3,127 matches
-
fiind sprijinită pe arcuri dublou și coloane adosate. Deasupra altarului și absidelor laterale sunt bolți semicilindrice. Pictura murală a fost realizată de pictorul Gheorghe Tattarescu între anii 1890-1891. Ca urmare a faptului că a fost înnegrită de fum în timp, Comisiunea Monumentelor Istorice l-a desemnat pe pictorul Gh. Tomescu pentru a o spăla. Această acțiune s-a derulat în anul 1935, iar pictura și-a recăpătat frumusețea și strălucirea inițială. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a deteriorat clădirea bisericii, turla
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
inițială. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a deteriorat clădirea bisericii, turla construită de episcopul Silvestru Bălănescu s-a prăbușit, zidurile s-au crăpat, iar pictura a căzut în mare parte. Ca urmare, ea a fost refăcută între anii 1943-1945 de către Comisiunea Monumentelor Istorice. După reînființarea Episcopiei Hușilor (1996), s-a realizat o refacere a picturii între anii 1997-1998 de către pictorul Dumitru Bănică. Printre odoarele de preț de care dispune menționăm următoarele: În biserică, lângă strana arhierească, se află mormintele episcopilor Inochentie
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
Romania unită, schimbându-și numele mai întâi în „România”, apoi în „Prima Ardeleană”. Ion I. Lapedatu a făcut parte din delegația României la Conferința Internațională de la Bruxelles din 1920. În martie 1920, Ion I. Lapedatu a fost numit președinte al "Comisiunii de Lichidare la Budapesta", fiind autorizat să aleagă componența comisiei după necesități, cu scopul de a lichida chestiunile publice și private dintre România și Ungaria ivite în urma integrării Ardealului în România. În martie 1921, comisia a devenit "Misiunea Financiară și
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
București" din 1923 - 19-24; Ion I. Lapedatu a participat în Comitetul Economic și Financiar al Conferinței. Din însărcinarea Ministerului de Externe, în noiembrie 1921 și-a întrerupt pentru câteva săptămâni activitatea la Budapesta pentru a se alătura delgației române la "Comisiunea de Reparațiuni de la Paris" luând parte la discutarea repartizării datoriei publice austro-ungare. În 1922, a fost membru al delegației române la "Conferința Statelor Succesorale ale fostei monarhii habsburgice" de la Roma, chemată pentru a rezolva împreună cu reprezentanții Austriei și Ungariei diferitele
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
conservare. Biserica "Sf. Nicolae" și turnul clopotniță sunt practic salvate prin declararea lor în anul 1897 ca monumente istorice, statul român preluând sarcina de restaurare a lor. La începutul secolului al XX-lea (1898-1908), biserica a fost restaurată din inițiativa Comisiunii Monumentelor Istorice. Lucrările de restaurare a bisericii au fost conduse de arhitectul Constantin Băicoianu și finalizate în 1908. În urma acestor lucrări a fost modificată înfățișarea originală a monumentului prin placarea zidăriei originale cu o serie de elemente decorative precum cărămida
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
