30,218 matches
-
exemplu, urăște fără motiv pe altcineva, zicem că are obligația morală să nu o facă. În acest caz, după ce constatăm o stare psihică, cu antecedentele ei cauzale, facem să intervină un fel specific de a cugeta, deosebit de această constatare, și condamnând moralmente pe vinovat. Cum ajungem astfel să-i atribuim o obligație morală? Nu gândindu-ne numai la procesele psihologice care s-au produs În conștiința lui, ci, după ce le-am constatat, judecându-le dintr-un alt punct de vedere: a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
manifestat și În domeniul economiei politice, În sensul limitării sau excluderii - pe cât posibil - intervenției Statului, lăsând joc liber așa-ziselor legi naturale ale producției, așteptând cel mai mare folos pentru societate de la principiul liberei concurențe (ex. Adam Smith - Malthus). Malthus condamna orice fel de binefacere publică regulată, căci ar avea ca efect Încurajarea neprevederii și, prin urmare, ar favoriza creșterea excesivă a populației, peste măsura mijloacelor disponibile. Ricardo, continuând pe Malthus, a atribuit creșterii progresive a populației, ca urmare necesară, descreșterea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
serviciu i-ar fi condus pașii spre primărie, delega un om al șantierului, pentru că nu voia s-o mai întâlnească pe fata cu părul roșu. Cine știe ce putea fi în acel căpușor în care înmugurise un sentiment ce nu poate fi condamnat, fiind vorba de anii cei mai frumoși când toate visele poartă aripi gata de zboruri spre ținuturi mirifice. Alex voia cu tot dinadinsul să curme legătura cu Lili. O socotea ca pe o ploaie de vară, venită pe neașteptate, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a prefăcut că nu știe ce e cu Lăcrămioara, că nu știe unde ar putea fi. Au căutat-o întreaga noapte. Au găsit-o în ziua următoare. După ce totul a fost lămurit, l-au arestat. L-au judecat. L-au condamnat. L-au băgat la pușcărie.Lovitura a doborât-o pe Maria. Se stingea de pe picioare, ca o lumânare, care se apropie prea iute de final. Nu târziu - o altă veste-șoc a invadat lumea lor, îngustă, și săracă în evenimente: Mihaiu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au deschis ochii? Nu știu. Visam sau totul era aievea? Nu mă întrebați asta, mai ales. Esențialul era fața Ei - nu, ochii Ei. Acum îi aveam; sufletul lor, pe hârtie, îmi aparținea. Trupul îmi era de-acum inutil, acest corp, condamnat să se resoarbă în neant, să servească drept hrană viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Ea Se supunea de-acum voinței mele; nu mai eram sclavul Ei. Puteam să-I văd ochii de câte ori voiam. Cu toată precauția necesară, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
când am avut un somn tihnit. Mai târziu, ea s-a mutat în altă cameră. Seara, când mă întorceam acasă, n-o vedeam nicăieri. Nu știam dacă venise sau nu. Și apoi, nici nu țineam neapărat să știu - odată ce eram condamnat la singurătate, la moarte. Căutam prin toate mijloacele să intru în legătură cu amanții ei. Nu mă va crede nimeni. Totuși, din clipa în care aflam că-i place unul, îl pândeam, comiteam mii de josnicii și-i debitau mii de platitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca să mă distrez cu singurătatea. Se întâmplă atunci ceva incredibil: ușa se deschise, iar târfa intră. E limpede, uneori se gândea la mine. Merita osteneala să-i mulțumesc. Își mai amintea deci, și ea, că trăiam, că sufeream și eram condamnat la o lentă agonie. Merita doar osteneala să-i mulțumesc! Aș fi vrut numai să știu dacă înțelegea că pentru ea muream. În cazul ăsta, mi-aș fi putut da în liniște sufletul. Aș fi fost chiar cel mai fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de actori, practic se poate rezolva cu cinci-șase... Primul text din carte poartă chiar titlul ei - Lecția de teatru. Ea are un punct de pornire pirandellian (Șase personaje...) și , uneori, s-ar putea desluși În text și reflexe vișnieciene (Spectatorul condamnat la moarte). Actorul din piesă vrea să afle, cu obstinație, care-i rolul spectatorului, În timpul desfășurării reprezentației. Și-l pune să joace; Îl obligă să joace; Îl pune-n pielea unor personaje ciudate - Scena (sic!), Muntele, Piramida, Tabloul...Giocondei! Acto
