primul bărbierit, vise amestecate cu realitatea etc.), e adevărat, dar
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
devenit insuficientă și că în orizontul mare al creației spiritul profetic al unei prezențe cvasisacerdotale este pe cale de a fi înlocuit cu proiectul higienic al unui agent sanitar. Dacă expresia nu este acum una sumară, precară și poveristă, ca un comentariu implicit pe marginea unui pustiu în expansiune, atunci ea este în mod sigur una expresionistă, supralicitată și ostentativă în efortul său declarat de a sancționa redundanța și entropia. Că artistul este limitat de atelier, că pictura nu îl mai exprimă
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
Mircea Mihăieș În nr. 44 din 2001, am publicat, după The New York Review of Books, un amplu text consacrat României de către filosoful politic american Tony Judt. L-am însoțit de un comentariu editorial. Textul a stîrnit vii polemici în presa românească. Aproape n-a existat periodic cultural ori cotidian care să nu se fi înscris în replică. Tony Judt i-a acordat la New York lui Dumitru Radu Popa, pentru România literară, un
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
din cauza implicitelor judecăți morale cuprinse în el. Dar poate e bine să reamintesc cititorului că așa cum eu nu pot controla titlurile date în redacția "NYRB", la fel nici editorii nu au nici un drept să intervină în ceea ce scriu. D.R.P.: Șirul comentariilor asupra articolului dumneavoastră cuprinde reacții publicate atât în ziare obișnuite, cât și în reviste prestigioase; cam la zece articole, abia dacă două sau trei sunt măcar în parte de acord cu perspectiva dumneavoastră. Toate celelalte conțin critici foarte aspre. într-
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
let me down..." ș1ț ("Hei, Judt, nu mă dezamăgi..."), autorul afirmă răspicat că demersul dumneavoastră ar invita la un fatalism extrem, dacă nu la sinuciderea în masă a românilor. Nu cu multă vreme în urmă, aceeași revistă ș2ț scrisese un comentariu extrem de laudativ asupra cărții dumneavoastră, "Europa iluziilor" ș3ț. Ce să înțelegem din asta? T.J.: Hmmm. N-ar trebui să fiu surprins, pentru că mi s-a mai întâmplat să "dezamăgesc oamenii" prezentând o perspectivă lipsită de iluzii asupra unor realități neplăcute
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
a fost totuși un apologet al nazismului, iar dacă, de pildă, cancelarul Schroeder i-ar înălța ode, pentru ca apoi să ne explice că trebuie să ținem seama de întreaga lui operă și să nu fim aspri cu el pentru câteva comentarii idioate din 1933, am spune că Schroeder se comportă cam ciudat... însă comparația cea mai nimerită ar fi aceea cu Robert Brasillach ș9ț sau Drieu la Rochelle ș10ț în Franța: scriitori și critici care s-au alăturat cu totul dreptei
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
în acest sens, cel puțin, sensibilitățile românești sunt în deplin acord cu cele ale restului continentului. D.R.P.: Sunt aici câteva lucruri pe care nu le pot pune în ordine. Mi se pare că articolul dumneavoastră a iscat atât de multe comentarii, iar cea mai mare parte a lor provin, Dumnezeule!, dintr-o frustrare de înțeles. Dar în loc să admită realitatea, mulți dintre comentatori s-au ridicat doar împotriva dumneavoastră. Iar acolo unde ați greșit sau trecut cu vederea un anumit detaliu istoric
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
cu România. Dacă criticii mei români ar citi acele articole, poate că asta le va ușura suferința. Fiindcă veni vorba, ar fi interesant de comparat corespondența mea cu oameni din aceste țări - francezii, în special, împărtășesc aceeași exagerată sensibilitate la comentariile străinilor. în acest sens, vechea alianță București-Paris e fermă! D.R.P.: Acceptând o parte a criticilor (de exemplu, amănuntele istorice), credeți că imaginea de ansamblu a articolului "România: la fundul grămezii" ar fi arătat cu mult diferit? T.J.: Nu - însă cu
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
fiecare în sine însumînd un nou bilanț de lichidări pentru unii sau alții, dacă nu într-un sens pentru toți deopotrivă. Tot ce denunțați la radio (Vocea Americii, unde Pia și soțul ei au lucrat o vreme - nota Cronicarului), toate comentariile și toate reportagiile nu sunt nici pe sfert ecoul a tot ce se petrece și se desăvîrșește implacabil, adesea iremediabil, zi de zi sub privirile noastre" (Scrisoarea datează din 1948). Pillat solicită medicamente și se plînge de multele neajunsuri: izgonirea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