rezultând astfel un monument cu o imagine exterioară nouă, străină originalului. În perioada 1926-1927 au fost realizate lucrări de restaurare a picturii murale în interiorul bisericii de către pictorii Ștefan Stroyni și V. Gallin, sub coordonarea lui I. Mihail, pictor specialist al Comisiunii Monumentelor Istorice. Aceste intervenții nu au păstrat decât parțial asocierea cu materialele și stilul original. Unele fresce au fost spălate și s-a pierdut astfel coloritul viu, de epocă. La 2 octombrie 1927 biserica a fost redeschisă, cu acest prilej
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
care înmagazinează, cu atâta ușurință, o întreagă literatură poetică; iată că, o altă întreprindere, de natură folcloristică, evidențiază o întreagă serie de lăutari, care, prin folcloristul Christian Țapu, profesor la școala normală din Tulcea, ajutat de câțiva membri ai unei comisiuni folcloristice, instituită de ministrul Spiru Haret, la 1897, Ion Odor, Ion Ionescu, Al. Hodoș, C. Notara, dau la iveală un considerabil material de peste 5.000 de bucăți poetice, format din cântece bătrânești (balade), hore etc., colecționat într-un volum de
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
(în trecut cunoscută și ca Mănăstirea Rughi) este o mănăstire de călugărițe din Republica Moldova, aflată pe malul Nistrului la o distanță de 15 km de orașul Otaci. În studiul inginerului-arhitect Nicolae Tiganco "", publicat în 1928 la Chișinău, în cartea "Comisiunea monumentelor istorice", putem citi: "Locul ales pentru schitul Rudi est unul din cele mai frumoase. Arhitectura bisericii din Rudi are un caracter bine pronunțat al bisericilor moldovenești din veacul al XVI-lea. Dimensiunile generale ale bisericii nu sunt mari: lungimea
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
toate bisericile Basarabiei au păstrat aceste profuuri numai ușile și ferestrele bisericii Sfântul Dumitru din Orhei, zidită de Vasile Lupu, și ale paraclisului din cetatea Hotinului. Biserica din Rudi, din acest punct de vedere, este monumentul eel mai interesant și Comisiunea monumentelor istorice a avut toate motivele sa o declare în anul 1921 monument istoric, construit în vechiul stil moldovenesc". În anul 1777, cu binecuvîntarea episcopului Inochentie de la Huși (1752-1782), pe moșia fraților Andronachi și Teodor Rudea (cei doi Rudii) și
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
pe atunci slujea un preot, Andronache, și doi dascăli, Ioan și Constantin. În ultimii ani ai secolului XIX, alte documente afirmă că biserica avea un cântăreț. În anul 1925, biserica de lemn din Ciurbești a fost declarată monument istoric de către Comisiunea Monumentelor Istorice din România. Biserica a suferit de-a lungul timpului unele lucrări de restaurare. Astfel, în 1932 i s-a adăugat actualul acoperiș și s-a refăcut peretele pronaosului. Apoi, în anul 2001, s-au efectuat lucrări de restaurare
Biserica de lemn din Ciurbești () [Corola-website/Science/316188_a_317517]
-
George Ostrogovich”, din 17.05.2008, Societatea de Chimie din România i-a oferit Facultății de Chimie, Biologie și Geografie a Universității de Vest din Timișoara "Medalia „Constantin I. Istrati”" pentru merite deosebite în formarea de tinerilor chimiști. În Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (BCMI) nr. 41 din 1924, editura Ramuri, Craiova, la pagina 143 apărea următorul necrolog: Un bust al doctorului Constantin Istrati, realizat de sculptorul Raffaello Romanelli, îi străjuiește mormântul din Cimitirul Bellu din București.
Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/307236_a_308565]
-
orice caz, trebuie păstrată așa cum este. Un moment de seamă în viața bisericii s-a derulat în anul 1914, când, prin decretul cu nr. 46432, semnat de regele Ferdinand I, a fost declarată monument de artă: "“Având în vedere avizul Comisiunii Monumentelor Istorice, consemnat în procesul verbal al ședinței de la 10 noiembrie a.c., ... am onoarea a ruga respectuos pe Majestatea Voastră să binevoiască a semna alăturatul decret, prin care biserica din comuna Cornu de Sus, județul Prahova, se declară monument public
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
supus și prea plecat servitor""... "“Prin grația lui Dumnezeu și voința națională Rege al României. La toți de față și viitori sănătate," "Asupra Raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor și Instrucțiunii cu nr. 46432/1914." "Văzând avizul Comisiunii Monumentelor Istorice de la 10 noiembrie a.c." "Potrivit art. 2 și 3 din legea pentru conservarea și restaurarea monumentelor istorice:" "Am decretat și decretăm:" "Articolul I. - Se declară monument de artă biserica din comuna Cornul de Sus, jud. Prahova, și se
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
finalizat studiile în arhitectura civilă și religioasă printr-o specializare în arheologia românească. Și-a exprimat întotdeauna interesul pentru istoria arhitecturii și pentru conservarea patrimoniului arhitectural. Pe lângă restaurările unor biserici vechi, a lucrat de multe ori împreună cu Nicolae Iorga, Președintele Comisiunii Monumentelor Istorice după 1919, pentru protejarea unor clădiri cu o valoare istorică deosebită. Toma T. Socolescu era unul dintre cei mai apreciați arhitecți și era solicitat de importante familii ale României. Scrierile sale, în care obișnuia să se retragă, demonstrează
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
al inspectorului seminarului din Chișinău. Și-a adus o contribuție substanțială și în domeniul arheologiei. Ion Halippa este autorul mai multor hărți arheologice ale Basarabiei. În calitate de șef al Comisiei Guberniale Științifice a Arhivelor din Basarabia (fondate în 1898 sub titulatura „Comisiunea savantă a arhivelor din Basarabia”), a fost coautor al lucrării monumentale în trei volume "Trudi Bessarabskoi guvemskoi ucionoi arhivnoi komissii" (Lucrările Comisiei Guberniale Științifice a Arhivelor din Basarabia, 1900, 1902, 1907), o compilație științifică în care date istorice despre Basarabia
Ion Halippa () [Corola-website/Science/308018_a_309347]
-
Tribunalul Lăpușna. Pe 7 feb. 1930 este delegat să exercite în mod temporar funcția de "magistrat asistent" la secțiunea I a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din 20 aug. 1935 este numit supleant pe termen de 2 ani în Comisiunea locală de disciplină Chișinău. Pe 2 aug. 1937 prin D.R. 2529 este delegat "consilier la Curtea de Apel" Chișinău, iar pe 1 aug. 1940 este încadrat definitiv pe acest post, fiind apoi pe 12 august 1940 cu D.R. 2688 numit
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
tus-trei preoții ridicând sântul potir și binecuvântând poporul în trei limbi. Hotărârea de a se face serviciul într-o singură limbă e o mare durere și e despuierea pentru orașul Iași de o tradițiune unică în felul său...." În 1890, Comisiunea Monumentelor Istorice a hotărât să se reconstruiască numai biserica înălțată de Ștefan cel Mare, aceasta fiind considerată "singura demnă de a fi păstrată posterității". Această decizie a fost luată după o serie de dezbateri organizate de Comisie. După ce, la 12
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
București "avându-se în vedere că biserica Sf. Neculai este terminată și nu se poate strica pentru a introduce pisania cu inscripția de la Ștefan cel Mare", el cerând ca pisania să fie încastrată în zidul bisericii. Abia în anul 1929, Comisiunea Monumentelor Istorice a încastrat pisania lui Ștefan cel Mare în zidul din dreapta intrării în biserică. Pe ancadramentul de jos al plăcii s-a săpat următoarea inscripție: "Vechea pisanie găsită în cvrtea bisericii s'a așezat aici de Comisivnea Monvmentelor Istorice
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