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jocul era plicticos (deh, amical!) și nici nu vedeam bine la una din porți, și trebuia să suport urletele celor din jur, care se credeau procurori profesioniști, puși să ceară arestarea tuturor fotbaliștilor care nu dădeau gol. După ce i-au condamnat pe bieții mingicari, au trecut la arbitri și antrenori. A lipsit spectacolul ; sau, poate nu l-am recunoscut eu. Oricum, nu-i pentru mine genul ăsta de reprezentație... Un profesor de teatru din Moscova spunea că regizorul are nevoie de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Teoctist, un teolog a scris o tabletă, Într-un ziar central. Tableta aceea m-a impresionat & culpabilizat. În ea ni se reamintea povestioara aceea cu călugărul care-și mîntuise sufletul fiindcă nu-și judeca aproapele. Nu-l osîndea. Nu-l condamna. Nu-l ponegrea. Nu-l condamna. Să nu poți face asta, Înseamnă să fii o natură cu-adevărat superioară. Din păcate, noi, În teatru, n-avem acest privilegiu. De la director, pînă la spectator, parcă ne-ntrecem În a judeca pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tabletă, Într-un ziar central. Tableta aceea m-a impresionat & culpabilizat. În ea ni se reamintea povestioara aceea cu călugărul care-și mîntuise sufletul fiindcă nu-și judeca aproapele. Nu-l osîndea. Nu-l condamna. Nu-l ponegrea. Nu-l condamna. Să nu poți face asta, Înseamnă să fii o natură cu-adevărat superioară. Din păcate, noi, În teatru, n-avem acest privilegiu. De la director, pînă la spectator, parcă ne-ntrecem În a judeca pe toată lumea și a da zilnic, verdicte
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Să nu poți face asta, Înseamnă să fii o natură cu-adevărat superioară. Din păcate, noi, În teatru, n-avem acest privilegiu. De la director, pînă la spectator, parcă ne-ntrecem În a judeca pe toată lumea și a da zilnic, verdicte: condamnăm eroi dramatici, scriitori de teatru, regizori, actori, scenografi, muzicieni, coregrafi. CÎnd publicul nu ne aplaudă, Îl Înjurăm. CÎnd criticii nu ne laudă, apelăm la ...(alt gen de) Sfinți & Dumnezei. Teatrul e conflict. Biserica - Împăcare. Numai mona hul de la Rohia, repet
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
era imposibil de realizat. Nu le intra bridge-ul în căpățâni în niciun fel. Chestia cu scrisul pe pereți li se părea ceva extrem de atractiv și ingenios, dar jocul ăsta nobil de cărți îi isteriza de-a dreptul sau îi condamna la grele depresii. Nu puteau să priceapă nicicum de ce se adună patru indivizi să-l joace, însă numai trei participă până la finalul donei, iar cel de-al patrulea face doar oficiul de a întoarce cărțile pe spate. Se străduiseră să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că așa trebuie să fie și nu este nimic de făcut. Astfel devenim victime sigure, construindu-ne în felul acesta cea mai mare închisoare și anume, lipsa de libertate și responsabilitate pentru propria noastră situație! În fiecare secundă, gândurile noastre condamnă organismul la viață și la moarte. Poate suna destul de dur această afirmație, dar știința modernă ne pune zi de zi pe tavă noi dovezi că așa este. Gândurile noastre influențează decisiv starea noastră de sănătate. Deci, schimbând mentalitatea vom putea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un joc, o alegere și ca orice joc există și un beneficiu. Așa este viața, nimic nu se pierde totul se transformă printr-o reciclare permanentă. Este destul de trist să vezi persoane încă tinere care au renunțat la activități sociale condamnându-se la o viață lipsită de sens și consistență, adăugând ani vieții, dar nu vieții ani. Cu toții am contribuit la această situație plătind mereu o cotă sistemului de sănătate, totul a fost premeditat, deci atras ca și cum cineva știa că ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
făceau pe spinarea sa, din care Gustav nu Încasase niciodată un sfanț. Bineînțeles, În fața acestei cereri absurde, a rămas neclintit. Atunci statul l-a chemat În judecată, cerându-i daune imense. Dacă ar fi fost găsit vinovat, ar fi fost condamnat la muncă pe viață În folosul comunității și ar fi sfârșit, probabil, ca manechin Într-o vitrină de haine second-hand. La proces, sistemul a făcut tot ceea ce era posibil pentru a-l distruge. Atitudinea sa demnă a fost prezentată În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ținea Într-un borcan, hrănindu-l cu mâna lui cu alge microscopice ori cu microbi mai mici, care nu-i stârneau atâta compasiune. Din fericire, fundația Salvați Bacteriile! a intervenit prompt, oprind inumanul experiment. Microbul a fost eliberat, iar cetățeanul condamnat la câteva luni de Închisoare, unde s-a stins În chinuri rezonabile, după contaminarea cu germenii unei boli tinere, proaspăt coborâte din Anzi. Odată instalat oficial asediul, din clădiri au Început să iasă animalele de companie, alungate de stăpâni nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ciurunga, care semna cu Robert Cahuleanu, n-a mai avut voie să uzeze de numele lui. Cahul era în teritoriul URSS. Or, un infractor nu se putea folosi de un toponimic din Marea Uniune. Andrei Ciurunga a fost arestat și condamnat la 18 ani muncă silnică; a făcut Canalul între '50 și '54; apoi, între '58 și '64, pentru că a transmis celorlalți deținuți "versuri subversive". După ce l-au grațiat (din fericire!), a fost îngrijitor de local, portar, instalator; om cu minus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