de ani (1949-1969) va dura corespondența dintre această femeie pasionată, maniacă, extravagantă, imprevizibilă, ironică, sentimentală, lefteră, generoasă și Frank Doel eruditul, neobositul, devotatul, discretul anticar londonez. Cele peste optzeci de scrisori, dispuse cronologic, fără nici o intervenție în text și nici un comentariu, constituie materia acestei cărți pe drept cuvânt subintitulată roman. Roman-document, mărturie asupra unei epoci în două țări despărțite de ocean, dar și de tot ce ține de cultură, civilizație, tradiție, educație și mentalități. Așa cum se va vedea din numeroasele citate
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
ar fi trebuit să-i fie recunoscător pînă la moarte lui Berlioz pentru că nimerise sub tramvai și pentru că mitingul de doliu fusese fixat tocmai în acea seară, împiedicîndu-l să dea ochii cu Margareta ajunsă vrăjitoare în vinerea aceea. Orice alt comentariu credem că este de prisos... Mihail Bulgakov - Maestrul și Margareta, traducere de Natalia Radovici, Editura Humanitas, București, 2001, 430 pag., f.p. Vrăjitoarele în cyberspace Romanul Alinei Nelega (ultim@ vrăjitoare), apărut nu cu mult timp în urmă la Editura Paralela 45
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
națiunii întregi, iar Russo și-a asigurat, chiar prin Cîntarea României, reputația de stilist. Costache Negruzzi e primul nostru realist, contribuind esențial , prin scrierile sale, la impunerea curentului. El preferă, de aceea, observația exactă a realității exterioare, însuflețită uneori prin comentariul său ironic. Nu este nici un moralist abstract, investigînd complicatele mecanisme al pasiunilor omenești. "Ceea ce izbutește în chip uimitor Negruzzi în Alexandru Lăpușneanu este desăvîrșita eliminare a propriei sale imagini din povestirea pe care o întreprinde". Povestirea este, altfel zicînd, cu
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
oglinda realității teatrale, chipul teatrului care își lasă prinsă imaginea punctual. Selecția trebuie să urmărească ceva, să aibă o idee, dacă nu valoarea incontestabilă, în sine, a montărilor. Deși discuțiile, mesele rotunde, top-urile inițiate de revistele de specialitate, de comentariile criticilor și cronicarilor scoteau în față ideea că ultima perioadă a fost mai degrabă mediocră, în majoritatea producțiilor, lucru amintit în argumentația juriului, nicidecum strălucitoare, că numărul lucrurilor de ținută depășește cu puțin pe cel al degetelor de la o mînă
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
secolului XIX și începutul secolului XX. în această materie, Z. Ornea era un expert de toți consultat. Articolele din Dilema au același caracter. Și chiar multe dintre cele din România literară, care trebuiau să comenteze ediții, dar lunecau deseori către comentariul ideologic. Și asta, în condițiile în care, Z. Ornea a fost și unul din cei mai competenți editori pe care-i avem: la Minerva, la Fundația Culturală, ori la Hasefer, pe care le-a dirijat, a sugerat și a supravegheat
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
N-a renunțat. Și nici compromisuri n-a făcut. L-a ajutat faptul că era un social-democrat convins. Multă vreme a fi un om de stînga reprezenta o șansă. în anii '70-'80, mai ales, a fi de stînga în comentariul ideologic devenise însă o neșansă. Alunecarea comunismului românesc spre naționalism confirma analizele lui Z. Ornea despre extrema dreaptă interbelică și făcea similitudinile atît de izbitoare, încît era mai ușor, în regim ceaușist, să critici stînga social-democrată decît dreapta fascistă. Cărțile
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
Sighet". Exprim încă regretul de a nu fi comentat, pînă acum, nici una din acele utile volume. Mai ales că ele sînt documente, mărturisiri și analize pe marginea evenimentelor politice din anii 1944-1949. Îmi propun să repar greșeala în cîteva dintre comentariile mele. M-am oprit, pentru început, la analiza politico-economico-militară a lui Thomas S. Blonton, pe care editorii (dl Romulus Rusan) îl intitulează Ce știa președintele Truman despre România. Și asta dacă se ține seama despre descoperitul, în arhivele americane, raport
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