austriece au intenționat în jurul anului 1888 să restaureze Biserica „Sf. Dumitru“ , dar această restaurare nu a mai avut loc. Biserica "Sf. Dumitru" a fost deteriorată în decursul timpului ca urmare a intemperiilor vremii. Abia pe la mijlocul secolului al XX-lea (1937-1939), Comisiunea Monumentelor Istorice a inițiat lucrări de restaurare a bisericii, prilej cu care s-a curățat terenul din jurul lăcașului de cult. Lucrările au fost întrerupte în 1939, ele fiind reluate după cel de-al doilea război mondial. În anii 1947-1949, Comisia
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
capitale domnești. Urmând acestei călătorii de cercetare, a publicat "Călăuza monumentelor istorice din județul Dâmbovița (Raport extras din Expunerea situațiunei județului Dâmbovița)", Târgoviște, septembrie 1907, 34 p. A fost, pe rând, bibliotecar al Casei Bisericii, secretar și apoi secretar-director al Comisiunii Monumentelor Istorice, unde s-a făcut remarcat cu deosebire. A fost, alături de Nicolae Iorga, Nicolae Ghica-Budești, Alexandru I. Lapedatu, unul dintre cei mai fecunzi redactori ai Buletinului Comisiunii Monumentelor Istorice, unde a publicat articole însemnate cu privire la domeniile sale de expertiză
Virgil N. Drăghiceanu () [Corola-website/Science/307174_a_308503]
-
fost, pe rând, bibliotecar al Casei Bisericii, secretar și apoi secretar-director al Comisiunii Monumentelor Istorice, unde s-a făcut remarcat cu deosebire. A fost, alături de Nicolae Iorga, Nicolae Ghica-Budești, Alexandru I. Lapedatu, unul dintre cei mai fecunzi redactori ai Buletinului Comisiunii Monumentelor Istorice, unde a publicat articole însemnate cu privire la domeniile sale de expertiză: începuturile Evului Mediu românesc, monumentele istorice medievale și moderne sau epoca lui Constantin Brâncoveanu. Reținem, dintre articolele și notele sale: Curțile domnești brâncovenești: Doicești, în BCMI, an II
Virgil N. Drăghiceanu () [Corola-website/Science/307174_a_308503]
-
O ctitorie mitropolitană. Biserica din Râmeștii-Vâlcei, BCMI, an IV, 1911, pp. 130-132. O tocmeală a lui Matei Basarab, BCMI, an IV, 1911, p. 148. O Biserică Domnească, BCMI, an IV, 1911, p. 149. Mormintele din Biserica Precista, Bacău. Raport adresat Comisiunii Monumentelor Istorice, BCMI, an IV, 1911, p. 152-159. Inscripțiile bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș,în BCMI, V, 1912, p. 95. Inscripții: Biserica domnească din Ocnele Mari, Vâlcea, în BCMI, V, 1912, p. 132. Biserica din Corbii Mari (Vlașca),în
Virgil N. Drăghiceanu () [Corola-website/Science/307174_a_308503]
-
obiectivul muzeal, au amenajat cele două săli aflate la parterul clădirii, una dintre ele fiind dedicată lui Jean Bart, personalitate care la începutul secolului al XX-lea a îndeplinit la Sulina funcția de comisar maritim, iar cea de-a doua Comisiune Europeană a Dunării (CED), organism internațional care a transformat mica așezare pescărească de la începutul secolul al XIX-lea într-un important oraș port cu o economie înfloritoare. Așa cum o arată și numele, muzeul a fost organizat într-un far, construit
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
cu o economie înfloritoare. Așa cum o arată și numele, muzeul a fost organizat într-un far, construit de către autoritățile otomane între 1869 - 1870 în apropierea punctului în care, la acea vreme, se vărsa Dunărea în Marea Neagră și preluat ulterior de către Comisiunea Europeană a Dunării în 1879, se află astăzi la 1,5 km de țărmul mării. Se pare că proiectul a fost elaborat de M. Engelhardt, de profesiune medic, colaborator din afara Serviciului Tehnic al CED, proiect însușit sub conducerea lui Sir
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
modernă și contemporană a Muzeului de Istorie și Arheologie. Se remarcă piesele de mobilier care au aparținut scriitorului Jean Bart și fotografiile de familie ale acestuia, colecția de arme din secolele XVIII - XX, medaliile, documentele, hărțile și fotografiile privind activitatea Comisiunii Europene a Dunării. Farul este încă funcțional, fascicolele de lumină fiind vizibile de la 20 de mile marine. Pe timp de ceață, sunetul sirenei farului poate fi auzit și de la Costinești. Clădirea ce găzduiește muzeul este monument istoric, având codul .
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]