din partea conducătorului aplicației: americanii pot desanta și muniție chimică? Am aruncat o privire către comandant și Șeful de Stat Major și așteptam o confirmare sau infirmare printr-o mișcare de cap, dar aceștia așteptau un răspuns. Și atunci i-am „condamnat pe toți - la ,,moarte””. Am răspuns scurt și hotărât ,,NU” - pericol de contaminare la desantare, răspuns apreciat la fel de conducerea aplicației. Le-am raportat la fel de hotărât că măsurile de protecție erau necesare datorită posibilității acțiunilor trupelor de sprijin - aviație , rachete, artilerie
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
tragedie, poate să fie un moment de lașitate, sau o incapaciatate atât de omenească de a face față unei situații... ...pe care a provocat-o singur... ...dar este și întâlnirea cu o condamnare de clasă. Într-un fel Waligny era condamnat înainte de a face orice doar pentru că era un aristocrat. Și stânga reapare! Nu de data asta chiar nu m-am gândit la clasa. I-am înnegrit trăsăturile, dar am procedat la fel și cu oamenii modești. Pe cei doi țărani
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
căpitan ca și mine. Eu aveam o stare alergică față de corpul vigilenților de atunci, nu însă pe toți îi băgam în aceiași oală cum spune românul sugestiv. În acest sens este și relatarea unui lucrător în securitate în cartea sa ,,Condamnați la tăcere” care are pensie normală de serviciu în structura de siguranță a statului din acea vreme. În cheamă col. (r) ing. Dumitru Prichici. Ce au lăsat comuniștii pe unde au trecut doar în decursul sec. XX? Cimitire pline, gropi
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
care putea afla ceea ce, după cum se vede, ar voi ca eu să-i lămuresc, și anume că doamna Colette Axentie s-a recomandat ca fiica lui Nicolae Mareș "fost ministru al agriculturii, timp de patru luni în guvernul Antonescu și condamnat la detențiune simplă". La care, eu aș mai putea adăuga doar că cele "patru luni" au coincis exact cu durata "statului național legionar" și că soțul ei, dr. Corneliu Axentie, a fost închis în anul 1959, în lotul Dinu Noica
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
care cer date personale: "am (tăiați ce nu corespunde) în întreținere copilul cu numele .... prenumele .... gen .... data nașterii .... CNP..." (model de declarație, numeris.com.ro). Nu cred că în acest caz operează - în interiorul limbii române - o ideologie feministă, care ar condamna conotațiile predominant fiziologice ale termenului sex și ar propune conștient folosirea lui gen. Mult mai probabil e vorba de simpla copiere, de traducerea grăbită a unor formulare redactate în engleză, în care se găsea deja gendre ; poate și de o
Genul din gramatici și cel din chestionare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9209_a_10534]
-
maximă importanță pentru siguranța națională a României, printre care și o bună parte din arhivele Experimentului Armaggedon. Ținta lui erau, bineînțeles, Statele Unite ale Americii. Peste alți aproximativ zece ani, Ceaușescu pierdea puterea și, spre deosebire de ceilalți lideri comuniști din Est, era condamnat la moarte, În urma unui proces care nu a respectat niciuna din prevederile În vigoare ale Codului de procedură penală. A fost executat În mare grabă (!). În sfîrșit, după alți aproximativ zece ani, de fapt la sfîrșitul anului 2001, În presa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se iau deciziile cele mai proaste. De exemplu, vor fi determinați să-i aleagă pe cei mai tîmpiți dintre ei ca să-i conducă. Copiii vor fi Învățați de mici să mintă, să fure și să facă rău. Justiția Îi va condamna pe nevinovați și-i va achita pe criminali. Cei capabili vor fi ținuți deoparte, trimiși la munci umile sau lăsați să crape de foame. Iar oamenii cinstiți, dacă vor mai fi, vor Înnebuni de bunăvoie. Astfel Încît, În cele din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]