tovarășul meu tăcut și curajos de lectură timp de 17 ani) și pornesc spre televiziune. Parchez mașina în curte - am acest privilegiu. S-a făcut ora nouă, iar uneori invitații sînt deja prezenți. Machiaj. Fotografii. Apostrophes/Bouillon de culture. Urmează comentariile în jurul unui pahar cu apă, suc de fructe sau whisky. Către miezul nopții, supeu la braseria Lipp împreună cu întreaga echipă. Mă întorc acasă. Abia pe la două, extenuat, mă culc și adorm imediat..." O regulă de aur: reputația ireproșabilă " Am avut
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
-o pentru o nouă bancnotă? Meseria pe care nu v-ar fi plăcut să o faceți? Planta, copacul sau animalul în care v-ar plăcea să vă reîncarnați? Dacă Dumnezeu există, ce ați vrea să vă spună, după moarte? * Un comentariu al activității lui Pivot, pe baza mărturisirilor sale din această carte, a făcut și Nicolae Manolescu în editorialul său ,,Cartea la televiziune" din R. l. nr. 38/2001
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
ici pe colo." Pe de altă parte, tradiție culturală, Alexandru George mărturisind cele două mari modele ale criticii sale, Camil Petrescu și Zarifopol, cu alte cuvinte o critică "a judecății categorice", "fără menajamente și fandoseli", dar și o critică a "comentariului secund". Textele adunate în acest volum nu sînt însă, cum spuneam, de critică literară, sau nu sînt în totalitate de critică literară, pentru că atingerile cu literatura sînt altfel inevitabile. Ele sînt "observații și reflecții felurite", după cum ne spune autorul într-
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
că e și locul monumentalului jurnal al scriitorului. Astfel încît să avem adunată, într-o ediție, întreaga operă a lui Galaction. Îi doresc editorului spor și stăruință. Gala Galaction, Opere, vol. VI. Varia. Creștinism, sionism, socialism. Ediție îngrijită, note și comentarii de Teodor Vârgolici. Colecția "Scriitori români". Editura Minerva, București, 2000.
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
tineri intelectuali trăiesc într-o lume compusă din cărți, vorbesc în citate și descoperă sub tălpile lor o imensă carte îngropată, ale cărei prime fraze sînt, bineînțeles, primele fraze ale prozei pe care o scrie autorul nostru. Prilej de întinse comentarii: Arcimboldo, Borges, "texistență", "indecidabilitate între caracterul real și scriptural al lumii", "melancolia descendenței" și lista ar putea continua cu alte și alte analize rafinate și savante aplicate unor proze care par astăzi dintre cele mai slabe ale scriitorului în cauză
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
doctori din veacurile XII-XIII pe nume Bulgarus, Martinus, Hugo, Jacobus. Glosatorii venerabili, urmați în secolele XIV-XV, de comentatorii scolastici sub numele Bartoliștilor după cei doi: Bartole și Balde, cărturarii moderni după bezna veacurilor ideologice XII-XIII și atât de vorbăreți, făcând comentarii lungi, verbioase, după cum aveau să și zică urmașii: Verbosi in re facili, in difficili muti, in angusta diffusi... că erau palavragii în lucrurile ușoare, în cele grele, muți, iar în cele ascuțite, împrăștiați... O contradictio in adjecto, însă, însoțea orice
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
în lumina bunului simț, altceva decît un caz particular și nicidecum o rețetă general valabilă, așa cum se dorește cu aplomb. Avem a face doar cu exacerbarea, nu o dată cu implicații intolerante, agresive asupra vecinătăților, a unuia din cei doi poli ai comentariului închinat producției literare, polul abstractizat, generalizator, teoretic. Un pol, în excesul său, frigid și... polar. În umbra austeră a ,,ideii literare", ni se cere să respingem afectele precum un fapt de rușine. Un puritanism victorian renovat și tencuit cu concepte
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
încorporate, absorbite la propriu în țesătura și stilul romanului, ,,Puterea", care este menționată în titlul cărții, poate fi citită și ca ,,putere" a creatorului, a artistului care știe că lumea nu se mărginește doar la frontierele realității, tot așa cum un comentariu despre introducerea într-o viziune artistică a unui element străin de sistemul de referință al viziunii respective ar putea fi interpretat drept un autocomentariu la referințele fantastice ale romanului ce se pune astfel pe sine însuși în discuție. Scena din
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]